Rafinăriile stau, importurile cresc. Deficitul energetic al României atinge 2,52 miliarde de euro

Potrivit unei analize publicate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), pe asociatiaenergiainteligenta.ro, balanța comercială a României la principalele produse petroliere s-a deteriorat sever în primele șase luni din 2026. Autorul analizei, Dumitru Chisăliță, președintele AEI, arată că fenomenul nu este o simplă oscilație statistică, nici doar efectul scumpirii petrolului pe piețele internaționale. Este rezultatul întâlnirii dintre criza geopolitică internațională și vulnerabilitățile structurale pe care România le-a tolerat ani la rând.

Conform datelor ARICE, deficitul cumulat pentru țiței și produse petroliere rafinate a ajuns, în primele șase luni din 2026, la aproximativ 2,524 miliarde de euro, comparativ cu 1,783 miliarde de euro în perioada similară din 2025. Diferența înseamnă o deteriorare de 741,2 milioane de euro, o creștere a deficitului energetic cu 41,6% într-un singur an, o ieșire medie netă de valută de aproximativ 14 milioane de euro în fiecare zi, numai pentru aceste două categorii de produse.

Radiografia deficitului energetic pe primele șase luni

Cifra agregată ascunde însă adevărata problemă. Deficitul la țiței s-a redus, de la 2.163,3 milioane de euro în 2025 la 1.933,6 milioane de euro în 2026, o ameliorare de 229,7 milioane de euro. Prăbușirea s-a produs la produsele rafinate: benzină, motorină, kerosen, alte produse petroliere. Aici, soldul a trecut de la un excedent de 380,6 milioane de euro în 2025 la un deficit de 590,3 milioane de euro în 2026, o deteriorare de 970,9 milioane de euro.

Deteriorarea de 970,9 milioane de euro la produsele rafinate reprezintă 131% din deteriorarea totală a celor două categorii energetice. Îmbunătățirea soldului la țiței a compensat doar parțial această prăbușire. Practic, la fiecare 100 de euro cu care s-a deteriorat soldul energetic total, produsele rafinate au produs o deteriorare de 131 de euro, iar reducerea deficitului la țiței a recuperat doar 31 de euro.

Exporturile acoperă doar 63,6% din importuri

În primele șase luni din 2026, România a importat produse petroliere rafinate de aproximativ 1,62 miliarde de euro, a exportat de numai 1,03 miliarde de euro. Exporturile au acoperit astfel doar aproximativ 63,6% din importuri. Pentru fiecare 100 de euro plătiți pe carburanții importați, țara a recuperat prin export numai 64 de euro.

Analiza AEI subliniază că este vorba despre o schimbare structurală gravă. România era deja dependentă de importurile de țiței, producția internă fiind insuficientă și în scădere: în primul trimestru din 2026, producția internă de țiței a scăzut cu 8,3% față de aceeași perioadă din 2025. Problema nouă este că țara a început să importe tot mai mult produsul finit, cu valoare adăugată mai mare, în loc să rafineze intern țițeiul și să exporte surplusul.

O țară cu rafinării, dependentă de carburanți din import

Pe hârtie, România dispune de o capacitate importantă de rafinare: Petromidia, cu aproximativ 5 milioane de tone pe an, Petrobrazi, cu aproximativ 4,5 milioane de tone pe an, Petrotel, cu 2,4-2,7 milioane de tone pe an. Petromidia și Vega au procesat aproximativ 6,3 milioane de tone de materii prime în 2025, dintre care circa 5,9 milioane de tone la Petromidia, alimentată în principal cu țiței kazah.

Capacitatea nominală nu înseamnă însă capacitate disponibilă. În prima jumătate din 2026, sistemul românesc de rafinare a fost afectat simultan de trei probleme: indisponibilitatea Petrotel, revizia programată la Petromidia și absența unui plan industrial de continuitate la nivelul statului.

Petrotel, a treia mare rafinărie a țării, a fost oprită din octombrie 2025, în contextul sancțiunilor aplicate Lukoil. În aprilie 2026 s-a anunțat posibilitatea repornirii, după obținerea unei derogări, însă indisponibilitatea sa a eliminat temporar o capacitate care putea acoperi aproximativ o cincime din necesarul pieței. Guvernul a administrat situația ca pe o problemă juridică și diplomatică, dar efectele au fost industriale și comerciale: capacitate de rafinare pierdută, producție internă mai mică, exporturi reduse, importuri de carburanți mai mari.

CITEȘTE ȘI:

Europa, vulnerabilă fără vânt. Șocul prețurilor la energie a ajuns și în România

Petromidia și Vega au fost oprite pentru aproximativ 20 de zile începând cu 24 februarie 2026. Opririle tehnologice sunt normale și necesare, dar devin o vulnerabilitate națională atunci când o altă rafinărie importantă este deja indisponibilă. România a ajuns astfel, pentru o perioadă, dependentă în principal de Petrobrazi și de importurile de produse finite. Analiza AEI subliniază că nu revizia Petromidia este eșecul, ci absența unei redundanțe funcționale într-un sector strategic.

Statul dispune de rezerve obligatorii și de mecanisme pentru intervenții de urgență, dar acestea nu pot înlocui funcționarea normală a rafinăriilor. Rezervele pot acoperi un șoc temporar, dar nu pot corecta luni întregi de capacitate de procesare pierdută.

Arabia Saudită sau Turcia câștigă ceea ce România pierde

Principalele contribuții negative la balanța României provin din relațiile comerciale cu Arabia Saudită și Turcia, furnizori care se aflau printre principalii parteneri externi ai țării la produse petroliere rafinate încă dinainte de 2026. Diferența este că, în 2026, dependența comercială s-a manifestat într-un moment de prețuri ridicate, transport scump și risc geopolitic extrem.

Turcia cumpără țiței, îl rafinează și vinde României produsul finit. Arabia Saudită extrage petrolul, îl rafinează și exportă carburanții cu marjă industrială. România dispune de infrastructură, port, conducte, rafinării, personal calificat și tradiție industrială, dar ajunge să finanțeze rafinarea făcută în alte state. Concluzia analizei ARICE este tranșantă: România nu pierde numai bani, pierde valoare adăugată, locuri de muncă, venituri fiscale și autonomie strategică.

Cât explică războiul, cât explică slăbiciunea internă

Tensiunile asociate Iranului și perturbarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz au contribuit la creșterea costurilor. Primele de asigurare de război pentru nave au crescut de la aproximativ 0,25% din valoarea navei înaintea conflictului până la niveluri de ordinul a 3%, uneori chiar mai mult. Pentru un petrolier de 100 de milioane de dolari, diferența poate însemna milioane de dolari pentru o singură traversare.

Geopolitica nu poate fi însă folosită drept explicație unică pentru întreaga deteriorare. Dacă majorarea prețurilor internaționale ar fi fost singura cauză, ar fi trebuit văzută o deteriorare comparabilă la țiței. Or, deficitul la țiței s-a redus cu 229,7 milioane de euro, iar prăbușirea s-a produs tocmai la produsele rafinate. Analiza sugerează că deteriorarea are, pe lângă efectul de preț, cauze legate de reducerea producției interne, diminuarea exporturilor, creșterea necesarului de import, indisponibilitatea unor capacități de rafinare sau modificarea nefavorabilă a mixului comercial.

Factura ajunge la populație

Deficitul de 590,3 milioane de euro la produsele rafinate nu rămâne într-un tabel al comerțului exterior. El se transmite în prețurile benzinei și motorinei, în costurile transportatorilor, în tarifele de distribuție, în prețurile alimentelor, în costurile agriculturii, în cheltuielile industriei, construcțiilor, în inflație, în presiunea asupra cursului de schimb, în scăderea competitivității exporturilor românești.

Dacă ritmul contabil din primul semestru s-ar repeta, fără ca aceasta să fie o prognoză oficială, deficitul anual al celor două categorii ar putea depăși 5 miliarde de euro. Într-un an cu tensiuni bugetare, inflație, costuri mari de finanțare, o astfel de sumă nu mai este marginală.

Măsurile propuse de Asociația Energia Inteligentă

AEI recomandă clarificarea definitivă a situației Petrotel, stabilirea unei capacități minime funcționale de rafinare, tratată drept indicator de securitate națională, coordonarea reviziilor rafinăriilor la nivel de sistem, constituirea unor rezerve distincte de țiței și produse finite, dimensionate pe scenarii reale de indisponibilitate.

Alte priorități enumerate în analiză sunt transparența lunară din partea Ministerului Energiei, privind producția rafinăriilor, gradul de utilizare, importurile și exporturile fizice, stocurile, acoperirea consumului, diversificarea rutelor, furnizorilor, o politică industrială orientată spre valoarea adăugată creată în România, nu doar spre echilibrarea bugetară pe termen scurt.

Concluzia analizei este că România a redus cu 229,7 milioane de euro deficitul la materia primă, dar și-a deteriorat cu 970,9 milioane de euro poziția la produsul finit, o mișcare descrisă drept coborâre pe lanțul valoric. Într-un singur an, țara a trecut de la exportator net la importator net de produse petroliere rafinate, o evoluție considerată de autor un avertisment privind pierderea securității energetice.