Politrucii și propagandiștii lor

Carnavalul alegerilor lansează la minut surpriza, nu atât ca șoc mediatic, ci spectacolul unor oameni de casă. Campania electorală care părea a fi scenă pentru Iohannis-Orban devine mult mai mult, grotescul ultimilor 30 de ani arătându-se adevărată industrie în scopul însușirii sceptrelor dintr-o mână în alta. Puterea locală devine de neatins pentru cei care vor sa să între în politică, un zid consolidat.Una dintre cele mai intresante ipostaze ale campaniei electorale de acum reia tehnicile partidului unic prin candidaturi dublate, triplate de clonele presupușilor adversari. Austeritatea presupusă de pandemie nu se regăsește în campania electorală și nici în celelalte efecte conexe crizei. Lupta pentru primăria Bucureștiului pare deocamdată cea mai palpitantă, dar și cea mai elocventă în ce privește incapacitatea unei schimbări. Concurența anunțată nu este una de intimidare ci o posibilă mobilizare care poate produce victime.

Puterea locală devine o miză uriașă în orizontul banilor europeni în condițiile în care Parchetul, Justiția nu dau semne că pot gestiona cu adevarat presiunile făcute asupra lor. Candidații nu par ghidați nici de legislație, nici de interesul cetățenilor altfel decât propagandistic. Unii dintre ei, deși au reprezentat oficial interesul, nu l-ar putea formula adecvat, însă vor în continuare.

Bună parte din candidați par dintr-o echipă de amatori ai umorului, cu un repertoriu aprobat de cine i-a scos în față pentru legitimarea artificială a viitorilor câștigători.