Poolouri, adică Paranoia Schwartz (8)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2

 

II

Un dulap masiv din metal foarte dificil de descuiat, împresurat de o reţea întreagă de capcane – aceasta era tot ce a mai rămas din averea lui Gough. Cînd îşi terminase “dulapul”, într-un ziar apăru o notiţă despre seif şi o caricatură înfăţişînd un cunoscut spărgător purtînd în servietă o bombă cu hidrogen necesară deschiderii casei de bani.

Uitat acum de toţi, Gough trebui să înceapă să lucreze pentru a se întreţine. Timpul liber şi-l folosea ungînd niturile şi verificînd complicatele aparataje. Era conştient de faptul că seiful îşi pierduse raţiunea, neconţinînd nimic, dar continua să-l îngrijească, nu dintr-o afecţiune morbidă faţă de un obiect sau de un ideal pierdut, ci pentru că spera vag că va mai putea folosi cîndva casa de bani pentru scopul pentru care a inventat-o şi a construit-o.

I s-a propus, la început, să organizeze în jurul seifului un concurs, apoi i s-a sugerat să-l vîndă, să-l transforme într-un muzeu, să-l patenteze. El, poate mai mult datorită inerţiei, a refuzat. Aşa că, încetul cu încetul, alunecă în uitare.

Însă şi uitarea este ceva relativ. Un timp te afli pe coasta valului, după aceea aluneci, dar, cînd nici nu te aştepţi, poţi reveni din nou la înălţime. Problema este doar să fi învăţat ceva din experienţele trecute.

Îl descoperi, întîmplător, unul dintre foştii săi prieteni. Apoi altul. După aceea deveni omul zilei: omul cu cel mai formidabil seif din lume, omul cu un seif perfect care n-are ce pune în el. La început, publicitatea din jurul lui Gough a fost de factură ironică şi destul de răutăcioasă. Se simţea pe vremea aceea mai rău decît atunci cînd fusese uitat de toţi. El, care se manifestase întotdeauna ca o fire veselă şi optimistă, rămînea tot mai mult cu ochii pironiţi într-un punct. Uită să-şi mai ungă pînă şi seiful. Gînduri sumbre îi treceau prin minte şi într-o zi îi veni ideea năstruşnică să se închidă pe el însuşi în casa de bani pe care a conceput-o, găsind în acest gest fel de fel de simboluri, care de care mai poetice.

Dar întotdeauna se iveşte şi cîte un om plin de idei, o fire întreprinzătoare şi suficient de pisăloagă încăt să descopere mereu undeva o afacere. După multe şi repetate cicăleli, omul nostru a admis să-şi parceleze casa de bani şi s-o închirieze la diferite firme.

Se constitui un monopol asupra “dulapului” său, se tipăriră acţiuni, mai multe cete de bandiţi au rămas prinşi ca muştele  în miere în încercări nereuşite de efracţie, ceea ce mări reclama afacerii. Orice om bogat, ce se respecta cît de cît, nu-şi putea permite să nu se laude în societate – după scurt timp – că-şi ţine hîrtiile de valoare, bijuteriile, actele secrete în acest colosal seif. Dar depunerea unui obiect pentru un timp limitat era tot mai scumpă şi, firesc, tot mai puţini se puteau bucura de acest privilegiu.

Gough prosperă cum n-a mai prosperat niciodată. Dar şi impozitele creşteau vertiginos. Pînă la urmă, se învoi să-şi vîndă tot stocul de acţiuni şi să-şi înstrăineze opera.

Noii proprietari ai seifului se certară între ei şi cineva divulgă secretele. Seiful, fostul lui vestit seif, devenise vulnerabil.

Avea acum din nou bani, avea din nou atîţia bani cîţi îi trebuiau, era plictisit de speculaţiile cu care era tentat din toate părţile. Nu mai era tînăr, nu mai voia altceva decît să trăiască fericit şi în linişte.

Dar unde să-şi depună banii?

Făcu planuri, căută alţi ingineri vestiţi, alţi gangsteri de elită, descoperi un nou laureat al premiului Nobel. Imagină ceva grandios.

Între timp, Gough îmbătrânise doar cu cîţiva ani.

 

  1. “Pe cine nu-l ameţeşte norocul devenit pe neaşteptate favorabil?” – (Somadeva, Kath., 5,2.)
  2. “Cea mai grozavă durere omenească este a plănui multe lucruri şi nu a izbuti în niciunul.” (- (Herodotus, 9, 16.)
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.