Populismul, un tip bizar de sociopatie

Într-un univers al dobânzilor negative, este ridicol să te privezi de investiții publice productive pe motivul că ar gonfla deficitul bugetar – iată ce declara Daniel Cohen, director al Școlii Normale Superioare din Paris, în ziarul Les Echos, numarul din 6-7 sept, ediție print, p.15, într-un interviu ocazionat de publicarea unei cărti despre populism. Foarte intertesant din perspectiva Pactului Fiscal din 2011, moșit de cuplul Merkozy, și semnat de Băsescu înainte de a se usca cerneala pe el. Un pact care a făcut posibilă aberația austerității bugetare impuse țărilor prăpădite politic și economic din UE, dar niciodată aplicată țărilor cu economii mari, datorii enorme și deficite bugetare imposibile, ca Franța, Italia, UK și Spania (Germania nu se pune, că ei au excedent bugetar, generat de poziția de exportator net în Europa, pe care și-au asigurat-o cu diktatul impus UE de tehnocrații proprii și prin lobby-ul agresiv al marilor sale concerne industriale).

Analizând, ca exemplu de populism, ideologia și comportamentul electorilor Frontului Național, al cărui președinte este mme Marine Le Pen, principalul adversar al lui Macron, dl Cohen arată ca nivelul de încredere interpersonală și chiar în interiorul familiei a electorilor populiști (de dreapta sau de stânga, fără diferențe, n.n.) este foarte jos, coeziunea sociala de care dau dovadă fiind foarte slabe. Raportul acestor oameni cu restul societății este distrus. Intenționat sau automatic, acești oameni se desocializează, devenind treptat sociopați. Iar aceasta este calea sigura către banalizarea răului.

Nota personala: desocializarea și tendința către banalizarea răului sunt atributele cele mai caracterizante ale populismului. Încercarea de a reduce povara economica și financiară a consumatorilor sau de a readuce egalitatea de șanse și libertatea competiției în economie nu au nimic de-a face cu populismul, care nu este nici stanga, nici dreapta politica. Populismul este un tip bizar de sociopatie. Analizați, din aceasta perspectivă, clasa noastră politică. Veți vedea că populismul se potrivește, mai ales, USR și PNL – aripa Orban – Cîțu.

1000 € cu titlu de cadou de Craciun pentru fiecare european

Paradoxal, și într-o manieră care aproape că neutralizează valabilitatea celorlalte idei și valori înserate in interviu, Cohen lauda politica BCE din ultimii ani (politica denumita, deja cu sens peiorativ, quantitative easing, „relaxare” cantitativa), adica, emiterea de bani suplimentari, fara acoperire in bunuri si servicii, doar cu scopul de a stimula cresterea inflatiei si, deci, a dobanzilor si a economiei (chestii care nu s-au intamplat, n.n.), considerandu-l pe Mario Draghi un erou… Cam penibil sa il ridici pe Draghi la rangul de erou, mai ales ca respectivul a lucrat ca sef pe Europa la Goldman Sachs, exact in perioada 1999-2000, cand Grecia pacalea pe toata lumea, pe baza consultantei acordate Greciei de Goldman Sachs, pe un miliard de dolari (1,5 mld dolari, în banii de acum), perioada coincidența cu mandatul de consilier al premierului Greciei “servit” de dl Cohen. Cu o tusa groasa rau, dl Cohen braveaza, sustinand ca, pentru a creste inflatia, BCE ar trebui sa dea fiecarui cetatean european suma de 1000 de euro cu titlu de cadou de Craciun. O sa fie vorba de un mizilic de 340 mld euro dar, daca inflatia va creste, bine, daca nu, iar bine (?!!!!).
Nota: aritmetic, suma de 340 mld euro duce la un numar de doar 340 mil cetateni ai UE. Pe cine omite Cohen, ca sunt mai mult de 450 de mil de cetateni in UE? Poate pe est-europeni, adica pe noi?

Trecand peste aceasta bravada, interviul din Les Echos luat lui Daniel Cohen mi-a mai atras atentia o interpretare a operei filosofului politic Hannah Arendt (incredibil de contestata si injurata de antisemitii romani de an 2019).

Conform declaratiilor lui Cohen, Hannah Arendt ar fi explicat trecerea la totalitarism in Germania anilor ‘30 ai secolului trecut prin trecerea de la o societate de clase la o societate de mase.
In stiintele cognitive se cunoaste faptul ca diluarea unui individ in multime determina doua consecinte sociologice si psihologice, deopotriva: partajarea responsabilitatii individuale cu toti ceilalti membri ai multimii (ceea ce inseamna o de-responsabilizare intrucat, daca toata lumea e vinovata, nimeni nu mai este vinovat, si invers, daca multimea este vionvata, si individula care ii apartine este vionvat, prin asociere) si blurarea, ascunderea indentitatii, prin pierderea in multime, care opereaza ca o multime de umbrele de acelasi fel.

Intr-adevar, prin aderarea la o comunitate – partid nou infiintat, secta, club, fratie, grup de fani, bula de internet, „prieteni” pe paginile de socializare – individul se instraineaza (se dezindividualizeaza) prin diluarea in multime. Indentificandu-se cu masa, individul nu numai ca obtine o taumaturgica achitare de vina propriilor fapte abominabile sau pur si simplu rele, dar ajunge si sa ia in nume propriu, personal, suferintele, necazurile si frustrarile colective, cautand sa se razbune si sa razbune in mod “glorios” intreaga colectivitate. Evident, pentru asta cauta tapi ispasitori. Si ii gaseste – pot fi evreii, tiganii, imigrantii, asistatii social, nu importa, atata vrem cat se poate da vina pe ei. Crimele savarsite nu mai par deloc rele multumii, ci chiar justificate, iar prin repetare, ele devin chiar banale. De aceea Hannah Arendt vorbea de banalizarea raului – fara intentia de a reduce din tragismul holocaustului, ci cu intentia de a demonstra ca desocializarea e un dezastru care se poate repeta.

Indivizii desocializați sunt sursa de „producție” a sociopaților

In lumea de azi, sociopati sunt atat persoanele care conduc cu sange rece, in glorie, o corporatie catre profitul cu orice pret, o organizatie criminala catre „eficienta” sau o secta catre atingerea scopului sau apocaliptic, cat si roboteii adulatori ai acestor stapani brutali si nemilosi in drumul lor catre victoria finala, sclavi fericiti ca pot participa, mobilizati de sloganuri din 3-4 cuvinte, la acest drum acoperit de slava. Familia, tara, istoria, viata si idealurile celorlalti – toate pot fi sacrificate intru gloria celui de-al treilea/al patrulea Reich. Tot de aici, dintre persoanele desocializate, se “recruteaza” si psihopatii, asasinii sau criminalii calculati, care isi planifica minutios crimele, la adapost de comandamentele morale sau religioase ale societatii. Pentru ei, desocializatii, “sa nu ucizi”, “sa nu furi”, “să nu iei in deșert numele Domnului Dumnezelui tău” nu mai inseamna nimic. Ei se situeaza dincolo de bine si de rau.

Un astfel de sociopat este homo economicus, o creatura interesata doar de profit si de necesitatea de a afla CUM sa faca profit, cu orice pret.

Iata de ce noi trebuie sa incepem sa ne intrebam DE CE se face profitul, fara a-i pune in discutie utilitatea, ci doar motivatia.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.