Rafturile goale ale „Epocii de Aur”: Aici nu avem carne. Alături nu au pâine

Lipsa alimentelor devenise o problemă generală în România ultimului an de comunism. În Bihor, laptele nu ajungea nici pentru creșe sau grădinițe, magazinele primeau doar 30% din necesarul de ouă, iar unele legume din preparatele alimentare erau înlocuite cu oase. Situația apare într-o notă secretă a Securității, publicată de CNSAS.

Ultimul deceniu al regimului Ceaușescu a fost marcat de raționalizarea alimentelor, energiei și combustibilului. În realitate, produsele lipseau cu totul de pe rafturile magazinelor. Românii plecau de acasă cu o plasă, în speranța că „poate pică ceva”. Cumpărau orice găseau, însă, de cele mai multe ori, ajungeau să se întoarcă acasă așa cum au plecat: cu plasa goală.

„Un banc al vremii surprinde sarcastic situaţia din ţară. Un cetăţean o întreabă mirat pe vânzătoare, la Alimentara: cum, nu aveţi nici un fel de pâine? Vânzătoarea răspunde placidă: Aici nu avem carne. Alături nu au pâine”, relatează CNSAS.

Laptele nu acoperea necesarul

În mai 1989, producția de lapte din Bihor ajunsese la doar 38% din nivelul stabilit prin planul județean. În primele 20 de zile ale lunii, populația primise zilnic, în medie, 58.000 de litri. Cantitatea nu era însă suficientă. Din magazine lipseau cantități mult mai mici decât cererea.

Autoritățile nu reușeau să producă nici alimentele care trebuiau să compenseze aceste lipsuri. Printre ele se numărau băuturile din zer și zară, batoanele din miere artificială sau laptele praf cu must de smalț. Explicația oficială era lipsa zahărului și a altor materii prime.

Penuria îi afecta inclusiv pe copii. Creșele și grădinițele primeau lapte prin magazinele Alimentara, însă distribuția nu ținea cont de numărul copiilor.

Carne de slabă calitate și legume înlocuite cu oase

Situația nu era mai bună în cazul produselor din carne. Sortimentul era redus, iar marfa era distribuită inegal între magazine. Se găseau în special produse considerate mai rentabile, precum salamul „Mistreț”, cârnații „Ignat”, slănina afumată și cremvurștii. Erau livrate și „oase garf”, folosite în special pentru supe și ciorbe. Între 60% și 70% din materia primă provenea de la animale sacrificate din necesitate. Documentul mai arată că între 25% și 50% din carnea folosită avea o valoare nutritivă redusă.

Producătorii nu aveau făină de soia, ulei și polifosfat de sodiu. Lipseau și condimente precum cimbrul, chimionul și măghiranul. În schimb, în preparate erau introduse cantități mai mari de grăsime, ceea ce le afecta calitatea. Problemele se vedeau și în aspectul produselor. Din cauza lipsei membranelor potrivite, fabricile foloseau bășici și membrane de ovine și cabaline. Nota Securității consemnează și situații în care rețetele fuseseră modificate într-un mod greu de imaginat.

„Au fost situații în care unele legume deficitare folosite în preparatele culinare preambalate, au fost înlocuite cu oase”, scrie CNSAS.

Produsele aveau un termen de valabilitate cuprins între trei și șapte zile. Unele erau atât de slabe calitativ încât cumpărătorii le refuzau. Marfa rămânea apoi în magazine și se degrada. În același timp, nu se mai găseau conserve de carne, de legume sau de fructe. Dispăruseră din magazine și compoturile.

Uleiul și zahărul se terminau, iar ouăle acopereau 30% din cerere

Aprovizionarea cu ulei era mult sub plan. Până pe 24 mai, Bihorul primise doar 125 dintre cele 208 tone repartizate. La Marghita și Vașcău nu fusese livrată nicio cantitate. Situația urma să se agraveze în iunie, deoarece Întreprinderea de Ulei Oradea nu mai avea stocuri. Probleme existau și în cazul zahărului. Fabrica din Oradea urma să epuizeze în mai întreaga cantitate destinată magazinelor. În rezerva de stat mai rămâneau 7.000 de tone. Fabrica aproviziona cinci județe, care aveau nevoie lunar de aproximativ 3.000 de tone.

Nici ouăle nu ajungeau la populație în cantități suficiente. Magazinele Alimentara și cele care vindeau legume și fructe primeau aproximativ 30% din necesar. Unitățile AGROCOOP erau ceva mai bine aprovizionate, dar nici ele nu puteau acoperi cererea. Distribuția era afectată și de întârzierile administrative. Repartițiile pentru unele produse ajunseseră după 15 mai. Din acest motiv, apăruseră probleme la livrarea făinii și a mălaiului. Cotele de ulei fuseseră reduse, iar drojdia era mult sub necesar. Lipsa mijloacelor de transport întârzia și mai mult aprovizionarea.

În timp ce alimentele de bază lipseau, magazinele din mediul rural primeau mărfuri pe care oamenii nu le cumpărau din cauza prețurilor. Nota oferă drept exemplu țigările „Golf”.

CITEȘTE ȘI

„Urmăriți toți jurnaliștii străini”. Ordinul „Strict secret” al Securității