Război politic total! Victimă: Justiția

Grațierea și modificarea Codurilor penale propuse de PSD au aruncat România într-o bătălie politică fără milă. Prin promovarea celor două ordonanțe, s-a stabilit de la bun început și câmpul de bătaie: Justiția. Ca-n orice încleștare, teatrul de război are cel mai mult de suferit.

În această luptă, PSD și Iohannis au apelat și la aliați externi. Comisia Europeană și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Comisia a dat o puternică lovitură PSD prin raportul MCV publicat ieri, în care spune că astfel de inițiative legislative vulnerabilizează Justiția și a decis prelungirea Mecanismului de Cooperare și Verificare. CEDO pare să fi înclinat și ea de partea lui Iohannis, cu toate că inițial și PSD o invocase pentru a susține necesitatea grațierii. Se pare, eronat.
Probabil că niciunul dintre adversari nu se aștepta ca chiar sistemul juridic să aibă o reacție atât de virulentă atât împotriva grațierii și a modificărilor Codurilor, precum și împotriva altor tentative de control și îngrădire a Justiției, chiar și de către serviciile de informații.

CSM respinge grațierea

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, după 30 de minute de discuții, a avizat negativ proiectele privind grațierea și Modificarea Codului Penal și de Procedură Penală. De la vot a lipsit ministrul Justiției, inițiatorul proiectelor politice.
Consiliul Superior al Magistraturii, reunit în plen, în absenţa ministrului Justiţiei, Florin Iordache, a dat ieri aviz negativ proiectelor de ordonanţă de urgenţă privind graţierea şi modificările Codurilor penale. Şedinţa plenului a durat aproximativ o jumătate de oră. La ieşirea din sediul CSM, procurorul general, Augustin Lazăr, a declarat că decizia de a fi avizate negativ cele două proiecte de ordonanţă a fost luată cu majoritate de voturi. Înainte de vot, Lazăr a spus că adoptarea celor două acte normative ar duce la reconsiderarea aprecierilor pozitive din raportul MCV. „Raportul MCV pune în evidenţă faptul că autorităţile statului român au obţinut rezultate bune şi foarte bune. Sunt progrese remarcabile care au fost obţinute de instituţiile româneşti în lupta contra corupţiei şi criminalităţii în general. Remarc unele proiecte, cum ar fi acele proiecte de acte normative şi care, dacă ar fi adoptate, ar conduce la o reconsiderare a aprecierilor pozitive care s-au făcut până acum“, a arătat Augustin Lazăr, înainte de începerea şedinţei plenului CSM.

Vulnerabilizarea instituțiilor statutului

La rândul său, Ministerul Public a transmis Consiliului Superior al Magistraturii un punct de vedere critic. Parchetul Înaltei Curți de Casație consideră că „promovarea celor două proiecte de acte normative anterior menționate nu poate fi realizată în regim de urgență, având în vedere și dimensiunea consecinţelor adoptării acestor reglementări, care ar putea avea drept rezultat vulnerabilizarea gravă a instituțiilor statului în fața criminalității. Totodată, apreciem că adoptarea celor două proiecte în forma în care au fost comunicate, precum și în modalitatea în care s-a intenționat a fi adoptate, ar fi de natură să impieteze asupra obiectivelor prioritare ale Ministerului Public“.

MCV rămâne

Raportul Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare și Verificare menționează progresele în reformarea sistemului judiciar şi combaterea corupţiei, dar lansează o serie de critici la adresa politicienilor şi presei care pun la zid DNA. Declarațiile acestora, spun raportorii, riscă să submineze încrederea în justiţie.
Acuzațiile privind abuzurile comise de DNA sunt considerate de către raportori drept metode de scădere a încrederii în DNA. „Însă există şi o reacţie la această tendinţă: criticile politicienilor şi ale presei la adresa magistraţilor şi instituţiilor judiciare au fost frecvente, atacurile la adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie continuând să se intensifice în anul 2016. Riscul este ca această atitudine critică să submineze încrederea publică în întregul sistem judiciar, mai ales când criticile vin din partea instituţiilor guvernamentale sau a Parlamentului“, subliniază raportul Comisiei Europene. În privinţa „ameninţărilor la adresa independenţei justiţiei“, raportul MCV notează că „în 2016 s-a observat intensificarea criticilor la adresa magistraţilor şi a instituţiilor judiciare, fiind vizată în principal Direcţia Naţională Anticorupţie“. „Au existat acuzaţii lansate în spaţiul public prin intermediul site-urilor de socializare online, al posturilor TV sau chiar pe paginile oficiale ale instituţiilor statului, amplificându-se prin repetarea în presă. Multe acuzaţii au fost proferate de oficiali de rang înalt şi de persoane publice (spre exemplu, fostul preşedinte al ţării, preşedintele Senatului, deputaţi şi senatori), având astfel un impact mai mare, situaţiile intrând în contradicţie cu normele de respectare a independenţei justiţiei şi generând riscul subminării încrederii publice în întregul sistem judiciar. Printre acuzaţii figurează cele că DNA ar fi acţionat abuziv, la ordine politice şi prin încălcarea legii. Un exemplu despre atacurile personalizate este cel al acuzaţiilor de plagiere a tezei de doctorat de către procurorul-şef al DNA, în pofida faptului că o acuzaţie similară fusese deja respinsă de o comisie educaţională specială în anul 2012 (…)“, observă raportul.

Justiția liberă este esențială

„Independenţa justiţiei este esenţială pentru funcţionarea statului de drept şi a sistemului judiciar, astfel încât societatea să poată avea încredere că justiţia îşi îndeplineşte sarcinile în mod imparţial şi profesionist. (…) Încrederea este periclitată în cazul în care există interferenţe în sistemul judiciar, dar şi dacă deciziile instanţelor sunt ignorate. În plus, atacurile la adresa instituţiilor judiciare şi a anumitor judecători pot avea efecte negative directe asupra independenţei şi imparţialităţii justiţiei. Interferenţele politice asupra numirilor în funcţii de rang înalt constituie principalul factor de risc în privinţa independenţei justiţiei“, atrag atenţia experţii CE.

„În cursul anului 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Suprem al Magistraturii şi Curtea Constituţională au continuat să susţină independenţa justiţiei, ca actori instituţionali care contribuie la echilibrul puterii. Din ce în ce mai mult, acest rol a fost asumat la nivel public, în special prin poziţii ale instituţiilor judiciare luate în timpul dezbaterilor parlamentare pe tema unor proiecte legislative relevante. Curtea Constituţională are un rol-cheie în statul de drept şi în consolidarea unui sistem judiciar independent“, subliniază raportul MCV.

Justiția epoleților sau epoleții Justiției

Despre amestecul serviciilor de informații în Justiție se vorbește încă din anii ’90. Au existat chiar și judecători sau procurori care au fost membri ai fostei poliții politice din ani comunismului. Imixtiunile SRI în Justiție au fost confirmate inițial de generalul Dumitru Dumbravă, care, într-un interviu din aprilie 2015, a declarat că Justiția este un câmp tactic.
Ieri a venit rândul Parchetului să recunoască oficial existența protocolului încheiat cu SRI și a precizat că acesta era perfect legal și că ar fi constat doar în folosirea tehnicii Serviciului de informații. „Încheierea unui protocol de cooperare între Ministerul Public și Serviciul Român de Informații a fost justificată de cadrul legal în vigoare la data respectivă, potrivit căruia implementarea măsurilor de supraveghere tehnică se realiza prin intermediul SRI. În cadrul acesteia, contribuția ofițerilor de informații a fost strict de punere în aplicare a măsurilor tehnice autorizate de instanța de judecată. Ofițerii serviciilor de informații nu au desfășurat niciun fel de activități de urmărire penală. În mod concret, atribuțiile ofițerilor de informații din cadrul echipelor operative s-au limitat strict la punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică (exemplu: montarea de aparatură pentru înregistrările ambientale) și exercitarea activităților de supraveghere operative (exemplu: filaje). Protocolul în discuţie şi-a încetat efectele în momentul publicării Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, ce nu mai prevedea posibilitatea ca serviciile de informaţii să pună în executare mandatele de supraveghere tehnică emise în dosare penale.“ Problema este că acest protocol nu era încheiat doar între SRI și Parchetul General, ci în ecuație era introdus și Ministerul Justiției.

Uniunea Națională a judecătorilor din România și celelalte asociații profesionale ale magistraților au cerut încă din 2015 ca CSM să clarifice implicarea serviciilor în Justiție, dar fără succes. Constatând că politicienii vor să-și facă capital electoral pe seama Justiției, judecătorul Dana ­Gîrbovan, președintele UNJR, a sugerat președintelui Iohannis o nouă temă de referendum: implicarea serviciilor secrete în justiție. „Profit însă de interesul arătat de președintele Iohannis pentru apărarea independenței justiției și îi propun un referendum în care să întrebe cetățenii dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiție ori lămurirea modului în care instanțele de judecată au devenit «câmp tactic» pentru SRI. Iar până când un astfel de referendum va fi inițiat, reiterez cererea adresată președintelui de a face toate demersurile pentru a declasifica deciziile secrete CSAT prin care, într-un mod ce contravine Constituției și legii, serviciilor de informații, cu precădere SRI, li s-au dat competențe extinse, care s-au materializat inclusiv prin acele «echipe mixte operative» formate din procurori și agenți SRI, al căror mod concret de acțiune nu a fost încă lămurit“, a spus Dana Gîrbovan.

Bătălia de la CEDO

Politicienii români au transformat Justiția într-o armă eficientă, un soi de bâtă propagandistică, pe care o rotesc vitejește și își dau cu ea în cap ori de câte ori le vine la îndemână. Iar atunci când interesele personale și de grup le-o dictează, ei introduc și CEDO în complicata ecuație a confruntărilor politice dâmbovițene.

Ani la rând, România a fost obligată să plătească milioane de euro, în urma nenumăratelor procese pierdute la CEDO. De fiecare dată, politicienii noștri au ridicat indiferenți din umeri, iar banii respectivi au fost achitați din bugetul de stat, așadar, din buzunarele noastre. Brusc, problemele din Justiție, indiferent care sunt ele, au devenit deosebit de arzătoare. Astfel se face că personalități care sunt departe de a fi „ușă de biserică“ au început să-și dea cu părerea despre Justiție, fiecare după cum îl duce mintea și cum îi dictează propriile interese.

Dragnea – da, Iohannis – ba!

Unul dintre argumentele cel mai des invocate de Liviu Dragnea în sprijinul legii grațierii este legat de condamnările pe care țara noastră le va primi de la CEDO pentru condițiile din penitenciare. Concret, liderul PSD spune că o amendă uriașă pentru condițiile din penitenciare „nu va veni mâine“, dar dacă, în câteva luni, nu se inițiază un pachet de măsuri, printre care și legea grațierii, România nu va scăpa neamendată: „Să plecăm de la starea de fapt care, încet-încet, urmează să fie cunoscută de opinia publică, pentru că știți foarte bine că, de foarte mulți ani, datele reale despre condițiile din penitenciarele din România nu s-au știut. Eu sper ca Ministerul Justiției să facă posibil ca situația din penitenciare, cea reală, să fie cunoscută, pentru că sunt oameni condamnați care sunt în închisori și execută pedepse de un număr de ani, dar nu sunt condamnați la moarte. De asemenea, nu sunt condamnați la condiții inumane“.

În schimb, președintele Iohannis afirmă că a discutat marți, la Strasbourg, cu reprezentanți ai CEDO și de la ei a aflat că argumentul Ministerului Justiției, potrivit căruia ordonanțele privind grațierea și modificarea Codurilor penale ar fi date la presiunea Curții Europene, nu se confirmă, dar și că grațierea nu reprezintă o soluție pentru rezolvarea condițiilor mizere în care sunt cazați deținuții în penitenciare. Iohannis a menționat că, din discuțiile avute la Strasbourg, a reieșit că „nici vorbă de o presiune din partea CEDO la adresa României pe această temă“. Totuși, el a reiterat necesitatea adoptării unui pachet mai larg de măsuri pentru rezolvarea crizei din penitenciare, cea care a adus numeroase plângeri făcute la CEDO de către cei condamnați

Morții din pușcăriile românești

Dilema lui Liviu Dragnea a fost rezolvată, chiar zilele trecute, de către Marius Vulpe, șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Concret, Vulpe a anunțat că anul trecut în penitenciarele românești au murit 94 de oameni. Dar și că 11 dintre aceste decese au fost catalogate drept „act suicidal“. Șeful ANP a detaliat această statistică menționând că principalele cauze ale deceselor au fost bolile cronice, diverse alte afecțiuni medicale ori boli ajunse în faze terminale. Dintre aceștia, 31 au murit de cancer. Conform lui Marius Vulpe, alți 26 de deținuți suferă de boli incurabile ajunse în fază terminală, dar decesul acestora va fi, probabil, consemnat în statisticile anului 2017. Totuși, situația din 2015 a fost mai bună decât cea din anul 2014. Atunci, în închisorile românești au murit 113 deținuți, dintre care 50 în diverse spitale penitenciar. În realitate, efectele unei hotărâri-pilot nu presupun aplicarea unor amenzi. De fapt, CEDO încetează să soluționeze cauze de un anume tip (în acest caz, referitoare la detenție) până când statul membru nu-și rezolvă problemele sistemic, pe baza unor recomandări. Un exemplu în acest sens este hotărârea-pilot pe tema restituirilor“.

România – condamnări la CEDO

De fapt, amenințarea cu procesele și condamnările la CEDO din cauza neregulilor din penitenciare nu este foarte nouă. În perioada cuprinsă între anii 1994 și 2014, statul român a fost obligat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului să achite 55.037.217 euro, care reprezintă totalul sumelor rezultate din procesele îndreptate contra României. Această sumă poate fi defalcată în: 3.311.891 euro în urma înțelegerilor amiabil încheiate și 51.725.326 euro în urma unor hotărâri de condamnare ale Curții. Cea de-a doua sumă este compusă din obligarea statului român la plata unor daune materiale în valoare totală de 45.939.097 euro, a unor daune morale de 4.940.551 euro, precum și a cheltuielilor de judecată aferente, care totalizează 845.678 euro.
Majoritatea cauzelor pierdute de România la CEDO au drept obiect încălcarea dreptului la proprietate și se referă, concret, la restituirea imobilelor confiscate abuziv în vremea regimului comunist. Statistic, după acestea urmează dreptul la un proces echitabil și abia apoi dreptul de a nu fi supus tratamentelor inumane și degradante. Alte motive pentru care România a fost condamnată la CEDO se referă la durata excesivă a procedurilor judiciare, dreptul la libertate și siguranță, lipsa unei anchete eficiente, dreptul la viață privată, neexecutarea hotărârilor judecătorești, interzicerea discriminării, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la alegeri libere, condamnarea fără bază legală, precum și libertatea de conștiință și religie.

Iliescu și „avalanșa“ condamnărilor

Morișca proceselor la CEDO a fost pusă în mișcare de către Ion Iliescu, în toamna anului 1994. Atunci, fostul președinte a declarat că Justiția nu ar trebui să admită cererile de retrocedare a caselor naționalizate. În scurt timp, Justiția a preluat ideea din mers și a trecut la punerea ei în practică. Concret, Secția Civilă a Instanței Supreme a solicitat schimbarea jurisprudenței privitoare la restituirea pe cale judecătorească a caselor naționalizate prin Decretul 92/1950. Această cerere a fost analizată de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, care, după deliberări, au procedat la supunerea sa la vot. După numărarea voturilor exprimate de magistrați a rezultat un „scor“ extrem de strâns: 20 de judecători au votat contra modificării jurisprudenței, iar 21 au votat pentru.În anii care au urmat s-a dovedit că acel vot care a făcut diferența a fost, poate, cel mai scump petic de hârtie din toată istoria României postdecembriste: în timp, valoarea lui avea să se ridice la câteva zeci de milioane de euro, pe care țara noastră le-a achitat pentru încălcarea dreptului la proprietate.

Bătălia din penitenciare

Oamenii care lucrează în penitenciare se plâng de ani de zile de condițiile de acolo, atât de cele ale pușcăriașilor, cât și ale angajaților. Nebăgați în seamă de niciun politician timp de 27 de ani, aceștia au spus cum se vede de la ei, din penitenciare, lupta pentru ordonanța de grațiere. Sindicatul „Omnia“ din Administrația Națională a Penitenciarelor a afirmat într-un comunicat că „argumentele prezentate în favoarea grațierii sunt eronate. Condamnările unor politicieni și oameni de afaceri nu echivalează cu urgenţa“.

Justificarea acestei afirmații este cuprinsă în cele 9 puncte ale comunicatului:
1. Condițiile din penitenciare au fost criticate în mod constant în ultimii 27 de ani, dar până la încarcerarea unor politicieni și oameni de afaceri importanți au fost ignorate de către toate partidele politice și de către toate guvernele, fără excepții.
2. Supraaglomerarea ca fenomen este în scădere, iar cifrele demonstrează că acest efect este unul consistent. În ultimii 10 ani numărul deținuților a scăzut de la aprox. 48.000 la aprox. 27.000. Motiv pentru care apreciem că supraaglomerarea va scădea în maximum 4 ani, dacă planurile existente vor fi finanțate și implementate.
3. Condițiile din penitenciare s-au îmbunătățit constant, chiar dacă nu în ritmul așteptat, motivul fiind subfinanțarea cronică a sistemului penitenciar sub absolut toate guvernările. În niciun an nu s-a acordat mai mult de 65% din necesarul de finanțare. Mai mult, din ambiții personale – ministrul fiind în conflict cu directorul general –, în 2016 au fost returnați la bugetul de stat peste 30 de milioane de euro din bugetul penitenciarelor, echivalentul a 11.000 de locuri de detenție reamenajate sau al unui penitenciar nou.
4. Rata mortalității în penitenciare este de 3,5 la mia de deținuți. Rata mortalității în România este de 11 la mia de locuitori. Situația este similară și în privința sinuciderilor, în contradicție cu afirmațiile unor părți interesate în a prezenta o situație catastrofală. Informația este preluată din statistica UE.
5. 40,7% din români au WC-ul în curte. 100% din deținuți au acces permanent la grupuri sanitare și apă curentă, chiar dacă 19 din cele 44 de penitenciare românești sunt supraaglomerate. Lista comparațiilor ar putea continua, dar ar fi nedrept pentru cei care plătesc sejurul în penitenciar al infractorilor.
6. Deținutul Adamescu (un exemplu folosit de către dl Dragnea), bolnav încă dinainte de a fi încarcerat, se afla din septembrie 2016 într-o clinică privată, a fost operat la genunchi de către medicul pe care și l-a ales și a decedat într-o clinică privată. Românii liberi și plătitori de impozite n-au această șansă.
7. Fostul ministru al Justiției Raluca Prună a inventat o așa-zisă amendă de 80 de milioane de euro aplicabilă de către CEDO României. Recent a descoperit acest fals și președintele Iohannis. Raluca Prună știm deja că are neplăcutul obicei de a inventa cifre.
8. În realitate, efectele unei hotărâri-pilot nu presupun aplicarea unor amenzi. De fapt, CEDO încetează să soluționeze cauze de un anume tip (în acest caz, referitoare la detenție) până când statul membru nu-și rezolvă problemele sistemic, pe baza unor recomandări. Un exemplu în acest sens este hotărârea-pilot pe tema restituirilor.
9. Constatăm cu surprindere ca Guvernul alege să ignore pozițiile critice, mai mult decât argumentate, ale instituțiilor apolitice din cadrul Justiției (ex.: DIICOT, DNA), precum și ale asociațiilor profesionale (ex.: AMR) sau neguvernamentale (ex.: Expert Forum etc). Nu reluăm argumentele prezentate și problemele identificate punctual, acestea fiind deja comunicate public, însă cerem ca argumentele să fie discutate. (Vasile Surcel)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.