Dmytro Firtaş a fost adevăratul rege al gazelor din Ucraina, atât în perioada guvernării “portocalii” a Iuliei Timoşenko, cât şi în perioada regimului lui Viktor Ianukovici. Firma sa de intermediere a fost singura care a importat gaz din Rusia din 2006 până în 2009. Firtaş are legături puternice cu Rusia în domeniul energetic, compania sa Ostchem primind reduceri generoase din partea Gazprom. Însă imediat după schimbarea de regim de la Kiev, Firtaş a fost arestat. S-a întâmplat la Viena, pe 13 martie, în baza unui mandat FBI. “Un eveniment seismic” pentru oligarhii ucraineni cu legături la Moscova şi in Occident, arăta Timothy Ash, analist la Standard Bank, intr-o nota trimisă investitorilor, scria Financial Times.
Aşadar, unul dintre cei mai bogaţi şi puternici oligarhi ucraineni a fost arestat în Austria, acuzat fiind că plănuia să ofere o mită de 18,5 milioane de dolari pentru achiziţionarea unor mine în India. A plătit imediat o cauţiune de 172 milioane de dolari pentru a fi eliberat. A ales să rămână în Austria.
Alţi oligarhi au ales să schimbe taberele cât mai repede. Este cazul lui Rinat Ahmateov şi Viktor Pinciuk, cei mai bogaţi dou ucraineni. Ambii au încercat, cu jumătate de gură, să ia partea protestatarilor pro-europeni, să susţină necesitatea unor măsuri dure împotriva corupţiei şi pentru întărirea statului de drept, se arată într-o analiza publicată de Centrul Carnegie din Moscova.
La câteva săptămâni de la schimbarea regimului, mulţi dintre oligarhii ucraineni îşi văd afacerile şi chiar libertatea în pericol, din cauza unei crize politice pe care nu o pot controla sau influenţa, fiind dependenţi fie de piaţa rusă şi de reglementările comerciale ale Moscovei, de justiţia ucraineană şi de băncile occidentale.
Mulţi dintre oligarhi au ales să se îndepărteze de zona periculoasă, alegând să stea o vreme la Londra, împreună cu familia.
Unii au ales calea de mijloc – Viktor Pinciuk a preferat să participe la vernisajele expoziţiilor de artă pe care le organiza la doar câteva sute de metri de pieţele centrale din Kiev, unde mureau zeci de oameni.”Scopul unui om de afaceri este să facă totul pentru a evita vărsarea de sânge şi să ajunga la pace, prin compromis”, spunea Pinciuk în timpul protestelor din Ucraina. “Nu este necesar să fim membri ai UE. Dar valorile europene vor rezolva multe din problemele Ucrainei”, mai spunea Pinciuk.
Pinciuk nu poate să se arate mai pro-european, pentru că este dependent de piaţa rusă. Compania sa siderurgică, Interpipe, depinde de cotele de export garantate de Moscova, în timp ce piaţa occidentală nu ar putea face faţă concurenţei. Cum Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan a majorat taxele de import pentru o serie de ţevi, Pinciuk poate pierde sute de milioane de dolari din cauza schimbării de regim de la Kiev.
În ciuda acestei situaţii aparent dificile pentru oligarhii ucraineni, dispariţia bruscă de la putere a preşedintelui Viktor Ianukovici şi a clanului său de oligarhi, controlat de fiul său, a lăsat în urmă un vid politic şi oportunităţi de afaceri ce pot fi exploatate.
Cel mai “orientat” dintre oligarhi pare să fie Petro Poroşenko, un personaj care a jucat la doua capete în ultimul deceniu, făcând parte şi din guvernele regimului Iuşcenko, şi din cele ale regimului Ianukovici, totul pentru profitul imperiului sau industrial.
Poroşenko a anunţat că va candida la alegerile prezidenţiale şi a obţinut sprijinul lui Vitali Kliciko, fostul boxer retrăgându-se din cursa în favoarea oligarhului. Este un semn că în spatele lui Poroşenko s-a aşezat Berlinul, capitala care l-a sprijinit făţis pe Kliciko. Publicaţia “Săptămâna Ucraineană” arăta că fostul boxer nu a fost simpatizat de niciunul dintre partenerii săi din conducerea opoziţiei (actualul premier Arseni Iaţeniuk şi liderul naţionalist Oleg Tiagnibok), sugerând că Kliciko a fost văzut de la început drept un pion al unor forţe din afara Ucrainei.
Brusc, pentru presa occidentală Poroşenko este “regele ciocolatei” (fiind deţinătorul fabricilor de dulciuri Roşen, cele mai mai mari din Ucraina), victima a embargoului Rusiei împotriva dulciurilor din Ucraina, sau patronul Canal 5, singurul post de televiziune dedicat sută la suta miscarii pro-europene. Nimic însă despre celelalte afaceri ale oligarhului.
“Desigur, până acum întreprinderile sale depindeau de putere, la fel ca toate companiile din Ucraina, iar lui îi era foarte greu să se alăture opoziţiei”, arată politologul Serghei Taran într-un articol publicat de “Săptămâna Ucraineană” şi tradus de Courrier International. Se pare însă că dorinţa populaţiei de a vedea feţe noi în fruntea ţării a făcut ca trecutul tulbure al unor oligarhi să fie uitat. S-a uitat astfel că Poroşenko a fost membru al Partidului Social Democrat din Ucraina în timpul regimului semidictatorial al lui Leonid Kucima sau că a fost ministru al Dezvoltării Economice şi al Comerţului în timpul regimului Ianukovici.
“Astăzi, Poroşenko se îndreaptă tot mai mult către politică, pentru că sfera aceasta îi pare mai atrăgătoare acum decât afacerile. Este cel mai apropiat de idealul european, deşi în termeni comerciali ar lucra mai degrabă cu Rusia”, spune analistul Vladimir Fessenko, potrivit sursei citate. Fessenko arată că “multi oameni nu mai au încredere în putere, adică in guvernul creat de fosta opoziţie, şi Porosenko poate seduce acest electorat. Potrivit ultimelor sondaje, circa 30% din electorat doreşte ca viitorul preşedinte să aibă experienţă în domeniul economic. Din acest punct de vedere, Poroşenko are toate şansele.”
Sondajele realizate în Ucraina arată că principalii favoriţi la prezidenţialele din 25 mai sunt Poroşenko şi Iulia Timoşenko. Ucrainenii vor avea de ales între doi exponenţi ai anomiei post-sovietice: un “rege al ciocolatei” prezentat în Vest drept oligarh “bun” şi o fostă “prinţesă a gazelor” prezentată in Vest, până de curând, drept simbol al democraţiei ucrainene, însă căzută evident în dizgraţie în ultimele săptămâni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.