Atunci când sunt uitate amănuntele unor trecute întâmplări se face o reconstituire. Reconstituirea ajută amintirii şi mai ales impune definitiv adevărul. În afară de ceea ce înţelegem în mod obişnuit prin reconstituire, mai există un gen de „reconstituire” impusă celor puternici. Cuceriţi, alienaţi de putere. Şi când se cred stăpâni pe saltul lor, când ajung să joace rolul unor moralişti supremi, când vor să impună cartea independenţei depline, ei bine, atunci, fiecărui amnezic iubitor de putere i se face o „reconstituire”. Reconstituirea propriei obedienţe. Cândva, în tinereţea lor, pentru a forţa destinul şi a intra mai uşor pe urcuşul carierei politice sau profesionale, au făcut pactul cu Diavolul. Un pact semnat cu degetul, senzual şi dermic, atingând cu fruntea papucul fumegând de pucioasă şi sărutând cu umilinţă rotocoalele de fum, ce păreau aromate când treceau prin nările celui dornic de putere. Cel care impune obedienţă devine Protectorul, Stăpânul dosarelor, acelaşi personaj care va impune, în cazul amneziei, „reconstituirea”.
Şi Traian Băsescu are în Stăpânul dosarelor acelaşi Protector. Şi el este obedient umil faţă de marele stăpân. Însă, de foarte multe ori, stăpânul dosarelor se simte vexat de atitudinea unor lingăi, pe care i-a urcat în funcţii, şi care, în aerul rarefiat al puterii, pierd oxigen, au amnezii şi se cred puternici, independenţi, uitând de partea camuflată a existenţei lor, care se află în mâna stăpânului.
Tot ce au făcut ei compromiţător în viaţa de afaceri sau în viaţa privată este arătat sau se face aluzie în mass-media că există acel episod. „Revoltatul” se cuminţeşte brusc. Dar există şi posibilitatea, când nesupunerea continuă, iar revoltatul ajunge să petreacă o mică parte de penitenţă în arest. Această diluată penitenţă, a celor 29 de zile de arest preventiv, este prima etapă a „reconstituirii”, dar hotărâtoare. Atunci, în timpul anchetei sau al interogatoriului, revoltatului i se spune explicit unde a greşit şi care e preţul pentru nesupunerea asumată.
Un mahăr a declarat că a ajuns prea sus datorită banilor, încrezător în intangibilitatea sa, dar stăpânul dosarelor are cu mult mai mulţi bani datorită faptului că el deţine alte pârghii ale puterii.
Unde greşesc revoltaţii? Ei cred că, având bani, pot cumpăra orice. Or, şeful dosarelor fiind un mare iniţiat, cunoaşte metodele de coerciţie. Aşa încât, din arogant, revoltatul se transformă într-un cerşetor umil. Exact ca în pactul cu Diavolul, revoltatul îşi priveşte semnătura de care uitase. Stăpânul dosarelor nu uită însă niciodată. Fiindcă el dispune de o memorie electronică uimitoare şi are executanţi cu ghiotura.
De aceea, aceşti sclavi revoltaţi se vor multiplica mereu. De asta, din 1990 încoace, în politică şi în mass-media, vedem rotindu-se aceleaşi mediocrităţi. Din ce cauză? Protectorul, stăpânul dosarelor, îi selectează şi îi cunoaşte foarte bine psihologic; le cunoaşte tarele şi ştie că cei care s-au târât în genunchi prin faţa lui niciodată nu vor mai fi oameni verticali.
Stăpânul dosarelor are pârghii de intervenţie în zone nebănuite de sclavul revoltat, fie el chiar miliardar în dolari.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.