Rebelii desculți din „Strâmtoarea lacrimilor”

​Mii de de oameni înarmați s-au îndreptat, vara trecută, spre munții din provinciile nordice ale Yemenului, la matarih – adunare tribală. Mass media Ansarullah ( în traducere Ajutoarele Domnului) a scris atunci că participanții au executat bar`a – dansul ritualic de război pentru recrutare ideologică.

​Dincolo de propaganda Ansarullah, bar`a este considerat o manifestare a solidarității tribale și a independenței, aspirații pe care rebelii Houthi le-au înarmat consistent, mai ales cu tehnologie militară iraniană.

​Important de menționat este că la aceste adunări, au fost la un loc și au practicat împreună ritualul de coeziune, triburi yemenite diferite și deseori cu o istorie de conflict și vendete, pe fondul situației economice tot mai sumbre (în timpul războiului civil, potrivit datelor ONU au murit peste 370.000 de oameni din care 60% din cauze indirecte ca malnutriția).

​La sosire, fiecare delegație tribală a fost primită cu dansul ritualic și apoi inclusă în ybtara’a – actul de executare a bar`a prin care, spune cercetătorul Muhammad Jumaih, membru al Conferinței pentru Dialog Național din Yemen, a fost eliminat riscul de ”fitna” – dezbinare.

​Intrați în cerc cu mișcări sincronizate, indivizi cu eventuale interese divergente, ajung să și le sincronizeze iar dansul ritualic duce la o coeziune cu valoare de contract legal islamic între triburile participante la adunare. Comentatorii yemeniți critici la adresa mișcării Houthi spun că a fost vorba despre un contract în pregătirea altui conflict civil, cel împotriva forțelor guvernamentale.

Strâmtoarea lacrimilor

​Spațiul online a fost invadat de imagini ale ofensivei Ansarullah pe coasta yemenită împotriva forțelor guvernamentale susținute de Arabia Saudită sau ale manifestărilor de bucurie ale rebelilor la fiecare bucată în plus de teritoriu iar multe comentarii i-au calificat pe Houthi drept ”sălbatici desculți” care au luat cu asalt nu doar forțele guvernamentale susținute de Arabia Saudită dar și securitatea energetică a lumii, apropiindu-se vertiginos de controlul absolut asupra strâmtorii Bab al Mandab, în condițiile unei deja blocate strâmtori Ormuz, în Golful Persic.

​Numită local „Strâmtoarea Lacrimilor”, o referință la viețile omenești pierdute de-a lungul secolelor pentru a obține controlul asupra ei, strâmtoarea a fost o importantă rută de transport al mărfurilor între vechi civilizațiii din India, Asia, Egipt, Africa sau Imperiul Roman, înainte să devină una de tranzit pentru petrolul regiunii. ​

Cultura „qat” în Yemen

​Un alt detaliu remarcat a fost practica rebelilor de a mesteca frunze de „qat”/ „khat”, o plantă prezentă în Peninsula Arabă și Africa de Est, care are proprietăți euforice și energizante cu efecte similare amfetaminei.

​Această practică scoate la iveală o problemă structurală agravată de războiul civil și de izolarea regiunilor yemenite controlate de Houthi și triburile aliate – culturile tot mai extinse de qat în defavoarea altora, pentru că profiturile sunt mai mari.

​Potrivit unui studiu ONU, nu doar că 20% dintre familiile yemenite au datorii din cauza consumului de qat iar 28% din bugetul familial este alocat cumpărării de qat, dar condițiile de război, sancțiunile și schimbările climatice au dus la așa numita agricultură de monocultură, mai ales în nordul țării.

​Plățile în qat, în loc de bani, au devenit o practică larg răspândită în Yemen, tații ajung să își vândă fiicele ca să scape de datoriile făcute ca să cumpere qat, tinerii intră în miliții locale pentru salarii plătite parțial tot în qat.

​Dependența economică de qat, o cultură mare consumatoare de apă, seceta prelungită și schimbările climatice conturează în Yemen un alt dezastru, într-un viitor nu tocmai îndepărtat – încă din 2010 Banca Mondială a avertizat că rezervele subterane de apă ale Yemenului vor fi epuizate în doar câteva zeci de ani.

Consultanții din umbră

​În fața actualei ofensive Houthi care reaprinde războiul civil din Yemen (cea mai recentă fază începută în 2014 și suspendată parțial prin armistițiul din 2022) și afectează securitatea Arabiei Saudite din cauza atacurilor sistematice ale Ansarullah asupra intereselor sale economice, Riyadul a sunat degeaba la Washington pentru ajutor. În schimb, SUA a obținut, potrivit presei din Golf, asigurări de la Houthi că interesele și navele sale în regiune nu vor fi afectate, și mai departe aplică principiul – fiecare se descurcă cum poate, cel puțin până după alegerile pentru Congres din noiembrie.

Comentatorii din Golf vorbesc în schimb despre confruntarea mai puțin vizibilă prin intermediul ”consultanților”, pe de o parte cei americani pentru saudiții care coordonează forțele guvernamentale yemenite și de cealaltă, cei iranieni din Corpul Gărzilor Revoluționaree, în sprijinul rebelilor Houthi.

​De atfel, republica islamică susține de mulți ani financiar și militar Ansarullah, fără întrerupere, observă criticii iranieni ai regimului, nici măcar în perioadele de atacuri intense americane și israeliene asupra Iranului.

​De exemplu, în iulie 2025, forțele guvernamentale yemenite au interceptat peste 750 de tone de armament și echipamente militare din Iran, destinate rebelilor Houthi, după cum a anunțat Comandamentul Central american.

​Mai recent, în iulie anul acesta, mai multe surse au declarat declarat pentru Reuters, că Teheranul a trimis mai mulți comandanți și experți militari din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice alături de echipamente pentru drone și rachete în Yemen, în zona controlată de rebeli.

Teheranul proclamă victoria Axei

​Presa de stat iraniană prezintă avansul Ansarullah (în traducere ”Ajutoarele lui Dumnezeu”) pe coasta yemenită a Mării Roșii drept o victorie a Axei Rezistenței – rețeaua dee actori non-statli aliați cu Iranul, denumită astfel de defunctul lider suprem ayatollahul Ali Khamenei.

​Comentatorii ultraconservatori ai unor publicații controlate sau apropiate de Corpul Gărzilor Revoluționare proclamă revigorarea Axei și iau peste picior analizele occidentale despre șubrezirea rețelei de actori non-statali a republicii islamice, după pierderea Siriei lui Bashar al Assad, vulnerabilizarea Hezbollahului libanez și a Hamas sau din cauza planurilor Bagdadului de dezarmare a milițiilor irakiene pro-iraniene.

​În lectura analiștilor regimului de la Teheran, lupta rebelilor Houthi este doar un alt front al războiului Iranului cu SUA și Israel iar o potențială blocare a strâmtorii Bab al Mandab, după Ormuz, se traduce printr-o întărire a poziției iraniene nu doar geostrategic dar și în vederea unor viitoare negocieri cu Washingtonul.

​În esență, Teheranul prezintă câștigurile Ansarullah în teren doar ca parte a războiului său regional, nicidecum ca o nouă evoluție în războiul civil yemenit. Asta nu înseamnă că regimul iranian nu știe realitatea ori limitele influenței sale asupra rebelilor Houthi.

Fără lider suprem

​Pentru simplificare, presa occidentală folosește formula rebelii yemeniți pro-Iran, numai că ei sunt actori non-statali diferiți de restul care formează Axa Rezistenței – ei sunt mai degrabă aliați decât coordonați de Teheran, cum se întâmplă cu mișcarea șiită libaneză Hezbollah.

​Propaganda regimului islamic are nevoie să ignore faptul că rebelii Houthi au văzut o oportunitate să avanseze în propriul război cu forțele guvernamentale și cu susținătoarea lor Arabia Saudită, să discute direct cu SUA și să obțină ruperea izolării care sufocă economia teritoriului pe care le controlează în Yemen.

​Comentatorii ultraconservatori iranieni fac trimitere la strânsoarea în care sunt prinse America și aliații ei în regiune, deși rebelii Houthi au transmis în mod repetat că nu au nicio intenție să oprească traficul internațional prin Bab al Mandab, cu excepția navelor saudite.

​Ei au pus de altfel, Riyadul în fața unei alegeri dificile, fie acceptă o entitate Houthi mai puternică la granița sa, fie reintră într-un conflict costisitor și greu de câștigt cu rebelii Houthi, așa cum s-a întâmplat, până în 2022.

​În plus, rebelii Houthi, deși șiiți, nu practică șiismul duodeciman iranian și nici nu recunosc autoritatea spirituală și religioasă a liderului suprem de la Teheran, cum este cazul pentru Hezbollah sau unele miliții șiite irakiene.

​Rebelii Houthi sunt zaidiți. Zaidismul este o ramură a șiismului și poartă numele lui Zaid ibn Ali (Zaid fiul lui Ali) pe care îl consideră imam – urmașul de drept al profetului Mohammad. O altă diferență față de șiismul duodeciman este că imamatul pentru zaidiți nu este strict ereditar ci poate fi obținut, pe merit, de orice urmaș mascul al lui Ali, primul imam șiit, ginerele profetului Mohammad.

​Un teolog iranian mi-a explicat că în zaidism componenta revoluționară este esențială, pentru că însăși ramura aceasta s-a format în urma revoltei lui Zaid ibn Ali împotriva califatului Omeiad, în secolul VIII și este astfel diferită de tradiția chietistă a șiismului duodeciman și mai apropiată de principiul sunnit că este legitimă și corectă din punct de vedere islamic contestarea conducătorilor despotici.

​El a adăugat că fondatorul Ansarullah Hussein al-Houthi a dus mai departe principiile de autodeterminare din zaidism și ținta lui a fost crearea unui sistem socio-politic, într-o lume islamică decăzută, în care singura soluție este întoarcerea la Coran și la principii ca rezistența, cu linii de orientare similare și împrumutate din ideologia khomeinistă revoluționară iraniană, dar fără adoptarea lor absolută.

​În timp ce presa de stat iraniană exultă urmărind victoriile Ansarullah, analiștii critici la adresa taberei militariste avertizează că republica islamică are de echilibrat sprijinul pentru rebelii Houthi dat fiind gradul de impredictibilitate al liderilor lor, în frunte cu Abdelmalek al-Houthi și agenda lor care nu se suprapune pe interesele Teheranului în măsura evocată, deseori simplist, în comentariile occidentale sau ale ultraconservatorilor iranieni.