Prințul Paul – o diversiune a tranziției

Prințul Paul, un personaj bizar care bântuie pe meleagurile noastre încă de pe la începutul anilor ’90. Fiu al unui bastard regal, el își arogă un rang princiar și se prezintă drept „Paul de România“. Cu toate că susține că ar fi „os domnesc“, „Prințul“ s-a comportat exact ca un infractor de drept comun, implicat în diverse afaceri dubioase care l-au dat pe mâna justiției.

Cu siguranță că mulți dintre noi își amintesc faptul că, imediat după prăbușirea regimului comunist, FSN-ul condus de Ion Iliescu l-a tratat pe Regele Mihai I exact ca pe un dușman personal, refuzându-i chiar și simpla intrare în țara lui. Mai mult decât atât, în cursul uneia dintre tentativele sale de a vizita România, noile autorități „democratice“ au și fugărit și blocat cu niște tractoare coloana care-l însoțea pe fostul suveran. În primăvara anului 1992 Regele Mihai a reușit totuşi să vină în țară, iar circa un milion de bucureșteni l-au întâmpinat cu un entuziasm de care nu a avut parte niciunul dintre liderii politici români. Atunci, oamenii au scandat din tot sufletul: „Maiestate, nu pleca! / Asta este țara ta!“, precum și „Iliescu ce mai stai / În palatul lui Mihai?“. Speriat că românii și-ar putea dori o revenire la monarhie, regimul Iliescu a recurs la o stratagemă odioasă. Atunci l-au scos din mânecă pe Prințul Paul, un personaj așa-zis monarhic, care a fost „luat în brațe“ și prezentat peste tot ca fiind un veritabil deținător de „sânge albastru“. De atunci, Paul zis de România a fost folosit ca o marionetă de diverși profitori politici. Plimbat pe la toate televiziunile în decursul ultimilor ani, a ajuns chiar să se înrudească cu președintele Băsescu, devenind membri ai aceleiași familii sau „famiglii“.

Nepotul unui bastard regal

Povestea celui pe care nevastă-sa îl alintă „Prens Pol“ a început pe la începutul secolului trecut, în budoarele Casei Regale de România. Pe atunci, căsătoriile capetelor încoronate erau oficiate după anumite reguli și doar cu aprobarea conducerii politice de rang înalt. Iar asta, cu o condiție extrem de importantă: mirii trebuiau să se căsătorească doar cu membrii unei alte case regale. Condiție pe care cândva, în tinerețea lui, Carol al II-lea a încălcat-o fără să stea prea mult pe gânduri. Era pe vremea în care viitorul suveran deținea titlul „Principele moștenitor Carol al României“. În anul 1918, pe când se afla pe front, în Primul Război Mondial, prințul a dezertat, pentru a se căsători cu Ioana Maria Valentina Lambrino, mult mai cunoscută ca „Zizi“ Lambrino, fiica unui general român. Legătura lor era mai veche. Atunci, dezertorul Carol al II-lea, împreună cu aleasa inimii, a fugit la Odessa, unde cei doi s-au căsătorit fără a avea aprobarea Casei Regale. Ceremonia a fost oficiată în Catedrala Ortodoxă Pokrovska. Un an mai târziu, în 1919, această căsătorie, pe care Casa Regală a României a considerat-o ilegitimă, a fost anulată printr-o sentință pronunțată de Tribunalul Ilfov. În ciuda acelei sentințe, relația celor doi a continuat, iar în august 1920 s-a născut Mircea Gregor Carol Lambrino. Ulterior, după divorțul impus de Casa Regală, Carol al II-lea a cunoscut-o, în cursul unei croaziere în jurul lumii, pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921. Ulterior, cuplul regal a avut un copil, viitorul Rege Mihai.

Din Lisabona până la Zimnicea

Apoi, timpul a trecut, lumea a mai trecut printr-un război mondial la sfârșitul căruia monarhia a dispărut din România, înlocuită de regimul comunist. În cursul vieții sale, Mircea Gregor Carol Lambrino a fost căsătorit de trei ori. Cea de-a doua soție este mama celui care acum își spune Prințul Paul de România. Dar, decenii la rând, Mircea Gregor Carol Lambrino s-a luptat în justiție pentru a i se recunoaște statutul de fiu biologic al lui Carol al II-lea. Aflat în exil în Portugalia, Carol al II-lea a murit pe 4 aprilie 1953. La doi ani după moartea acestuia, Mircea Gregor Carol Lambrino a declanșat un proces de stabilire a paternității, proces încheiat printr-o sentință pronunțată, pe 6 februarie 1955, de magistrații Tribunalului din Lisabona. Prin acea sentință, veche de peste șase decenii, magistrații portughezi au stabilit că Mircea Gregor Carol Lambrino este rodul relației dintre Regele Carol al II-lea și Ioana Zizi Lambrino. Mircea Gregor Carol Lambrino a murit pe 27 ianuarie 2006. Pornind de la sentința Tribunalului din Lisabona, urmașul lui a deschis un proces de revendicare a averii care a aparținut cândva Regelui Carol al II-lea al României. Un proces extrem de încâlcit, care, început în anul 1955, la Lisabona, a continuat, decenii la rând, prin instanțele altor câteva țări europene. Reluat după 1990, acest proces „cu sânge albastru“ a ajuns pe rolul unor instanțe românești care, la un moment dat, au obligat capetele încoronate să apeleze chiar și la „serviciile“ modestei Judecătorii Zimnicea.

Decizia instanței supreme românești

Până la urmă, acest lung lanț de procese, întins de-a lungul și de-a latul lumii, s-a încheiat la ­Înalta Curte de Casație și Justiție din România. Acolo, printr-o sentință definitivă, pronunțată în februarie 2012, magistrații supremei instanțe românești au decis că Prințul Paul de România are dreptul să revendice o bună parte din averea Casei Regale. Această concluzie a rezultat din motivarea sentinței. Motivarea a fost oferită la circa un an de la pronunțarea acelei sentințe care punea capăt unui proces despre care putem spune că a durat circa șase decenii, timp în care s-au parcurs absolut toate etapele juridice posibile.

În acea motivare se menționa că magistrații instanței supreme au decis că Prințul Paul este nepotul legitim al Regelui Carol al II-lea, confirmând astfel, în mod irevocabil, sentința pronunțată, pe 6 februarie 1955, de magistrații Tribunalului din Lisabona. Este vorba despre acea primă sentință, veche de aproape șase decenii, prin care magistrații portughezi au stabilit că Mircea Gregor Carol Lambrino este rodul relației dintre Regele Carol al II-lea și Ioana „Zizi“ Lambrino. Motiv întemeiat care le permite urmașilor lui Mircea Gregor Carol Lambrino să deschidă procese de revendicare a averii care a aparținut Regelui Carol al II-lea al României. Totodată, Înalta Curte din România a mai stabilit: „În consecință, în mod corect și legal, s-a constatat că, în cauză, hotărârea străină pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Lisabona la 6 februarie 1955 nu încalcă ordinea publică de drept internațional privat român. Soluția instanței străine, prin care s-a statuat, potrivit considerentelor acolo arătate, că anularea căsătoriei, deci ignorarea sentinței nr. 1/1919 a Tribunalului Ilfov, nu impietează asupra filiației față de tată prin declararea reclamantului ca fiu nelegitim al defunctului rege, în limitele legale și în special pentru a fi admis în procedura de inventar pendinte, ca urmare a decesului acestuia, și nu contravine ordinii publice de drept internațional privat român de la momentul litigiului“. Sau, mai simplu spus, anularea căsătoriei dintre Regele Carol al II-lea și Zizi Lambrino nu retrage dreptul la moștenire al descendenților lor. Așadar, dincolo de aspectul legat strict de problemele succesiunii dinastice, un aspect care ar trebui să nu conteze prea mult pentru regimul politic republican din România de azi, verdictul pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție are o mare relevanță patrimonială: ea îi permitea Prințului Paul Philipe, fiul bastardului Mircea Gregor Carol Lambrino, să revendice o parte însemnată din averea Casei Regale.

Jumi-juma? Categoric, nu!

Ultima soție a Regelui Carol al II-lea a fost Elena Lupescu, iubirea lui de o viață. În anii de după moartea lui Carol al II-lea, mai multe instanțe internaționale au decis că averea fostului suveran al României va fi împărțită în mod egal între cei doi fii ai săi, așadar, Mircea Gregor Carol Lambrino și Mihai I și Elena Lupescu. Astfel că fiecăruia dintre cei doi fii le revenea câte 37,5% din avere, în timp ce Elena Lupescu ar fi avut dreptul la 25%. Dar Elena Lupescu a murit pe 30 iunie 1977, iar averea ei a fost preluată de niște moștenitori stabiliți de ea însăși. Se pare că a fost vorba despre familia lui Ernest Urdăreanu, fost mareșal al Palatului Regal, care însoțise în exil familia lui Carol al II-lea. Ulterior, Paul Philipe, fiul lui Carol Mircea, a cumpărat de la moștenitorul Elenei Lupescu cota parte care-i fusese atribuită acesteia. Astfel se face că, în acest moment, Prințul Paul ar fi îndreptățit să pretindă 62,5 la sută din fosta avere a bunicului său, Regele Carol al II-lea.

Paul de Hohenzollern şi Traian Băsescu, uniţi prin legături de afaceri şi de familie

Un prim abuz?

Conform normelor dinastice internațional acceptate, calitatea de membru al unei case regale nu este dată de simpla înrudire biologică între membrii familiei, ci presupune recunoașterea explicită a apartenenței de către şeful acelei case regale.

Cum nici Regele Carol al II-lea, nici actualul şef al Casei Regale a României, Regele Mihai I, nu au acordat vreodată calitatea de membru lui Paul Lambrino sau tatălui său, un bastard rezultat dintr-o căsătorie anulată, folosirea numelui „de România“ poate fi considerată un soi de abuz al celui care azi își spune „Prințul Paul de România“. Dar probabil că acesta este unul dintre cele mai mici păcate ale lui „Prens Pol“.

Povești, povești!

Ani la rând, atât timp cât s-a războit în justiție pentru recunoașterea ascendenței lui regale, Prințul Paul a susținut mereu că nu urmărește nimic altceva decât o confirmare oficială a augustei sale înrudiri. Dar și că, în rest, nu are niciun fel de pretenții patrimoniale. Totuşi, la scurt timp după ce instanța i-a confirmat calitatea de nepot al Regelui Carol al II-lea, Prințul Paul s-a apucat, rapid, de ceea ce pare a fi ocupația de căpătâi a purtătorilor noștri de „sânge albastru“: revendicarea averilor la care ei consideră că ar avea dreptul. Astfel se face că povestea că Prințul Paul nu ar fi interesat de ­vreun aspect patrimonial a fost chiar o poveste. După primirea deciziei privitoare la înrudirea lui cu Casa Regală a României, chiar și din poziția de fiu al unui bastard, Prințul Paul a anunțat că declanșează procedurile de revendicare a unor bunuri care ar fi aparținut cândva Casei Regale. Pentru a-și vedea visul cu ochii, nu i-a chemat în justiție pe reprezentanții în viață ai fostei monarhii, ci câteva instituții ale actualului stat republican. Astfel se face că Prinţul a deschis la Tribunalul București trei procese prin care cheamă în judecată Ministerul Transporturilor, Ministerul Sănătăţii plus alte câteva instituții de la care pretinde restituirea unei suprafețe de teren de 57.370 metri pătraţi din fosta Fermă Regală Băneasa, precum şi plata unor despăgubiri cuvenite pentru alți 25.642,96 mp din aceeaşi zonă. Concret, prin aceste procese, Prinţul Paul a cerut instanţei să oblige Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA şi Ministerul Transporturilor să-i restituie, în natură, o suprafață de teren de 28.780 metri pătraţi. În plus, el mai cere instanței să oblige și Ministerul Sănătăţii şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „I.C. Cantacuzino“ să-i retrocedeze, în natură, încă 28.590 metri pătraţi din imobilul de 268.764 metri pătraţi, cunoscut sub numele „Ferma Regală Băneasa“. Care ar valora, în total, doar un „fleac“ de 3,5 milioane euro.

În tentativele sale de căpătuială, Prinţul Paul a încercat să pună mâna şi pe Castelul Peleş

Un fleac: circa patru miliarde de euro

La un moment dat, „Prens Pol“ a intrat în contact cu o serie de oameni politici, atât de la PSD, cât și de la PNL sau PDL, dintre care unii au deținut și importante funcții edilitare, după care a pus la cale înființarea SC Reciplia SRL și Lot Invest SRL, prin care intenționa să pună mâna pe numeroase imobile și pe câteva mii de hectare se teren ce au aparţinut cândva Casei Regale. La un moment dat, în presă a apărut o listă cu o parte a acestor „bunuri“ evaluate la circa patru miliarde de euro. Prinţul Paul înșirase acolo de-a valma tot ce găsise el prin arhive că ar avea vreo legătură cu monarhia din România – biblioteci, biserici, dar și palatul de la Balcic. Printre acestea s-ar număra:

− 8.000 de metri pătrați lângă „Mina Minovici“, în București;
− 52 de hectare de teren în București, pe strada Jandarmeriei;
− 2.000 de metri pătrați în Năvodari;
− Ferma Regală „Băneasa“ plus 28,63 hectare;
− Un imobil aflat în București, pe strada Ion Ionescu de la Brad;
− Stația de montă de la Băneasa plus 25 de hectare aferente, vecin cu Hipodromul „Băneasa“;
− Un teren de 2,66 hectare la Năvodari;
− Moșia Regală Copăceni – 118,10 hectare;
− Moșia Cocargeaua – Ialomița – 7.454 de hectare;
− Balta Ezeru Mostiștea – comuna Mănăstirea – 1.062 hectare;
− Balta Boian Sticleanu și pădurea Vărăștii de Baltă – 2.436 de hectare, plus 3.500 hectare apă, 170 hectare trestie;
− Moșia Zorleni (Vaslui) – 1.577 hectare;
− Un teren de 3.165 hectare în comuna Mănăstirea, Călărași;
− Un teren de 2.002 hectare, Chinciu Spanțov, Călărași;
− Via Regală „Cotnari“, inclusiv Castelul, 13 hectare;
− Via și pepiniera „Murfatlar“, 72 de hectare, din comuna Murfatlar;
− Un teren de 30 de hectare în pădurea Snagov;
− Un teren de 67 de hectare plus imobilul din Scroviștea;
− Teren forestier de 596,20 hectare în Mănăstirea, Călărași;
− Imobilul din Eroii Sanitari, numărul 18, intrarea în Palatul Cotroceni;
− Podgoria „Tohani“, Valea Călugărească;
− Imobilul Bibliotecii Universitare, Piața Revoluției;
− Imobilul Ambasadei Iranului, Lascăr Catargiu, nr. 39;
− Imobilul de pe str. Latină, nr. 10;
− Palatul Elisabeta – Parcul Herăstrău;
− Fostul sediu al Fundației „Ferdinand“, Iași;
− Un imobil pe Bd. Kiseleff, nr. 13;
− Un imobil pe Aleea Modrogan, numărul 1, sediul PDL;
− Un imobil aflat pe Aleea Alexandru, numărul 18, actualul sediu al MAE;
− Un teren de 448 mp plus un imobil aflat pe str. Gogol, Sector 1;
− Un teren, plus imobil, 506 mp, aflat pe str. Mircea Eliade, nr. 12;
− Domeniul de la Balcic, Bulgaria;
− Vila Lupescu, imobil plus teren;
− Un teren de 536,90 hectare la Banloc;
− Moșia Regală Broșteni plus 39.885 hectare;
− Castelul Medieșu Aurit, Satu Mare;
− Moșia Regală Tersig plus 709 hectare teren forestier în Caraș‑Severin;
− Castelul de vânătoare Poiana Ițcanilor, compus din 40 de camere plus 50 hectare teren din comuna Valea Putnei;
− Castelul de vânătoare Lăpușna plus 4 hectare de teren în Mureș;
− Pădurea Hereasca, 34,81 hectare în Călărași;
− Două imobile în Sinaia.

Orice prinț are o prințesă

Pentru că în basme orice prinț are o prințesă, „Prens Pol“ o are pe Prințesa Lia. Și bineînțeles că nici ilustra consoartă nu este o fitecine. Lia Georgia Triff, pe numele ei de fată, actuala „Prințesă Lia“, s-a născut în SUA, dintr-o mamă româncă şi un tată american. Pe când avea 25 de ani, ea s-a căsătorit cu Melvin Belli, un avocat american, pe cât de celebru, pe atât de bogat, care la data căsătoriei avea 64 de ani. Cei doi au împreună o fiică, Melia, născută în 1973. Căsnicia lor a durat 16 ani, la capătul căreia a urmat un divorț însoțit de un scandal imens. Referindu-se la acel divorț, ziarul The Examiner a titrat: „Cel mai scandalos, murdar și sordid divorț din istoria orașului San Francisco“. Dar, oricum ar fi fost, Lia Georgia Triff s-a ales cu 15 milioane dolari, pe care le-a primit de la fostul soț. Titlul de „Prințesă“ l-a primit abia în ’95, după căsătoria cu Paul Lambrino.

Bercea Mondial

Cumetrii penale: „Prens Pol“, cot la cot cu Bercea Mondial

Încă de la venirea lui în țară, Paul Lambrino a fost folosit de toți cei aflați la putere ca o „variantă de rezervă“ oferită celor care visau la o ipotetică reinstaurare a monarhiei în România. Pe atunci, „Prens Pol“ era primit și onorat de către Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, ba chiar și de Ion Iliescu, care, în zilele lui bune, i se adresa cu apelativul „Alteța Voastră Regală“. De fapt, aproape toți politicienii l-au frecventat și i-au cântat în strună. Inclusiv Traian Băsescu. La scurt timp după ce l-a jignit mârlănește pe Regele Mihai, fostul președinte s-a oferit să-l boteze pe… fiul cuplului „princiar“. Atâta doar că, în privința acestuia din urmă, Paul Lambrino și consoarta nu au tras un „loz“ tocmai câștigător. Aflat într-o căutare disperată de simpatizanți, Băsescu a făcut același hatâr și familiei lui Bercea Mondial. Este drept că ilustrul lor naș nu i-a purtat noroc niciunuia dintre cei doi fini: Bercea zace deja în pușcărie, iar dacă justiția va fi doar un pic mai eficientă, și „Prens Pol“ va ajunge tot acolo.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.