Reflecții pe marginea actualei sesiuni a Adunării Generale a ONU

Tema oficială a dezbaterilor segmentului la nivel înalt din cadrul celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (septembrie 2026) este:

„Redarea încrederii, gestionarea transformării: o Organizație a Națiunilor Unite care obține rezultate în avantajul tuturor” („Restoring trust, managing transformation: a United Nations that delivers for all”).

Cum la această Adunare Generală a ONU participă pentru prima dată și Președintele României, domnul Nicușor Dan,  am ascultat și apoi am  citit imediat, încă de două ori cuvântarea președintelui nostru.

Apoi am ascultat și citit cuvântarea președintelui SUA, domnul Donald Trump a cărui fan declarat sunt de la primul său mandat.

Apoi pentru că în zilele premergătoare acestor  dezbateri l-am însoțit pe noul Ambasador al Vietnamului în vizita sa la Gâlgău și în județele Cluj și Maramureș și pentru că urmăresc de mulți ani evoluția și parcursul spectaculos al dezvoltării economice a Vietnamului am citit și cuvântarea Secretarului General al Partidului Comunist din Vietnam (PCV)  și Președinte al Vientnamului, domnul  Tô Lâm.

În calitatea mea de patriot și naționalist român, normal vorbind, ar fi trebuit și am dorit  să dau nota maximă cuvântării președintelui României.

Dar nu am putut face aceest lucru și de aceea am citit încă odată cele trei cuvântări. Și nici după această nouă citire nu am putut da nota maximă președintelui țării mele.

Din acest motiv am decis să scriu acest articol pentru a explica motivele acestei noi dezamăgiri.

Când tema acestei dezbateri de la ONU este: „Redarea încrederii, gestionarea transformării: o Organizație a Națiunilor Unite care obține rezultate în avantajul tuturor” dar președintele României vorbește în principal despre agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, fapt adevărat, dar  aceasta nu era tema dezbaterii și despre ajutorul dat de România Ucrainei și Moldovei, precum și despre alte chestiuni colaterale dezbaterii dar nu spune nimic despre viziunea României privind noua ordine internațională care se decide în acești ani, despre competiția dură dintre marile puteri ale lumii care nu prea mai lasă loc de respirație și restului țărilor lumii,  despre protecționism și despre slăbirea puterii normelor dreptului internațional, despre atacurile tot mai dese asupra diplomației multilaterale și despre protecționisme economice care îngustează și diminuează șansele de dezvoltare ale țărilor mai sărace,  inclusiv ale României, în calitatea mea de jurist și profesor de drept și relații internaționale nu am putut, cu toată durerea sufletească, să dau notă maximă cuvântării președintelui României.

Pentru că nu președinții statelor lumii își scriu cuvântările ci consilierii lor, critica mea și dezamăgirea mea merge către consilierii președintelui României care au scris această cuvântare, nu către președintele României.

Spre deosebire de cuvântarea președintelui României, cuvântarea Secretarului General al PCV  și Președinte al Vientnamului, domnul  Tô Lâm s-a referit la esența temei dezbătute expunând cu claritate, vigoare și convingere pozițiile și interesele țării sale privind  viitoarea ordine internațională care trebuie să fie benefică pentru toate țările lumii.

În fapt, știam deja că Secretarul General al PCV și Președinte al Vietnamului imediat ce a preluat aceste funcții a început să formuleze idei și teze noi referitoare la poziția și rolul pe care trebuie să îl joace Vietnamul în noua conjuctură internațională.

Cred că este util pentru cititorii acestui articol să afle unele dintre ideile și viziunile conducătorului unei țări cu care România are lungi, trainice, sincere și dovedite prin numeroase fapte, relații de bună prietenie.

Secretarul General al PCV și Președintele Tô Lâm a lansat conceptul de „era afirmării” ca o expresie a aspirației de a duce țara într-o nouă etapă de dezvoltare, cu o capacitate, o poziție, obiective și o proactivitate superioare.

În discursurile susținute după preluarea noilor funcții, domnul Tô Lâm a stabilit obiectivul de a ridica politica externă și integrarea internațională la un nou nivel, servind atât obiectivelor strategice ale Vietnamului, cât și manifestând o responsabilitate mai mare față de pacea și dezvoltarea mondială, trecând totodată de la participarea la regulile jocului la contribuția la modelarea acestora.

La Dialogul Shangri-La din mai 2026, această gândire proactivă s-a reflectat la un alt nivel: într-o lume în care instabilitatea este o constantă, factorul decisiv îl reprezintă opțiunea strategică a statelor – de la o reacție pasivă la o construcție proactivă, de la gestionarea crizelor la reducerea riscurilor.

Cel mai recent, la Summitul Spațial de la Paris din septembrie 2026, domnul Tô Lâm a formulat un principiu concis: „dezvoltarea capacităților trebuie să meargă mână în mână cu responsabilitatea, iar interesele naționale trebuie legate de interesele comune ale comunității internaționale”.

Puse alături, aceste perspective arată clar modul în care Vietnamul își definește rolul în noua eră: independența, suveranitatea, pacea, prietenia, cooperarea, multilateralizarea și diversificarea rămân fundamente permanente. Însă Vietnamul nu își propune doar o dezvoltare proprie mai puternică, ci urmărește să transforme noile sale capacități în contribuții concrete la pace, stabilitate și dezvoltare; de la o integrare profundă la o construcție proactivă și de la respectarea regulilor existente la participarea treptată la definirea regulilor viitorului.

În contextul în care ordinea internațională intră într-o perioadă de transformare profundă, Secretarul General al PCV și Președintele Vietnamului, Tô Lâm, și-a propuns să conecteze noile aspirații de dezvoltare ale Vietnamului cu un rol mai activ în construirea păcii, promovarea prosperității și contribuția la modelarea regulilor unei noi ere în devenire.

Cuvântarea domniei sale a constatat că ne aflăm în fața unei lumi foarte diferite de cea care a creat Națiunile Unite în urmă cu mai bine de opt decenii.

Azi, fundamentele ordinii internaționale se deplasează simultan. Competiția dintre marile puteri se extinde de la geopolitică la comerț, tehnologie, energie și lanțuri de aprovizionare. Protecționismul și politicile de industrializare revin în forță. Războaiele continuă să testeze limitele diplomației. Lanțurile de aprovizionare, odinioară organizate în principal pe baza eficienței economice, sunt din ce în ce mai mult restructurate din perspectiva securității.

În același timp, Inteligența Artificială (IA), semiconductorii avansați, calculul cuantic, biotehnologia, tehnologia spațială și noile tehnologii de bază creează surse de putere și oportunități de dezvoltare care erau greu de imaginat cu doar un deceniu în urmă.

Însă tocmai aceste dinamici creează noi linii de falie. IA promite un salt uriaș de productivitate, dar riscă să adâncească decalajul tehnologic.

Noile tehnologii transformă mineralele strategice și energia în active geopolitice. Eforturile de securizare a lanțurilor de aprovizionare pot spori reziliența, dar, în același timp, accelerează fragmentarea comerțului global.

În opinia  Secretarului General al PCV și Președinte al Vietnamului, domnul Tô Lâm, aceste transformări nu au loc izolat; ele se influențează și se amplifică reciproc. Competiția strategică stimulează fragmentarea economică și sporește nesiguranța; tehnologia generează noi decalaje de dezvoltare și competiție; iar lipsa de încredere face mai dificilă elaborarea unor reguli comune.

Lumea devine din ce în ce mai conectată din punct de vedere tehnologic, dar tot mai îndepărtată din perspectiva încrederii.

Acesta este paradoxul cu care liderii se confruntă la New York: provocările umanității devin tot mai globale exact în momentul în care încrederea în instituțiile create pentru a le rezolva este în scădere. Multilateralismul în sine este supus unui test.

Cu alte cuvinte, lumea nu trece pur și simplu printr-un ciclu de instabilitate. Are loc o eră de transformare mai profundă în modul în care este distribuită puterea, este generată bogăția, este controlată tehnologia și sunt formate regulile internaționale.

Constatând aceste schimbări fundamentale care au loc în lumea în care trăim azi, Secretarul General al PCV și Președinte al Vietnamului, domnul Tô Lâm  se întreabă firesc:

Pentru Vietnam, întrebarea în această eră nu este doar cum să se adapteze la o lume în schimbare. Se ridică o întrebare mai mare: ce rol dorește să joace – și cum poate contribui – o națiune cu un statut și o capacitate în continuă creștere în aceste transformări care conturează viitorul?

O parte din răspuns constă în însăși viziunea Vietnamului asupra drumului de urmat.

Concret, în cuvântarea sa de la tribuna ONU, Secretarul General al PCV și Președinte al Vietnamului, domnul Tô Lâm  a făcut 4 popuneri.

1.În primul rând, domnul Tô Lâm  a spus că trebuie  să restabilim încrederea între națiuni pe baza respectării Cartei ONU și a dreptului internațional.

Carta Națiunilor Unite și dreptul internațional constituie fundamentul ordinii mondiale și trebuie respectate pe deplin, în mod consecvent și fără selectivitate. Toate țările trebuie să își respecte reciproc independența, suveranitatea, integritatea teritorială și dreptul de a-și alege propriile căi de dezvoltare; să se abțină de la a se amesteca în afacerile interne ale celorlalte; și să se abțină de la amenințări sau de la utilizarea forței, încălcând Carta Națiunilor Unite.

Restabilirea încrederii nu necesită ca țările să își elimine diferențele, ci să le gestioneze împreună în mod responsabil. Crizele trebuie prevenite. Concurența trebuie gestionată. Dialogul trebuie menținut. Angajamentele trebuie respectate și implementate pe deplin. Marile puteri trebuie să preia inițiativa în respectarea dreptului internațional, exercitând reținere și abordând în mod responsabil provocările comune. Națiunile Unite trebuie să joace un rol central în aceste eforturi.

2.În al doilea rând,  domnul Tô Lâm  a spus că trebuie să promovăm o dezvoltare echitabilă, umană, incluzivă și durabilă.

Angajamentele internaționale trebuie transpuse în acțiuni concrete și trebuie să asigure oamenilor o viață marcată de pace, securitate, civilizație și fericire. Prin urmare, Pactul pentru Viitor și Agenda 2030 – promisiunea noastră față de generațiile actuale și viitoare – trebuie puse în aplicare pe deplin și cu seriozitate.

Angajamentele privind finanțarea dezvoltării, inclusiv Angajamentul de la Sevilla, trebuie transformate în soluții concrete, precum extinderea accesului la capital pe termen lung la costuri accesibile, sprijinirea țărilor care se confruntă cu poveri mari ale datoriei și consolidarea vocii țărilor în curs de dezvoltare în cadrul instituțiilor financiare și monetare internaționale. Sistemul comercial multilateral trebuie consolidat într-o manieră deschisă, echitabilă și transparentă, asigurând oportunități de dezvoltare pentru toate țările.

Răspunsul la schimbările climatice trebuie să ocupe un loc adecvat în cooperarea pentru dezvoltare, în special în ceea ce privește finanțarea adaptării, transferul de tehnologie și o tranziție energetică echitabilă. Dezvoltarea trebuie să pună oamenii în centru și să nu lase pe nimeni în urmă. Creșterea economică trebuie să meargă mână în mână cuprogresul social și echitatea, protecția mediului și mijloacele de trai ale oamenilor, în special în țările și comunitățile vulnerabile. Progresul global trebuie să susțină un spirit de umanitate în relațiile dintre țări, asigurând în același timp respectarea intereselor legitime și a diferențelor de istorie, cultură și condiții de dezvoltare ale fiecărei țări.

3.În al treilea rând, este necesar să modelăm proactiv guvernanța tehnologică, astfel încât progresul să servească oamenilor și dezvoltării comune.

Știința, tehnologia, transformarea digitală și inteligența artificială deschid oportunități fără precedent, dar generează și noi provocări. Viitorul tehnologiei nu garantează automat echitatea. Progresul tehnologic trebuie să contribuie la reducerea decalajelor și la extinderea oportunităților de dezvoltare, în loc să creeze noi forme de dependență sau surse de conflict.

Trebuie să stabilim principii și cadre de guvernanță incluzive, sigure, transparente și responsabile, pentru a ne asigura că tehnologia servește oamenilor și respectă suveranitatea națională, suveranitatea digitală și dreptul la autonomie în dezvoltare. Țările în curs de dezvoltare trebuie să participe în mod substanțial la procesul de elaborare a normelor, să beneficieze de sprijin în domeniul infrastructurii și al capacităților digitale și să aibă acces echitabil la beneficiile progresului științific și tehnologic.

Organizarea ceremoniei de semnare a Convenției Națiunilor Unite privind criminalitatea informatică la Hanoi, în 2025, a demonstrat dorința Vietnamului de a aduce contribuții concrete la cooperarea digitală globală. Vietnamul este pregătit să colaboreze cu partenerii săi pentru a promova cooperarea și a consolida capacitățile de prevenire și combatere a criminalității informatice, permițând astfel oamenilor să trăiască în siguranță și să beneficieze de progresele tehnologice.

De asemenea, Vietnamul este dispus să sprijine inițiativele internaționale privind tranziția ecologică și transformarea digitală, precum și dezvoltarea unor cadre de guvernanță eficiente, astfel încât știința și tehnologia să poată deveni, cu adevărat, o forță motrice a dezvoltării comune.

4. În al patrulea rând, trebuie acordată atenție consolidării multilateralismului și rolului central și indispensabil al Organizației Națiunilor Unite.

Forța Organizației Națiunilor Unite nu rezidă în capacitatea sa de a prelua responsabilitățile statelor individuale, ci în credibilitatea și capacitatea sa de a construi consensul, de a stabili norme și de a elabora reguli, precum și de a mobiliza eforturile globale pentru a răspunde provocărilor comune.

Pentru a permite Organizației Națiunilor Unite să se adapteze transformărilor actuale, Vietnamul susține eforturile de reformare a organizației – în special în ceea ce privește Adunarea Generală, Consiliul de Securitate și Secretariatul – vizând creșterea eficacității acestora, prioritizarea reformei structurale, eficientizarea aparatului organizațional și valorificarea punctelor forte ale organizației în implementarea agendelor globale și în promovarea intereselor țărilor în curs de dezvoltare.

Aceste propuneri concrete făcute de Secretarul General al PCV și Președinte al Vietnamului, domnul Tô Lâm la sesiunea Adunării Generale a ONU confirmă faptul că Vietnamul nu numai că are o viziune proprie despre ce ar trebui făcut în noua ordine internațională, dar  dorește să se treacă de la viziune la acțiune.

Pentru o țară ale cărei amintiri din cea mai mare parte a secolului al XX-lea sunt legate de război, reconstrucție și reconciliere, există o conexiune istorică remarcabilă: Vietnamul a avut odinioară nevoie de pace pentru a se reconstrui și dezvolta; astăzi, țara are capacitatea de a contribui la eforturile de edificare a păcii și reconstrucție în alte părți ale lumii.

În acest context, decernarea Premiului Internațional pentru Pace Lev Tolstoi Secretarului General și Președintelui Tô Lâm, la Moscova, pe 9 septembrie 2026, are o încărcătură simbolică deosebită. O zi mai târziu, la Paris, Președintele Emmanuel Macron i-a acordat Marea Cruce a Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție din sistemul național al Franței. Aceste recunoașteri venite din două capitale cu tradiții politice distincte reflectă atât statutul internațional tot mai crescut al Vietnamului, cât și rolul Secretarului General și Președintelui Tô Lâm în promovarea păcii, a cooperării și a relațiilor cu parteneri diverși.

Acest lucru reflectă o linie de continuitate de-a lungul istoriei moderne a țării: Vietnamul înțelege valoarea păcii din experiența războiului și valoarea integrării din experiența procesului Đổi Mới (Renovarea). Pacea a creat spațiul necesar pentru dezvoltarea Vietnamului; la rândul ei, această dezvoltare generează acum capacități suplimentare pentru ca Vietnamul să contribuie din nou la pacea globală.

De la New York, Vietnamul a arătat lumii că el privește spre viitorul multilateralismului.

Vietnamul are toate motivele să prețuiască pacea, comerțul deschis, dreptul internațional și instituțiile în care națiunile de dimensiuni foarte diferite au deopotrivă un cuvânt de spus.

Vietnamul are o viziune asupra păcii bazate pe dialog și cooperare reciproc avantajoasă. Vietnamul vine cu experiența unei țări care a trecut prin război, dar a ales reconcilierea, integrarea și autonomia strategică.

Vietnamul arată omenirii că: independența nu înseamnă izolare; autonomia nu exclude cooperarea; iar dezvoltarea națională și responsabilitatea internațională se pot consolida reciproc.

Într-o lume în care competiția de putere este în creștere, principiile privind suveranitatea, egalitatea între state, soluționarea pașnică a diferendelor și respectarea legii au o semnificație specială pentru țările care nu sunt mari puteri. De la mări și oceane până la spațiul cibernetic și spațiul cosmic, spațiile comune au nevoie tot mai mult de reguli pe care toate statele să se poată baza, în loc să fie dictate doar de raportul de forțe.

Vietnamul arată că poate contribui, de asemenea, ca o punte de legătură pentru cooperare și dialog. Capacitatea de a menține relații cu mai multe centre de putere, rămânând în același timp strâns atașat de ASEAN, ONU și de țările în curs de dezvoltare, oferă Hanoiului o poziție remarcabilă. Valoarea acestei poziții nu constă în plasarea neutră între părți, ci în capacitatea de a menține ușile dialogului deschise, de a conecta interese divergente și de a crea spațiu pentru ca cooperarea să poată continua în pofida competiției.

În cele din urmă, este vocea unei națiuni în curs de dezvoltare cu privire la regulile viitorului. De la IA, date și comerț digital până la tranziția verde și spațiul cosmic, normele care se formează astăzi vor distribui oportunitățile de dezvoltare pentru multe decenii de acum înainte.

Prin cuvântarea din 22 septembrie 2026 de la New York, Vietnamul ne-a arătat celor care vrem să vedem și să auzim că două transformări se vor întâlni: o lume care conturează regulile următoarei ere și un Vietnam care își construiește capacitățile necesare pentru a păși într-o nouă etapă.

Într-o lume tot mai polarizată, politica externă a Vietnamului poate constitui o experiență de referință pentru țările mici și mijlocii care caută spațiu de autonomie: alegerea dialogului în locul confruntării, respectarea ordinii juridice în locul impunerii forței, iar pacea nu este doar un obiectiv realizabil, ci devine o temelie solidă pentru afirmarea fiecărui popor.

Aceasta ar putea fi și cea mai importantă contribuție a unui Vietnam în plină afirmare: nu doar să se adapteze la o lume în schimbare, ci să contribuie la a face această lume mai pașnică, mai cooperantă și mai dreaptă.

Cât de mare diferență este între această viziune și aceste idei și obective ale Vietnamului și cele ale României.!!!!

Datorită unei prietenii vechi și sincere, România are o mare șansă de a relua o colaborare tot mai fructuoasă cu această țară mică ca geografie dar mare ce voință, hărnicie, viziune și încredere în forțele proprii.

*Opiniile exprimate în această rubrică aparțin exclusiv autorilor și reflectă punctele lor de vedere. Acestea nu angajează responsabilitatea sau poziția publicației. Cotidianul nu intervine editorial pe conținutul textelor.