Ce era previzibil s-a întâmplat. Partidele politice şi-au desemnat candidaţii, disciplinat, aşa cum cere legea electorală. Într-o tăcere şi o conspirativitate de tip debarcarea ruşilor în Crimeea. Un singur aspirant, împotriva tuturor indicaţiilor interne, în opinia mea corecte, a insistat să meargă mai departe spre Europa. E trist că un un personaj precum cel în cauză este scos din posibilitatea de-a candida, însă micile matrapazlâcuri făcute, care l-au adus în această situaţie, nu sunt deloc revelatoare pentru un manageriat european. Pe de altă parte, nu candidează nici fata celui mai constant preşedinte, după N. Ceauşescu, din istoria României. Şi nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu mai vrea părintele său. La celălalt pol, Sorin Ilieşiu, numai pentru gândul de-a fi aspirat să fie pe listele PNL, printre candidaţii la europarlamentare, s-a trezit exclus din partid.
Într-un peisaj de cimitir, conturat de vremurile şi camarilele politice autointitulate partide, se simte un nou început al aceluiaşi sfârşit de lume. Întrebarea care s-ar pune ar fi aceasta, suntem sau nu în Europa? Prezenţa în Parlamentul European se arată a fi total formală, raportată la conectarea noastră sistemică la Europa. Sigur s-au făcut paşi. Însă nu acei paşi adevăraţi, mai mult s-a produs o adaptare a corupţiei interne. Aşa cum comunismul în viziunea lui Ceauşescu luase toate formele şi formatele politice, încât România ajunsese partener al unor vechi democraţii, fără să aibă, în fapt, nicio legătură cu democraţia. Situaţia se repetă. Forţele care ar fi putut să se implice în democratizare, cum ar fi fost firesc, au devenit agenţii specializate în albirea mizeriei. Personaje care nu aveau ce să caute în fruntea ţării, unul, în special, şi multe altele, dau astăzi lecţii de moralitate şi oportunite, stabilindu-ne programul de viaţă.
Fundătura în care se află România de foarte multe decenii a fost continuu supusă unor cosmetizări, cu rezultate suportate dramatic, în timp, de fiecare dintre noi, indiferent unde ne-am aflat în această imensă harababură. Din rău în mai rău, acceptând această dinamică drept singura posibilă, nu mai există o cale de întoarcere raţională, normal posibilă. Luaţi aspecte româneşti, de oriunde, şi veţi vedea că ele sunt într-atât de diferite de celelalte din Europa, de oriunde, încât este limpede că s-au constituit comandamente care supraveghează acest mers al lucrurilor. La nivelul societăţii, în general, politica internă este privită prin anecdotica ei. Cea externă nu are niciun dram de contextualizare democratică. Majoritatea caută o anexare la sursele de finanţare, oricare şi în orice condiţii ar fi acestea. Cu o cultură naţională pătată de sânge şi anexată pârghiilor de control economico-mediatic, braţele înarmate fac, astăzi, o ordine de tip fascisto-comunist. Aceasta nu este o afirmaţie gratuită, în extrema lozincardă, necesară uneori. Ea constituie o realitate curentă a cărei permanenţă este asigurată prin caracterul extrem de interesat al celor care trec garanţii punctelor de vedere. O mărginire precum aceea de azi a fost după al Doilea Război, însă atunci calitatea actanţilor era din start mediocră. Însă se pare că asistăm la o mutaţie, la scară istorică, a celor de atunci. Ideologia comunistă a avut planurile ei de clonare genetică bine stabilite. Butaforia imensă pare să fie incapabilă de-a induce mutaţii în conştiinţă şi opţiuni. Alegerile din România prezentului sunt secondate de calcule care n-am crezut că vor supravieţui după anexarea noastră la UE. Oricât ar fi Europa bântuită de corupţie, de naivitate, de expansionism economic incorect, de boicot, toate acestea pălesc în faţa realităţilor comportamentale dâmboviţene.
Sunt bine-cunoscute schimbările, în rău, de comportament ale majorităţii străinilor stabiliţi pe timp îndelungat aici. Au ajuns, nu de puţine ori, să fie mai răi decât băştinaşii. Morala publică şi cea individuală, evidente, sunt detestabile pe aici. În atari condiţii, de unde să apară Apostolii unei noi lumi, diferită de aceea prezentă. Europarlamentarii nu pot reprezenta, desigur, nişte voci ale absolutului moral. Însă aşa cum EBA nu are ceva de spus despre interesele româneşti, ceilalţi tac sau sunt ineficienţi din aceleaşi motive. Europa este asemenea unui tribunal unde lupta pentru drepturi şi libertăţi oportune trebuie să fie literă de lege. Învechirea în fotolii şi funcţii produce scleroze de toate felurile, chiar în cazul unor persoane de anvergură. Iar semnul valorii este tocmai retragerea spre formulele responsabilităţii directe. Spiritul timpului nu poate fi întruchipat decât pe fondul unor schimbări totale ale purtătorilor de cuvânt. Mimarea moralei, marea dramă românească, transformă iniţiativele în artificii de care nu mai este loc să priveşti în stânga sau dreapta. Specialiştii noştri, folosiţi de sistem, sunt de fapt lobotomizaţi în deturnarea democraţiei. Dacă vom trage linie, vom vedea că europarlamentarii români, după un mandat şi jumătate, n-au făcut nimic. Încercarea de adaptare la ritmurile şi procedurile forului comunitar le-a furnizat, exclusiv, ideea de a funcţiona într-un stat dublu. Schizofrenia indusă de atmosfera din comunism, bine imprimată, a fost reaccesată. Dacă românii nu-i sancţionează, cum ar fi normal, nealegându-i, europenii nu au cum să o facă, şi nu au nici interesul. Politica Bruxelles nu poate fi decât a accepta aceste personaje de conjunctură.
Se cere electoratului să fie selectiv, să-i aleagă pe cei mai buni reprezentanţi ai interesului naţional şi regional. Pentru aceasta ar trebui să existe nişte candidaţi reali, nu făcuţi. Există nişte candidaţi-marionete, eterni, care reprezintă interesele unor confrerii ale corupţiei de care România este realmente anihilată. Listele electorale ale candidaţilor la europarlamentare arată un îngheţ politic, depăşindu-l, pe alocuri, pe cel intern. Personaje fără nicio implicare şi interes au ajuns să deţină cheile necesarei deblocări a României, ca într-o farsă fără sfârşit. Aşa cum erau alegerile la comunişti, aşa au ajuns şi cele de acum. Identice.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.