Poolouri, adică Paranoia Schwartz (9)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2

Nenorocosul

Părăsiră şoseaua şi se opriră obosiţi lîngă un copac cu ramuri stufoase. Cît vedeai cu ochii era numai cîmpie şi iar cîmpie. Ici-colo, un pîlc de copaci se interpunea orizontului. Finch îşi coborî arma de pe umăr şi se aşeză sub copac. Gough rămase în picioare. Cînd Finch îi făcu semne să se aşeze mai încolo, Gough îl privi umil şi se lăsă să alunece în iarbă.

Căldura era sufocantă, iar pe cer nici urmă de nori. Finch îşi desfăcuse toţi nasturii de la tunică şi se propti de trunchiul arborelui. Chiar şi la umbră, şiroaie de sudoare i se prelingeau pe spate, pe piept, de sub braţe. Căldura şi soarele îl toropeau şi, ca să nu adoarmă, se silea să-şi ţină ochii larg deschişi.

La stînga, şoseaua pustie părea moartă. Pînă şi praful se odihnea, în lipsa vîntului. Numai Finch trebuia să vegheze. Se uita cu ciudă la Gough, care şedea ţeapăn sub soarele fierbinte. Finch simţea că-l urăşte pe Gough pentru că acest nemernic a vrut să ucidă, pentru că l-a pus pe drumuri într-o asemenea zăpuşeală, pentru că există indivizi de acest soi. Pentru Finch, Gough îi reprezenta pe toţi.

Între timp, Gough privea cu aerul său umil şoseaua. Nu avea ce să vadă. Gough încercase să-l ucidă pe cumnatul său, dar n-a reuşit – la fel cum n-a reuşit nimic de ceea ce a întreprins pînă atunci în viaţă. Fusese bun la învăţătură, însă n-a izbutit la bacalaureat, fusese miop, dar l-au luat să-şi satisfacă serviciul militar, îşi iubise nevasta, dar ea îi pusese coarne. Încercase să ucidă, nu reuşise şi acum se plimba sub escortă şi va fi închis şi va sfîrşi la ocnă.

Avea bani şi-l rugase pe poliţist să-l lase să cumpere ceva de mîncare, însă Finch i-a interzis să vorbească şi continua să se uite la el cu ură. Îi era foamei şi se simţea îngrozitor de obosit. De atunci nu mai dormise. Şi nici înainte.

S-au sculat şi au mers mai departe. La barieră au fost opriţi. Oraşul era în carantină. Finch nu ştia ce să facă, nu ştia cui să-i predea deţinutul.

Au mers lungul drum înapoi. De astă dată pe ploaie S-au aşezat iarăşi: Finch sub copac, Gough mai încolo. Apoi un fulger a lovit copacul şi l-a omorît pe Finch. Gough s-a întors în oraş. Spunea oricui că trebuie să fie judecat fiindcă a încercat să ucidă, dar oamenii tocmai îşi îngropau morţii. Gough fiind singurul om cu carte dintre toţi cîţi au rămas în viaţă, a fost numit primar. Însă el susţinea că a vrut să ucidă şi că trebuie să fie judecat.

Înainte fusese contabil. Acum l-au făcut şi directorul fabricii.

– Am vrut să ucid, repeta Gough, n-am reuşit şi am fost arestat. Acum sînt directorul fabricii şi primarul oraşului. Cum o să se termine toate astea?

Într-o zi veni cumnatul său la el, îl îmbrăţişă şi-l rugă să se împace. Şi veni şi nevasta lui Gough, cu un domn ce-i făcea curte, un domn foarte influent în parlament. I-a primit pe toţi şi le-a dat casă şi masă, cumnatului cu cei patru copii şi soţiei şi domnului foarte influent în parlament, precum şi unui ofiţer ce fusese pe vremuri ofiţer în marină (dar care n-a putut să dovedească acest lucru niciodată).

Gough cîştiga bine şi, pe deasupra, a mai primit şi o moştenire de la o mătuşă vitregă, de care habar nu avusese pînă atunci.

Apoi l-au făcut prefect.

Plătise mult în stînga şi în dreapta pentru a ajunge prefect. Iar cînd a reuşit, l-a chemat pe cumnatul cu cei patru copii şi pe nevasta cu domnul foarte influent în parlament şi pe presupusul fost ofiţer de marină – care, însă, n-a putut veni, fiind ţintuit  la pat de o criză de ficat, unde se plîngea că avea pietre, deşi medicii n-au confirmat diagnosticul niciodată. Şi cînd au fost cu toţii acolo şi l-au felicitat, Gough le-a mulţumit.

Apoi, s-a aşezat tacticos la biroul său pentru a-şi întocmi mandatul de arestare.

Tribunalul îl achită din lipsă de probe.

– De ce? îl întrebă pe cel mai înţelept om din prefectura sa.

– Înainte n-aveai destui bani spre a putea scăpa de rigorile legii, acum ai prea mulţi pentru ca ea să te mai poată atinge.

Dar Gough nu-l putea înţelege. Era, de acum, şi pentru aceasta prea bogat.

“Când doi fac acelaşi lucru, nu-i acelaşi lucru.” – (Syrus, Seneca, Epistole.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.