România amână iar euro. Cât ne costă fiecare an în care rămânem în afara zonei euro

Guvernatorul BNR spune că România nu e pregătită să adopte euro și că trebuie mai întâi să coboare deficitul bugetar sub 3% și să mențină această corecție.

„Nu avem niciun criteriu îndeplinit în momentul actual”, a spus Isărescu, explicând că România trebuie să își rezolve mai întâi dezechilibrele fiscale pentru a putea intra ulterior în mecanismul cursurilor de schimb.

Șeful BNR a precizat că instituția pe care o guvernează este gata să reia pregătirile pentru trecerea la euro, dar că decizia nu ține doar de banca centrală, ci de Guvern, Parlament și întreaga societate.

Potrivit raportului de convergență al BCE, inflația medie armonizată a României era de 8,4% în mai, față de o valoare de referință de 2,7%, deficitul bugetar din 2025 a fost de 7,9% din PIB, iar România nu participă încă la ERM II, mecanismul în care moneda națională trebuie să demonstreze stabilitate înaintea adoptării euro. Dobânzile pe termen lung erau, de asemenea, peste nivelul de referință.

Așadar, România nu stă după ușa zonei euro și refuză pur și simplu să facă marele pas și să intre, ci încă se află în stadiul în care încearcă să îndeplinească regulile de intrare.

Ce pierdem cât timp rămânem cu leul ca monedă națională

Nu există o factură anuală pe care România o plătește pentru faptul că nu are euro, costul fiind răspândit în economie și vizibil mai ales prin cursul valutar, costurile de conversie și riscul pe care firmele și investitorii trebuie să îl includă în calculele lor.

Pentru o firmă din România care cumpără produse din Germania, prețul este stabilit în euro, dar firma plătește în lei. Dacă euro se scumpește, firma trebuie să dea mai mulți lei pentru aceeași marfă. Companiile mari se pot proteja împotriva acestor schimbări, dar și protecția costă bani.

Într-o zonă monetară comună, acest risc dispare între țările care folosesc euro… Practic nu mai există conversia leu-euro pentru tranzacțiile dintre România și partenerii din zona euro și nu mai există riscul ca o schimbare a cursului să modifice valoarea unei facturi sau a unui contract.

BCE arată că, între iunie 2024 și iunie 2026, leul s-a depreciat cu aproximativ 5,1% față de nivelul mediu din iunie 2024, iar la 17 iunie 2026 un euro valora 5,232 lei.

Dacă luăm exemplul unei familii care își încasează toate veniturile în lei, cursul euro poate părea o problemă care îi privește doar pe cei care schimbă bani. În fapt, familia o poate simți diferența în mod indirect prin prețuri, pentru că România importă energie, materii prime, utilaje și multe produse din zona euro. Astfel, dacă euro se scumpește, firmele românești pot plăti mai mult pentru aceleași produse, iar o parte din aceste costuri poate ajunge, în timp, în prețurile pe care le plătim la magazin.

Euro ar aduce mai multă predictibilitate, nu o economie care crește miraculos

Adoptarea euro ar elimina o parte din aceste costuri și riscuri. Comisia Europeană arată că moneda unică elimină costurile de conversie între monedele statelor participante, reduce riscul valutar și facilitează comerțul și integrarea financiară.

Pentru investitori, predictibilitatea contează foarte mult. O companie care construiește o fabrică în România trebuie să estimeze venituri și cheltuieli pentru mulți ani. Dacă o parte din costuri sunt în lei, iar rezultatele sunt raportate în euro, cursul devine una dintre variabilele pe care trebuie să le estimeze, iar euro ar elimina acest risc.

În acest context, trebuie demontat mitul conform căruia România ar deveni automat mai bogată după adoptarea monedei europene, pentru că euro nu repară infrastructura, nu crește productivitatea și nu înlocuiește reformele fiscale. Dar elimină un risc din funcționarea economiei și apropie România de principalii săi parteneri comerciali.

Același lucru este valabil pentru românii care lucrează în Spania, Italia, Germania sau alte state din zona euro. Banii câștigați în euro trebuie transformați în lei atunci când sunt cheltuiți în România, iar valoarea lor în lei depinde de curs.

Dar euro are și el prețul lui

Leul îi permite României să își stabilească propria politică monetară și să ajusteze cursul în funcție de situația din țară. Acest lucru poate fi important atunci când economia României trece printr-o perioadă dificilă, diferită de cea din restul Europei.

Euro nu rezolvă însă problemele economiei. Dacă România ar intra în zona euro cu inflație mare, deficit ridicat și o economie încă slab competitivă, ar pierde aceste instrumente fără să își fi rezolvat problemele.

De aceea, Isărescu pune reducerea deficitului înaintea adoptării euro.

România a mai fost aproape de euro, dar nu a reușit să mențină disciplina fiscală

Guvernatorul BNR a amintit că România a avut în 2014 un moment în care îndeplinea criteriile nominale de convergență.

Deficitul fusese redus, iar Florin Georgescu, atunci ministru al Finanțelor și în prezent prim-viceguvernator al BNR, contribuise la această corecție, dar contextul european nu era favorabil. Criza economică ce a lovit Grecia, precum și problemele zonei euro alimentau atunci chiar discuții despre viitorul monedei unice, iar România nu a făcut pasul.

După 2014, potrivit explicațiilor lui Isărescu, politica fiscală s-a schimbat. Au fost reduse taxe, inclusiv TVA, iar cheltuielile au crescut și deficitul a urcat din nou, după care pandemia și războiul din Ucraina au adus alte priorități.

Problema pe care o vede acum BNR este că România trebuie să demonstreze nu doar că poate reduce deficitul, ci că îl poate menține la un nivel sustenabil. Isărescu a explicat că experiența din 2014 ar trebui tratată ca o lecție. Atunci am văzut că, dacă ajustarea fiscală nu este păstrată, România nu poate avansa nici către ERM II (mecanismul prin care o țară își menține moneda stabilă față de euro înainte de adoptarea monedei unice).

În 2026, deficitul se menține mult peste limita europeană de 3%, BCE indicând faptul că deficitul României a fost de 7,9% din PIB în 2025, iar țara se află în continuare în procedura de deficit excesiv, aspect ce reprezintă cea mai mare piedică a aderării României la zona euro. Deficitul fiscal ridicat pune presiune pe inflație și pe deficitul extern, iar statul trebuie să se împrumute într-un moment în care costul finanțării este deja ridicat, iar înainte de adopta moneda europeană, trebuie rezolvate aceste probleme.

Ce înseamnă, de fapt, fiecare an de întârziere

România pierde timp în care ar putea avea acces la avantajele unei monede comune. Vorbim despre un risc valutar mai mic, costuri mai mici pentru tranzacțiile cu zona euro, mai multă predictibilitate pentru companii și o integrare financiară mai profundă.

Dar nu poate fi apreciată în cuantumul unei anumite sume pierderea înregistrată de România. În fapt, costul real este mai difuz și îl regăsim propagat în riscul valutar suportat de firme, în costurile de conversie, în incertitudinea investitorilor și în faptul că România rămâne în afara mecanismelor monetare ale zonei euro.

Cu toate acestea, România câștigă încă ceva prin păstrarea leului, respectiv posibilitatea de a-și conduce propria politică monetară și de a folosi cursul de schimb ca instrument de ajustare.

Prin urmare,  poate că nu ar trebui să ne mai întrebăm când vom trece la euro, ci să aflăm de ce, în două decenii de la aderarea la UE, nu am reușit să bifăm niște criterii de bază, ce țin de o economie sănătoasă, sustenabilă și echilibrată.

Află și BNR crește prognoza de inflație din cauza secetei și a energiei scumpe