Preda: O justiţie lipsită de credibilitate devine substitutul deliberării politice

Cristian Preda critică, într-o postare pe blogul său, faptul că apelarea la tribunal a parlamentarilor români a devenit la fel de frecventă ca recursul la batistă în caz de tuse şi strănut, el susţinând că, astfel, „o justiţie lipsită de credibilitate devine substitutul deliberării politice”.

Într-o postare intitulată „Parlament inutil, ne vedem la tribunal!” , europarlamentarul democrat-liberal Cristian Preda aminteşte că, după ce PDL a descurajat votul propriilor săi deputaţi la moţiunile de cenzură, USL reacţionează cu un boicot radical: Ponta şi Antonescu au decis ca membrii USL să nu participe la niciun moment al unei eventuale asumări a răspunderii Guvernului, anunţând, în schimb, că vor da în judecată Executivul.

„E o filosofie păguboasă. Un spirit liberal şi democrat luptă în legislativ şi când nu are majoritate. Din păcate, USL e construit pe o bază anti-liberală radicală, şi anume pe ideea că doar tirania majorităţii are sens. E singura speranţă a USL, pentru că e legată de visul suspendării preşedintelui. Până atunci, deputaţii pot chiuli. Cu alte cuvinte: deocamdată, Parlamentul e inutil, ne vedem la tribunal!”, adaugă Preda.

El susţine că „apelul la tribunal a devenit, de altfel, la fel de frecvent ca recursul la batistă în caz de tuse şi strănut”.

„Cum nu-ţi convine ceva – o frază a unui adversar politic, o procedură legislativă, un articol despre salarii – cum te duci la judecător! Dacă asta s-ar petrece într-o ţară în care justiţia să fie credibilă şi funcţională, poate că recursul ar avea ici şi colo un sens. Numai că lucrurile stau exact pe dos: o justiţie lipsită de credibilitate devine substitutul deliberării politice. E subminat în acest fel chiar statul de drept. Pentru că acesta apare dacă puterile funcţionează în mod distinct, nu dacă una ia locul alteia”, subliniază Preda.

Cristian Preda mai arată că, indiferent că este vorba despre limitarea puterii judecătoreşti de către Parlament (prin blocarea judecării unor dosare ale unor politicieni, de pildă) sau despre înlocuirea legislativului cu tribunalele, puterea e exercitată discreţionar, iar cetăţeanul e cel care plăteşte costurile politice ale acestei derive a puterii.