„Prețuri prea mari”. Criza locuințelor îi alungă pe tineri din orașele Spaniei. Tot mai mulți caută case în sate unde își pot permite să trăiască

Nu este vorba în principal despre pensionari sau despre oameni care vor să scape de aglomerația orașelor. Cei mai mulți au în jur de 35 de ani, au venituri de 1.000 până la 3.000 de euro pe lună și sunt încă în câmpul muncii. Pentru ei, problema este mult mai simplă: în marile orașe, o locuință a ajuns prea scumpă.

În Madrid, Barcelona sau Málaga, cumpărarea unui apartament este dificilă pentru o mare parte dintre persoanele sub 40 de ani, iar chiria nu reprezintă neapărat o alternativă accesibilă.

Potrivit studiului Fotocasa Research, tinerii care locuiesc singuri ajung să aloce, în medie, 98,7% din salariu pentru locuință.

Situația a schimbat inclusiv vârsta la care tinerii pleacă de acasă, doar 14,5% dintre persoanele cu vârste între 16 și 29 de ani reușind să se mute din locuința familiei, iar vârsta medie pentru părăsirea casei părintești a ajuns la 30 de ani, față de 26 de ani în Uniunea Europeană.

În 2025, 44,3% dintre spaniolii cu vârste între 26 și 34 de ani locuiau încă împreună cu familia.

Locuințele au devenit prea scumpe în orașe. Tot mai mulți tineri caută case în satele din Spania

Prețurile locuințelor din Spania au crescut cu 14,7% într-un singur an, în timp ce chiriile au urcat cu 10,9%, potrivit datelor Bankinter. În același timp, veniturile persoanelor sub 35 de ani au crescut foarte puțin în termeni reali.

Diferența dintre venituri și costul locuirii îi determină pe unii cumpărători să caute proprietăți în afara marilor centre urbane. Studiul Fotocasa Research arată că persoanele care iau în calcul această mutare provin în special din Catalonia, Andaluzia și Madrid, iar 44% dintre ele locuiesc deja în orașe cu peste 50.000 de locuitori care nu sunt capitale de provincie.

Cu alte cuvinte, o parte dintre cei care nu mai pot cumpăra în marile orașe nu se mută direct la țară. Mulți locuiesc deja în orașe de dimensiuni medii și iau acum în calcul localități și mai mici.

Datele arată și cât de tineri sunt cei care analizează această variantă. Persoanele între 18 și 24 de ani reprezintă 23% dintre cei care intenționează să se mute într-o zonă rurală, iar categoria 25-34 de ani reprezintă 38%.

Pentru acești oameni, mutarea la sat nu înseamnă neapărat o alegere între oraș și liniște. Locuința este factorul care poate decide mutarea. O casă disponibilă la un preț accesibil poate face posibilă independența financiară într-un moment în care cumpărarea unui apartament într-un oraș mare a devenit inaccesibilă.

13% dintre cei care caută o locuință iau în calcul localități cu mai puțin de 10.000 de locuitori

Datele Fotocasa arată că persoanele interesate de această schimbare au, în medie, 35 de ani și venituri de 1.000-3.000 de euro pe lună. Aproape o treime dintre cei care intenționează să se mute într-o localitate rurală locuiesc sau vor să locuiască împreună cu partenerul și copiii, în timp ce 30% locuiesc cu părinții.

Acest detaliu este important pentru că arată că fenomenul nu se limitează la persoane singure care caută o casă ieftină. Sunt și familii care iau în calcul mutarea pentru a putea cumpăra o locuință sau pentru a reduce presiunea costurilor lunare.

María Matos, responsabilă pentru cercetare și purtătoare de cuvânt a Fotocasa, spune că profilul celor interesați de mutarea la sat s-a schimbat.

„Imaginea tradițională a repopulării rurale se schimbă. Astăzi, oamenii care vor să se stabilească într-un sat sunt în principal tineri, aflați la vârsta activă și cu un proiect de viață încă de construit”, a declarat María Matos, citat de Euronews.

Ea avertizează însă că prețurile mai mici ale locuințelor nu sunt suficiente pentru ca localitățile rurale să atragă și să păstreze populație pe termen lung. Sunt necesare locuri de muncă, servicii, conexiuni de transport, infrastructură și acces la internet.

Aici apare și principala problemă a acestei aparente soluții salvatoare, pentru că satele spaniole au locuințe mai accesibile, dar multe dintre ele nu au suficiente servicii medicale, școli, transport public sau conexiuni rapide la internet. Practic, deși o persoană poate găsi o casă pe care și-o permite, trebuie să poată și să muncească, să își ducă copiii la școală și să aibă acces la servicii de bază.

Și România ar putea trăi același fenomen, în care locuințele scumpe să-i împingă pe oameni spre orașe mici și sate

Experiența Spaniei nu este doar un fenomen care se întâmplă la câteva mii de kilometri de noi, ci poate fi relevantă și pentru România, mai ales prin problema de fond: când locuințele din orașe devin prea scumpe în raport cu veniturile, oamenii încep să își schimbe criteriile pentru locul în care vor să trăiască.

Diferența dintre prețul unei locuințe și venitul unei familii poate deveni mai importantă decât apropierea de centrul orașului, iar localitățile mai mici pot deveni o alternativă dacă oferă acces la locuri de muncă, școli, servicii medicale, transport și internet.

În Spania, datele din 2026 arată deja această schimbare în preferințele celor care caută o locuință, satele care au pierdut populație în ultimele decenii devenind acum o soluție pentru care nu își mai pot permite costul de trai în marile orașe.

Totuși, pentru ca mutarea să fie permanentă, nu este suficient ca o casă să fie ieftină, pentru că oamenii au nevoie de condiții în care să poată locui și munci acolo pe termen lung.

Află și Un sat din Spania caută noi locuitori. Case de la 18.000 de euro și oportunități de afaceri