În ultimele săptămâni, de când Parlamentul s-a decis, în fine, să facă ordine, România a fost victima unor critici nejustificate cu efecte economice grave în această perioadă de criză. Presa occidentală, atât de indiferentă de obicei faţă de ceea ce se petrece la noi, a devenit brusc îngrijorată că democraţia şi statul de drept ar fi în mare pericol – vezi Doamne! – pe malurile Dâmboviţei. Cancelariile europene şi ambasada americană se agită, ameninţă spre surpriza guvernanţilor români. Cine se aflăîn spatele acestui asalt? Răspândacii lui Băsescu! Preşedintele român care s-a ales cu ajutorul străinătăţii şi tot cu ea încearcă să păstreze puterea prin orice mijloace după principiul: “Dacă nu pot să conduc eu ţara, atunci s-o ia dracul!”.
Vineri, după ce Parlamentul a votat pentru suspendarea sa, într-un discurs disperat, printre obişnuitele hăhăieli, preşedintele încerca să convingă poporul: “Personal, nu a luat legătura cu nimeni din afară referitor la situaţia din ţară”. Ca de obicei, Băsescu spune numai jumătate de adevăr atunci când se laudă că n-a minţit niciodată. Nu el s-a plâns Uniunii Europene sau Parlamentului European şi nici la Washington, ci “răspândacii” din reţeaua pe care a ţesut-o în aceşti opt ani de când este preşedintele României. Şi nu i-a fost prea greu pentru că s-a folosit de toţi pupincuriştii de meserie de pe vremea lui Ceauşescu, care simt nevoia să pupe în continuare un “băsesc”. O parte dintre ei s-au aflat pe scena mitingului din Piaţa Revoluţiei: M.R. Ungureanu, fostul utecist care se lăuda – arătându-şi palma tuturor – că i-a strâns mâna tiranului venit în vizită la Iaşi, sau Monica Macovei, fosta procuroare care, pentru a putea băga la puscarie oameni înainte de 1989, a depus un greţos jurământ de loialitate “conducătorului iubit”. Mai mult, jurnaliltii de la cotidianul.ro au descoperit care este adevăratul rol al Institutului Cultural Român, pe ce risipeşte banii de burse H.-R. Patapievici: pe propagandă anti-românească!
Traian Băsescu şi-a pus răspândacii, funcţionari şi demnitari ai statului român, să denigreze ţara în faţa străinătăţii, iar în interior a încercat săîngrădească libertatea presei “incluzând-o printre vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale”. Poate ar fi bine ca Parlamentul României să voteze o lege prin care funcţionarii şi demnitarii plătiţi din banii românilor să răspundă penal pentru acţiuni care aduc prejudicii imaginii statului pe care trebuie săîl servească.
Toate acestea mi-au amintit de sfârşitul anilor ’80, la New York, când eram şocat de buna imagine pe care o avea Ceauşescu în America. Securitatea, prin Direcţia Informaţii Externe, avea un serviciu bine pus la punct şi bine chivernisit prin care cumpăra jurnalişti care să scrie articole favorabile sau politicieni care să faca lobby pentru regimul de la Bucureşti. Fostul şef al Agenţiei economice NAVROM de la Anvers, pe nume Traian Băsescu, se foloseşte astăzi de “now-how-ul” acesta, dar şi de oamenii fostei Securităţi pe care s-a îngrijit să-i plaseze în pozitii-cheie. Cu toţii au reuşit, după 1989, să-şi îmbrace “pielea” democraţiei şi a luptei anti-comuniste, dar, atunci când se urcă pe scena ca să-şi apere şeful, strâng pumnul şi răcnesc ca Lenin la tribună. Unul singur din gaşcă s-a menţinut discret, deşi era ocupat să trimită scrisori împotriva României tuturor parlamentarilor europeni: Theodor Stolojan. Încercând să-mi explic de unde s-a ivit acest personaj pe care Ion Iliescu l-a numit premier în 1991, scriam despre el în cartea mea, “Între linii”: “După bunul meu obicei, am început săîntreb în dreapta şi în stânga cine este Theodor Stolojan. Am aflat că, înainte de 1989, a fost şeful serviciului Aport Valutar Special din Ministerul Finanţelor. El ţinea socoteala banilor proveniţi din vânzările de armament, din emigrarea saşilor, evreilor, armenilor şi a romanilor cu rude bogate în Occident, intermediate de englezul Jacober, şi recuperarea averilor românilor decedaţi fără moştenitori în străinătate. Adică el administra banii Securităţii. Ce ironie! Cel care ar fi trebuit să caute conturile lui Ceauşescu era chiar administratorul lor şi ştia foarte bine nu numai unde sunt, dar şi că sunt banii ţării, e drept obţinuţi dintr-un comerţ mai mult decât discutabil.
Am mai aflat că Ceauşescu, în paranoia lui, dăduse în damblaua socotitului. Ţinea evidenţa la orice, ştia şi câtă motorină consumă tractoarele din România. Într-o zi s-a apucat să controleze contabilitatea serviciului condus de Stolojan şi, nemulţumit de ce a găsit, l-a chemat la ordin. Când a intrat Stolojan, dictatorul era cufundat în socotelile pe care le nota cu plaivazul pe un top de hârtii şi n-a mai apucat să afle ce vrea Ceauşescu deoarece, sub privirile ascuţite ale tiranului, s-a prăbuşit cât era de lung cu nasul în covorul care acoperea podeaua. L-au ridicat de jos aghiotanţii şi l-au dus la un sanatoriu de la Predeal. De atunci, Stolojan a rămas profund tulburat, mintea lui e zdruncinată pentru că el ştie de cei ‘40 de hoţi’ care l-au omorat pe Ali Baba ca să-i fure comoara. Întreaga sa carieră, toate apariţiile şi eclipsările sale de pe scena politică sunt legate de acest incident petrecut în cabinetul lui Nicolae Ceauşescu”. Aşa se explicăşi de ce e un soldat disciplinat care răspunde neîntârziat la ordinele superiorului său Traian Băsescu.
Privindu-l pe Băsescu, chircit pe scaunul fierbinte pe care l-a aşezat Parlamentul, mi s-a părut că ura l-a urâţit şi mai tare, schimonosindu-i faţa. Părea un boxer malaxat de lovituri: nasul strivit, arcadele tumefiate, fruntea boboşată… Parafrazându-l pe Cioran, pot să scriu: istoria domniei lui Băsescu este istoria Răului!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.