Piperea: Această lege ataca inclusiv dreptul la democraţie

Mai mulți specialiști au vorbit despre ce înseamnă Legea supravegherii macroprudenţiale, care a fost trimisă săptămâna trecută la reexaminsre de președintele Klaus Iohannis. Legea nu poate fi aplicată la nivelul cadrului legal din ţara noastră, este de părere analistul economic Ionel Blănculescu, potrivit Bursa.

„Această lege este reflectarea întrutotul a altei legi ciudate, o replică pe măsura ei – Legea privind darea în plată -, care – nici una, nici alta – nu se pot aplica la nivelul cadrului legal din România, iar dacă apucă să se aplice, la prima excepţie de neconstituţionalitate invocată de o parte interesată în instanţele de judecată româneşti, care ajunge la Curtea Constituţională, pică şi ajung din nou în Parlament, în procedură de restructurare şi redefinire. Am putea spune că deja ne-am obişnuit cu aceasta şi nu ne mai miră atât de tare, pare un deja-vu!, consideră Blănculescu.

Dacă astfel de operaţiuni ar avea loc în mediul privat, s-ar închide prin concedierea celor culpabili de acest delict profesional şi legal.
Nefiind în mediul privat, unde numai profesionalismul, eficienţa şi corectitudinea sunt dimensiuni acceptate, iată că devine posibil a comenta aberaţii. Orice comentariu este de prisos – în niciun fel, în niciun timp, în nicio Constituţie de până acum neputând exista o astfel de suprastructură care să dicteze peste legea fundamentală în stat. Există o singură ipostază în care o astfel de lege ar putea funcţiona, şi anume dacă în statul român, membru al Uniunii Europene, s-ar institui Legea Marţială. În afara acestui cadru, nu, categoric!”

În opinia economistului Aurelian Dochia, administrator în cadrul BRD Groupe Societe Generale, există o logică în argumentele preşedintelui, care sunt mai mult de natură juridică.

Aurelian Dochia consideră că este nevoie să fie identificate clarificările astfel încât legea să corespundă sistemului juridic românesc. „Şi la nivel european există o anumită ambiguitate în ceea ce priveşte obligaţia unui guvern de a ţine seama de recomandările venite din partea Comitetului Macroprudenţial. Consider că reglementările trebuie să fie armonizate cu legea românească şi cu cea europeană.

Probabil va fi refăcut textul astfel încât iniţiativa să fie constituţională”, a spus Dochia.

Unii specialişti apropiaţi situaţiei subliniază că recomandările Comitetului nu au cum să fie obligatorii, acest organism reprezentând o modalitate de colaborare şi gândire instituţionalizată asupra riscurilor sistemice. Este nevoie de o astfel de structură, care are implicaţii pentru tot sistemul financiar, fiind o clonare a unei instituţii europene, au spus sursele citate.

Piperea: „Este foarte bine că s-a decis reexaminarea legii, pentru că aceasta ataca inclusiv dreptul la democraţie”

În opinia avocatului Gheorghe Piperea, este foarte bine că preşedintele a luat decizia de reexaminare a legii, pentru că „aceasta ataca inclusiv dreptul la democraţie”.

Avocatul a precizat pentru Bursa: „Una dintre cele mai interesante motivaţii din cererea preşedintelui se regăseşte în sesizarea care arată că recomandarea se transformă în obligaţie, încălcându-se constituţia şi denaturându-se înţelesul cuvântului «recomandare». Mai este foarte interesant că preşedintele spune că s-a creat o nouă imunitate. Având în vedere această formulă, este evident că, la un moment dat, se va pune problema neconstituţionalităţii articolului din Statutul BNR care prevede că cei din conducerea Băncii Centrale nu răspund nici civil şi nici penal în faţa legii”.
Considerând că acest Comitet Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială este un „supra-guvern”, Gheorghe Piperea a solicitat, recent, Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu anticonstituţionalitatea legii supravegherii macroprudenţiale.

„Legea supravegherii macroprudenţiale dă în competenţa unui comitet de nouă persoane, dintre care cinci sunt şefii de la BNR, doi sunt şefii de la ASF şi doi sunt numiţi de guvern, coordonarea gestiunii crizelor financiare. Recomandările şi avertizările acestui comitet sunt obligatorii pentru Guvern. Pentru implementarea acestor recomandări/avertizări, se pot impune şi reglementări. Unele dintre aceste recomandări şi avertizări pot avea caracter secret, ceea ce ar însemna că ele ar putea fi transmise şi instanţelor, organismelor de ordine publică, chiar şi CSAT-ului, ceea ce înseamnă că, în timp de criză financiară, ca şi în timp de criză teroristă sau de calamitate, ţara nu mai este condusă de organisme alese, ci de instituţii numite, de forţă. (…) A se observa că «recomandările şi avertizările emise nu se publică în cazul în care publicarea acestora poate avea repercusiuni la adresa stabilităţii financiare». Aşadar, sub masca atenţiei pentru stabilitate financiară, se pot emite orice fel de recomandări şi avertizări – noi nu vom şti niciodată de ce unele legi vor fi fost respinse ori modificate după recomandările comitetului şi de ce unele soluţii judiciare vor fi fost luate după aceleaşi recomandări. Nu vom şti de ce vor fi fost salvate bănci falite sau asigurători frauduloşi cu riscul falimentului şi al ruinei cetăţenilor”, consideră Piperea.

Entitatea care urmează să fie înfiinţată ar urma să preia atribuţiile Guvernului: „Apreciem că modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a acestui organism încalcă în mod flagrant principiile, libertăţile şi drepturile fundamentale consacrate de Constituţia României, anihilând atribuţiile şi competenţele unora dintre autorităţile publice naţionale”, menţionează petiţia lui Piperea.

Membrii acestui comitet, precum şi tehnicienii şi secretarii care lucrează pentru el, „sunt imuni la orice răspundere penală sau civilă pentru ceea ce fac (cu excepţia cazurilor de rea-credinţă)”, avertizează Gheorghe Piperea în petiţia sa, întrebându-se „cine va verifica buna sau reaua credinţă în caz de recomandări/avertizări secrete?”.

Avocatul apreciază: „E o imunitate care nici măcar nu poate fi ridicată, aşa cum se întâmplă în cazul parlamentarilor şi chiar al Preşedintelui Republicii. (…) Este o imunitate de răspundere penală şi civilă similară cu cea acordată deja şefimii BNR prin Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR. O imunitate care este cu mult, enorm de mult mai tare decât imunitatea parlamentarilor şi chiar a preşedintelului de ţară: (i) ea se extinde şi la răspunderea civilă pentru cauzarea de prejudicii, nefiind limitată la răspunderea penală; (ii) ea nu poate fi ridicată; în cel mai restrictiv caz, dacă vor fi acţionat cu rea-credinţă, macroprudenţii vor putea fi sancţionaţi civil sau penal; doar că, în sistemul nostru de drept, buna credinţă se prezumă. Iar BNR, ca şi Comitetul macroprudenţei, nici măcar nu sunt prevăzute în Constituţie!”

Fostul ministru al Finanţelor Publice Eugen Teodorovici a explicat, anul trecut, că acest comitet prinde viaţă în urma unei recomandări a Comitetului European privind sistemul financiar, apreciind: „România a făcut o astfel de propunere pornind de la faptul că BNR are un rol semnificativ în piaţa financiară”.

Deputatul Gheorghe Ialomiţianu, fost ministru de finanţe, a spus: „Vorbim despre un Comitet întocmit în baza legislaţiei europene şi despre emiterea unor recomandări de prudenţă. Recomandările au valoarea celor de la FMI, adică pot fi refuzate, dar dacă nu sunt respectate se motivează, iar dacă ceva nu iese bine, entitatea respectivă răspunde; nu penal, dar răspunde într-un fel, adoptând măsuri pentru reglarea situaţiei respective”.
La rândul său, deputatul liberal Andreea Paul a spus că România are obligaţia europeană să creeze un mecanism de supraveghere macroprudenţială, cu caracter consultativ, încă din anul 2011.

Paul a explicat, anul trecut: „Guvernul PSD a întârziat nejustificat dezbaterea publică şi adoptarea mecanismului potrivit pentru România. Pe fond, aveam de ales între acordarea acestui rol exclusiv Băncii Centrale, crearea unui ASF care să includă şi pieţele bancare sau crearea unui comitet compus din mai multe autorităţi. Pentru România este potrivită, în opinia mea, cea de-a treia alegere”.

Adrian Vasilescu, consultant de strategie al BNR, spunea, în urmă cu peste nouă luni, că noua structură „va fi un fel de consiliu al înţelepţilor”, unde vor emise opinii şi analize. Domnul Vasilescu a declarat, recent, pentru Bursa, că şi până acum BNR putea face recomandări Guvernului şi invers, însă, chiar dacă acestea nu erau respectate, nu exista nicio repercusiune. Acum, Comitetul pentru Supravegherea Macroprudenţială face recomandări celor trei entităţi din care este format – BNR, ASF şi Guvernul -, iar acestea, dacă nu se supun, vor fi obligate să motiveze de ce nu au respectat respectivele recomandări.

În UE, 13 state europene au un comitet similar cu cel propus acum în România (dintre care 9 prin legi adoptate si 4 prin aranjamente provizorii), alte 13 state au acordat această responsabilitate a supravegherii macroprudenţialităţii Băncilor Centrale, iar 2 state au creat autorităţi de supraveghere a pieţelor financiare (un fel de ASF la români, care includ şi pieţele bancare), conform ultimului raport al ESRB (Comitetul European pentru Risc Sistemic).

Legea care priveşte înfiinţarea Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială, prin care Guvernatorul Băncii Naţionale ar urma să-i spună Guvernului ce măsuri să adopte, a fost întoarsă, vineri, în Parlament, de preşedintele Klaus Iohannis. În cererea de reexaminare, şeful statului apreciază că unele dintre dispoziţiile legii sunt lipsite de previzibilitate şi de claritate.