Poșirca democratică

Ai zice că e o Fetească Neagră democrația asta românească dar nu e. E o poșircă, frate. Păi a început campania electorală? N-a început dar toți partidiștii s-au spânzurat pe panouri electorale ilegale cu două luni înainte de alegeri, să trăiască, să-nflorească. Pluralitatea? Democrația? Ha, ha, ha!

Atopo Peta îmi vorbise despre ea în urmă cu o mie de ani. Atopo era un filozof din Horneea. Nu prea-l lua nimeni în seamă. Îl dăduseră afară din senatul Universităţii Acvatice din Gatao. Se încurcase cu nişte sirene.

Apoi s-a confesat publicului jurându-se ca a avut o viziune despre ceea ce zicea el că ar fi pluralitatea. Avea de gând să construiască o nouă cosmologie.

A zis că timpul acvatic, derivat al timpului cosmic, ar fi doar o conveție moartă, moartă de tot. Un concept răsuflat. Desuet, zicea el.

Un fel de poşircă ştiinţifică, dacă stau eu bine şi mă gândesc.

Savanţii desueţi l-au luat la ochi. L-au încondeiat la stăpânire. Să dea oficială oceanică cu el de pământ. Să-i taie impozitul. Să-l pună în lanţuri.

Ciocu’ mic domnule filozof.

Atumbo Bambotembo mi-a zis să stau locului. Nu te mişca, derbedeule. Uite o meduză, vezi? Ei şi, am zis eu dând din umeri. Mare lucru o meduză.

Dar ce ştiam eu, derbedeul de mine despre meduze? Nici nu era meduza. Era peştoica peştoaicelor în travesti. Ţinea o tarabă de crabi electrici. Crabii tot aruncau fulgere în stânga şi-n dreapta, ronţăiau văzduhul.

Peştoaica s-a uitat lung la mine. Pişpirică, mi-a zis, aud că vrei să-l cauţi pe Marele Absent Din Inima Norilor. Dar eu nici nu scosesem o vorbă. Asta e, îmi citea gândurile.

Dar nu dădea nici două parale pe mine, mi-am dat eu seama. A şuşotit ceva cu Atumbo Bambotembo. Au râs amândoi de mine.

Apoi mi-au zis să-mi vând matricea energetică. I-am înjurat. Le-am zis nişte vorbe de la obraz. Batracianul s-a făcut roşu de ciudă. Bine, derbedeule, nu te dai. Eşti un prost, ai fi câştigat o sumă frumuşică. Caută-l pe Fontando, bărbierul din Gazaia. Îl găseşti la baia de aburi din Tolumba. Ştie el cum ajungi la Marele Absent Din Inima Norilor.

Zis şi făcut. Mi-am luat picioarele la spinare bucuros că scăpasem de nebuni şi-am pornit mai departe în căutarea Mareului Absent .

În drum spre Tolumba am dat peste un oracol. Oracolul mi-a zis nişte chestii încurcate despre popoarele acvatice care, toate, ar fi fost ale Marelui Absent. Mi-au prins bine într-o bună zi. Le zic şi eu pentru că sunt tare adevărate.

Era cu siguranţă sfârşitul tuturor personajelor. Închiderea e taină în Marele Absent

Scriitorii din Munao Loan, din Tambo Tambolee şi din Bamboleda îşi aruncau adesea personajele la gunoi. Acolo, în gunoi, aşteaptă Barâskin, spuneau martorii togarezi care-l căutau pe Marele Absent Din Inima Norilor prin incantaţii secrete.

Apoi, când a trecut cometa, m-am întrupat într-un scriitor SF absolut simpatic și naiv, aici, pe Calea Victoriei. Să zic eu niște vorbe mintoase în acest univers românesc, dragul de el. Dar poșirca tot poșircă e, n-ai ce să-i faci.

Tudor Arghezi, cum mă vede pe Calea Victoriei, se ia de mine, și zi așa, ai venit dintr-un alt univers, să vii tu aici dintr-un alt univers să ne dăscălești,nenicule, să ne zici tu ce înseamnă democrația, nu-i așa, ha, ha, ha! Toma Caragiu mă trage de mânecă, stai locului că te văd ăștia, las-o moale cu democrația, cu feteasca Neagră și cu poșirca. Gheorghe Dinică zice și el că o să pună Orban ochii pe mine și-o să mă toarne la Iohannis. Ei și, Iohannis? Păi eu sunt publicat în Brazilia nenicule, chiar așa, zice Nichita Stănescu sosind pe calul călare pe calul călare, într-un roșu vertical. Mircea Dinescu, sosirisit și el pe Calea Victoriei, zice ceva despre Revoluție, despre Ion Caramitru, despre Iliescu, vine și Teodor Stolojan care are o pricină cu Mugur Isărescu.

Stăm ciotcă toți și ne mirăm foarte despre democrația românească și, de unde, din fundal, se aude că vine Nicolae Grigorescu împreună cu podgorenii de la Murfatlar să ne aghesmuiască, să ne îndulcească, să ne îmbărbăteze, un butoi se rostogolește asurzitor pe Calea Victoriei, răspândește butoiul licoare adevărului românesc, uite-așa o mai rostogolește…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

2 Comentarii

  1. Dintre toti mentionatii din final, Toma Caragiu chiar a fost un Maestru al artei dramatice. Nu ar fi trait el atat cat sa vada si sa interpreteze in modul caracteristic mitocania vietii politice din Romania capitalista,dar ar fi fost o voce plina de umor si speranta artistica. Cu dinestii si caramitrii am vazut pe pielea noastra consecintele…
    Toma Caragiu este unul dintre Marii nostri Absenti… Iar viata ramane ca un spectacol de tenis, uneori are avantaj Moartea…

  2. Cafeau buna de fiecare zi impreuna cu articolele Dumneavoastra. Multumesc.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.