Până şi dracu’ le-a întors spatele. Îi ignoră cu dispreţ. Deşi ei se oferă pe tavă. Îşi pun, prin tradiţie, sufletul la schimb. Vor glorie. Literară! Vor putere. Filozofică! Iar mulţimea să-i gratuleze. La cât de proşti sunt numai dracu’ îi mai poate ajuta. Dar dracu’ îi ignoră. Ce să facă cu sufletele lor de agarici, suflete împuţinate. Nu au nici măcar minte. Dracu’, pentru a scăpa de ei, recurge la umor. Unuia i-a spus: „Te faci contrabasist şi cobori la minima moralia”. Celui de lângă el, mai schilod şi astenic, i-a reproşat: „Până nu te văd cu papion cadrilat şi breton a la «hitlerjunger» nu-ţi fac cu ochiul”. Au urmat cocoşatul de la păltiniş şi, în sfârşit, unul, orbitor de timid, care făcea temenele fără să se oprească, automat, ca un robot defect. Dar nu ţinea să-l păcălească pe dracu’, doar nu era Gogu Rădulescu sau Ion Dodu Bălan! El vedea prin toţi aceştia goluri, vid, pe când ei se bazau că sunt prea plini, de toate câte sunt pe lumea asta. „V-a băgat prostimea în cap că sunteţi buni!”, le-a spus dracu’ plictisit. „Dar sunteţi plini de găuri, până şi sufletul vostru este plin de găuri, expirat, iar eu nu răsplătesc decât prospeţimi sufleteşti, nu găunoşenii puturoase.”
Şi aşa, primul dintre ei a fost într-un târziu oprit pe stradă şi întrebat: „Mai cânţi la contrabas?!”, şi tare s-a bucurat, a dat-o pe umor, că prinde la proşti, dar pe dracu’ nu-l poate păcăli. „Ai dosarul prea greu” – i-a spus dracu’. „Rămâi contrabasist, dar nu îndrăzni mai mult de minima moralia. Restul e la dosar. E bine să nu fii curios. Doar ştii că ai fost decupat şi nu eu te-am obligat. Stăpânul dosarelor mi-a spus că eşti al lui şi dacă nu mai vrei asta atunci îţi pregăteşte cartonaşul galben, iar la două avertizări o să vezi roşu!”
Astenicul a făcut tot ce i-a stat în putinţă să-l prindă dracul de gust: a spus că se pişă pe poporul român, că pentru el istoria şi trecutul sunt bune de aruncat la groapa comună; şi pe când aştepta nota de trecere, dracu’ l-a lăsat repetent. A venit în faţa lui, i-a aranjat papionul cadrilat, i-a lipit cu salivă bretonul de frunte şi i-a spus: „Eşti dezlânat, ai gura strâmbă şi-ţi curg ochii pe manşetă! Ţi-am mai spus, legile fizicii nu se supun legilor mele pentru că saliva mea este toată fizica pe care ţi-o poţi da!”. Şi dracu’ a râs sarcastic, iar în râsul acesta drăcesc astenicul se unduia ca o algă care-şi pierdea proprietăţile gravitaţiei. Întorcându-se, dracu’ l-a văzut din nou pe timidul acela pletos, bătând temenele în răsuflarea lui de pucioasă. Dracu’ i-a cuprins faţa şi l-a privit orbitor: „Dar ce văd, ai ochii mici de nu încap nici broboanele mele de sudoare şi transpiri ca un guzgan, păi cum să vezi ceea ce ţi-aş putea oferi eu pentru ca tu să visezi la ce vrei să scrii! Ştii ce, te las cu visul tău la premiul ăla mare, care nu va veni, dar tu să-l vrei mereu şi el să nu vină şi asta să fie toată frumuseţea poveştii tale ce va rămâne în posteritate”.
Şi dracu’ făcu’ cale întoarsă, dezgustat, trecând pe lângă cocoşatul de la păltiniş, pe care-l privi aşa cu coada ochilor şi-i spuse: „Cocoşatule, dacă tot ai fost acolo, şi te-am lăsat să ajungi înaintea mea, de ce nu vrei să înţelegi că ratarea ta a început din momentul în care ai întors spatele celui de acolo care se numea pentru voi «Noica» şi care te-a rugat, cu marea şi cu sarea, să găseşti în fiecare judeţ al acestei ţări blestemate câte un geniu, un suflet sclipitor, care să ajute neamul ăsta prăbuşit, şi mai ales să vă ajute pe voi în lupta pe care o daţi acum cu mine?!”.
Dracu’ le-a facut ultima ofertă. I-a chemat pe contrabasist, pe astenic, pe îmbrobonatul perpetuu neras şi cocoşat şi i-a lăsat să-şi descifreze viitorul într-un un mic text pe care l-a scris cu coada bicuind pământul: „Poate un bătrân cărturar să-şi găsească în cele din urmă iubirea, ca să nu o mai ia la labă în fiecare seară să poată adormi? Nici măcar nu mai urăsc cărţile. Am uitat cea mai mare parte din ceea ce am citit şi, la drept vorbind, ce am citit nu mi s-a părut niciodată prea important pentru mine ori pentru lume”… Şi apoi a semnat: „Leonard Cohen”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.