Republica Nucleară Moldova ori avertismentul Cernavodă pentru Chișinău

Oprirea completă, dar temporară, a Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă nu înseamnă că Republica Moldova rămâne automat fără lumină. Înseamnă însă că dispare din sistemul românesc o capacitate de aproximativ 1.400 de megawați, echivalentă cu aproape o cincime din producția obișnuită a României. Cele două reactoare au fost oprite controlat după ce nivelul Dunării a coborât la valori record, insuficiente pentru asigurarea răcirii în condiții normale.

Pentru Chișinău, prima precizare necesară este că Energocom nu are, în prezent, un contract activ de furnizare cu Nuclearelectrica, ci doar un contract-cadru. Prin urmare, nu poate fi spus că energia cumpărată de Republica Moldova a fost tăiată direct odată cu reactoarele. Alimentarea continuă, iar autoritățile afirmă că nu există restricții.

Efectul real apare în piață. Republica Moldova cumpără, în funcție de necesar și de ofertele disponibile, aproximativ 10–15% din electricitate de pe piața românească OPCOM. Când România pierde 1.400 de megawați și devine mai dependentă de importuri, volumele disponibile în regiune se reduc, concurența pentru energie crește, iar prețurile pot urca exact în orele de vârf. Aceasta este vulnerabilitatea unei piețe interconectate, iar criza vecinului se transmite rapid prin preț și disponibilitate.

Factura invizibilă a secetei

Principalul risc pentru Republica Moldova nu este, deocamdată, întreruperea imediată a alimentării, ci scumpirea achizițiilor și restrângerea opțiunilor. Electricitatea se cumpără oră de oră. În zilele caniculare, consumul casnic crește din cauza aparatelor de aer condiționat, în timp ce vântul poate produce mai puțin, iar temperaturile extreme reduc randamentul panourilor fotovoltaice. Un sistem regional tensionat transformă fiecare megawatt lipsă într-un megawatt mai scump.

Cazul Cernavodă arată și limita unei idei confortabile, și anume că securitatea energetică a R.Moldova este rezolvată doar prin înlocuirea dependenței de Est cu accesul la piața românească. România rămâne partenerul indispensabil, dar și ea poate fi lovită de secetă, avarii sau dezechilibre regionale. Adevărata securitate înseamnă mai multe surse, mai multe rute și capacitatea de a reduce vârfurile de consum.

De aceea, Chișinăul trebuie să grăbească interconectările cu România, dezvoltarea stocării, modernizarea centralelor de cogenerare și integrarea regenerabilelor. Economisirea între orele 18.00 și 23.00 nu este doar un apel civic, ci un instrument economic, reducând cantitatea cumpărată în cele mai scumpe intervale și protejează echilibrul rețelei. În același timp, autoritățile trebuie să comunice transparent contractele, rezervele și scenariile de urgență, pentru ca economia să nu fie surprinsă.

Investiție nucleară moldovenească

În 2023, Energocom și Nuclearelectrica au semnat un memorandum pentru explorarea livrărilor din viitoarele Unități 3 și 4 și a posibilității ca R.Moldova să participe drept co-investitor. Ideea merită relansată. Două reactoare noi, de aproximativ 700 de megawați fiecare, ar putea oferi R.Moldova acces la energie stabilă, cu emisii reduse și mai puțin dependentă de gaz sau de centrala de la Cuciurgan.

Dar investiția nu trebuie transformată într-un slogan politic. Chișinăul trebuie să stabilească exact ce primește în schimbul capitalului, mai exact o cotă de proprietate, o cantitate garantată de energie, un contract pe termen lung, o formulă predictibilă de preț și prioritate la livrare. Trebuie evaluate costurile, datoria, întârzierile posibile, capacitatea liniilor transfrontaliere și riscul unor opriri provocate de secetă.

Lecția actualei crize nu este că energia nucleară a devenit inutilă. Dimpotrivă, ea rămâne o sursă esențială de producție constantă. Lecția este că nicio tehnologie și niciun furnizor nu pot reprezenta singure securitatea energetică.

Republica Moldova ar trebui să investească la Cernavodă numai dacă participarea îi garantează energie măsurabilă, prețuri previzibile și protecție contractuală. Altfel, ar cumpăra prestigiu, nu independență.