”BAGDAD – Dezbaterea europeană pe tema imigrației a luat o întorsătură supărătoare.
A început cu fabricarea unui concept atotcuprinzător (”o bizarerie legală”) al unui ”imigrant” care ocultează diferența, fundamentală în fața legii, dintre imigrația economică și cea politică, dintre oamenii care fug de sărăcie și cei care sunt alungați din case de război. Spre deosebire de imigranții economici, cei care fug de opresiune, teroare și masacre au dreptul inalienabil la azil, care presupune obligația necondiționată a comunității internaționale de a le oferi adăpost”, scrie Bernard-Henri Levy pentru Project Syndicate.
”Chiar și când se face aceata distincție, ea este parte a unei alte scamatorii, o încercare de a-i convinge pe cei naivi că bărbații, femeile și copiii care au plătit mii de dolari pentru a se urca pe una dintre ambarcațiunile șubrede care ajung pe țărmul insulelor Lampedusa sau Kos sunt imigranți economici. Realitatea este însă că 80% dintre acești oameni sunt refugiați care încearcă să scape de despotism, teroare și extremism religios din țări precum Siria, Eritreea și Afganistan. De aceea legislația internațională cere ca aceste cazuri ale solicitanților de azil să fie analizate în parte și nu la grămadă.
Și chiar și atunci când lumea acceptă asta, când numărul oamenilor care se luptă să ajungă pe țărmurile Europei face să nu mai poți nega barbaria care îi determină să vina aici, apare o a treia perdea de fum. Unii, printre care ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, susțin că acele conflicte care au generat migrația au loc doar în țările arabe care sunt bombardate de Occident.
Din nou, cifrele nu mint. Principala țară de origine a refugiaților este Siria, unde comunitatea internațională a refuzat să se implice în operațiunile militare pe care le impune ”responsabilitatea de a proteja” – chiar dacă legile internaționale obligă la intervenție când un despot care a ucis 240.000 de compatrioți încercă să-și depopuleze tara. Vestul nu bombardează nici Eritreea, o altă sursă importantă de refugiați.
Încă un mit nociv, menținut prin imaginile refugiaților ce se îngrămădesc la gardurile de la graniță sau încearcă să se urce în trenurile de la Calais, este cel al ”fortăreței Europa” care este asediată de valurile de barbari. Este greșit din două puncte de vedere.
În primul rând, Europa este departe de a fi principala destinație a imigrantilor. Aproape 2 milioane de refugiati din Siria s-au îndreptat spre Turcia, un milion au fugit în Liban, o tara cu o populatie de doar 3,5 milioane. Iordania, cu o populație de 6,5 milioane au primit 700.000. Între timp, Europa, într-o demonstrație de egoism, a pus la cale un plan pentru relocarea a 40.000 de solicitanți de azil din orașele din Italia și Grecia.
În al doilea rând, acea minoritate care alege să meargă în Germania, Franța, Marea Britanie, Scandinavia sau Ungaria nu sunt inamici care au venit să distrugă sau să-i spolieze pe contribuabilii europeni. Sunt oameni care cer libertate, oameni care iubesc tărâmul nostru al făgăduinței, modelul nostru social și valorile noastre. Sunt oameni care strigă ”Europa! Europa”” la fel ca milioane de europeni ce soseau acum o sută de ani pe Insula Ellis și învățau să cânte ”America the Beautiful”.
Apoi mai este zvonul acesta urât al asediului imaginar orchestrat clandestin de strategii unei ”mari migrații”, prin care alogenii să-i copleșească pe europeni sau, mai rău, de pus la cale de agenții jihadului internațional pentru ca imigranții să fie teroriștii de mâine din trenurile de mare viteză. Nici nu mai trebuie să spun că este un nonsens.
Luate laolaltă, aceste distorsionări au consecințe grave. Pentru început, Marea Mediterană devine o mare groapa comună, așa cum a descris-o un poet de departe. Circa 2.350 de oameni s-au înecat anul acesta.
Însă pentru cei mai mulți dintre europeni acești oameni sunt doar statistici, așa cum femeile și bărbații care au supravietuit traversării rămân neidentificați și indisctintibili, o masă anonimă și amenințătoare. Societatea noastră iubitoare de spectacol, care produce atât de repede celebrități pentru a servi drept ”chipul” crizei zilei (de la gripa porcină și până la greva transportatorilor) nu a fost interesată nici măcar de soarta unui singur individ dintre ”imigranți”.
Acești oameni – a căror călătorie spre Europa seamănă cu cea a prințesei feniciene Europa, care a sosit aici din Tyr în spatele lui Zeus în urmă cu milenii – sunt respinși în masă; într-adevăr, se construiesc ziduri pentru a-i ține departe. Rezultatul este apariția unui alt grup de oameni cărora li se refuză drepturile fundamentale. Asemenea oameni, după cum a observat Hannah Arendt, vor considera că singura lor cale către lumea legii și al celor care se bucură de drepturi este comiterea unor infracțiuni.
Europa, hărțuită de xenofobii ei și consumată de lipsa de încredere în ea însăși, a întors spatele valorilor sale. A uitat ce este. Clopotele bat nu numai pentru imigranți, ci și pentru o Europă al cărei patrimoniu umanist se prăbușește chiar în fața ochilor noștri.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.