Reacţii imposibile

Lipsa încrederii reprezintă imposibilitatea oricăror înţelegeri şi colaborări între state, comunităţi sau persoane. Suspiciunea, motivată, poate arunca în derizoriu un posibil şi necesar curs pozitiv al lucrurilor. Riscul asumat în direcţia încrederii este mult mai util decât suspiciunile generatoare de imposibil. Politica UE, dincolo de interesele hegemonice ale marilor state fondatoare, a creat un spaţiu ideatic al aspiraţiilor comune, manifestat ca atare. Stă în capacitatea politicienilor să îl folosească şi să-l compromită. Experienţele dramatice ale corupţiei, în legătură directă cu reprezentanţii statului, fac parte din tematica mecanismelor care, iată, funcţionează. România nu îşi va rezolva problemele printr-o izolare continuă, la care este expusă, nici prin asumarea frondistă a acesteia. Societatea în sine are alte probleme decât cele ale clasei politice, căreia este obligată, în continuare, să-i achite notele de plată. Lipsa transparenţei în promulgarea legilor care nu au trecut prin dezbatere publică reală nu face obiectul niciunei sancţiuni comunitare. Imunitatea parlamentară este în continuare ocultată, aruncând în ilegalitate Parlamentul. Justiţia, cu enorme probleme de funcţionalitate şi etică, are deseori lacune care îi arată faţa din epoca totalitară.

Invocarea problemelor româneşti este pusă în comparaţia, amuzantă, că alţii şi-au rezolvat de multă vreme toate problemele. Fapt nu tocmai corect, România nefiind mutată în corturi la marginea Londrei. Importante ţări ale UE au arătat făţişă ostilitate de fond, din cu totul alte motive decât cele invocate. Încă mai există în Europa xenofobie la nivel instituţional, în mediul politic, imposibil de acceptat. România şi alte ţări din Est încă sunt privite drept nişte parteneri de conjunctură, asupra cărora se revarsă frustrări ale deficitului de performanţă comunitară. Nivelul tot mai scăzut de percepţie al tezaurului cultural comun, al suferinţei din istoria recentă şi cea îndepărtată, este alarmant. Există un antisemitism în societatea europeană pe care destui amatori de voturi toxice îl întreţin. Europa este încă bolnavă, iar acest fapt se vede în modul cum unele ţări gestionează relaţia cu România şi Bulgaria. Migraţia românilor în spaţiul comunitar al muncii este un fapt normal, însă perceput discriminatoriu, drept o favoare. Ca membră a UE, România îşi achită taxele, însă are în continuare graniţele economice blocate, politicienii săi fiind obligaţi să fie un fel de uşieri, comportându-se ca atare. Accesul în Spaţiul Schengen al României şi Bulgariei a ajuns un instrument de manipulare, utilizat într-un sens inacceptabil.

România şi Bulgaria nu reprezintă chiar problemele Europei, fiecare ţară având probleme de integrare şi reacţie contradictorii. Situaţia celor două ţări este dificilă prin lipsa unor abordări comunitare integratoare, la nivelul CE, care se tot lasă aşteptate. Corupţia s-a dezvoltat la asemenea proporţii şi cu directă asistenţă externă. Marile privatizări din România, care au cauţionat integrarea, sunt o dovadă limpede. Societatea românească s-a văzut permanent expusă unor situaţii imposibile. Azi, integraţi în Europa, românilor li se sugerează să-şi onoreze obligaţiile contractuale fără prea multă participare în privinţa dezvoltării economiei locale, regionale. Euroscepticismul indus tocmai de la Bruxelles, de personaje iresponsabile, îşi face loc tot mai intens şi justificat. Transformarea României într-o simplă piaţă de desfacere a unor produse de o calitate îndoielnică a ajuns un fenomen care impune apariţia unor centre de excelenţă asupra evalării standardelor. De la interfaţa infracţională a unor mari companii cu activitate în România, în relaţia cu clientela autohtonă, la produsele înseşi – tehnice, alimentare etc. -, lucrurile sunt foarte grave. Până la invitaţia de a acţiona în justiţie elemente reclamate, fapt firesc, modalităţile înseşi de funcţionare impun sancţiuni majore. Profitând de modalităţile greoaie, anoste, aceste trusturi se comportă ca într-o ţară bananieră. România poate ajunge un fel de ladă de gunoi, dacă nu cumva asta este. Nu justiţia rezolvă aceste lucruri, ci instituţiile abilitate să preîntâmpine abaterile de la calitate, luând măsuri descurajante, imediate.

Se livrează în România orice. Maşini care ar trebui să dureze generaţii, dar care se uzează în trei luni. Alimente care sunt un fel veritabil cocktail chimic. Garanţiile calităţii şi conformităţii nu mai sunt invocate decât formal, pentru că legile româneşti permit orice, în măsura cumpărării funcţionarilor cu sacoşa de bani. Aceleaşi produse, tehnice, din Germania, să zicem, ajung în România printr-o asamblare, evidentă, de componente cu minusuri, altfel nu poate fi explicat experimentul lipsit de orice posibilitate de contracare. Fără o emancipare legislativă şi instituţională, societatea românească este expusă tuturor escrocheriilor posibile sub mari blazoane.

Admiterea României în Spaţiul Schengen este deja o decizie politică, a cărei negociere ar trebui făcută în termeni mult mai tranşanţi prin CE. Invocarea altor elemente arată ostilitate, xenofobie faţă de o naţiune europeană, opoziţia Olandei fiind deja elocventă pentru stupidul şi periculosul joc electoral din minunata ţară nordică. Spaţiul Schengen este vital pentru economia românească, şi implicit pentru cea europeană, libertatea de mişcare a persoanelor fiind în mare parte rezolvată. Miza este clară, încălcând principiile comunitare.

Dacă DNA-ul lucrează la maximum, şi diplomaţia ar trebui să facă acelaşi lucru!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1335 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.