România neconstituțională

Chiar în situaţii politice dintre cele mai tensionate, care situează viaţa socială în permanent paradox, a fost invocată valoarea de excepţie a Constituţiei actuale. Poate că nu ar fi deplasat să tragem o primă şi intempestivă concluzie pe marginea acestei situaţii. Românii trăiesc printre tot felul de construcţii monumentale, una mai contrară decât alta, majoritatea fiind un fel de Casa Poporului.

Constituţia actuală a reuşit să menţină o constantă stare antireformistă, de neimplicare, aroganţă şi iresponsabilitate guvernamentală. Toate minusurile care o constituie au fost puse pe seama Curţii Constituţionale, nu a clasei politice care a produs-o şi menţinut-o în vigoare. Corupţia care s-a constituit la umbra acestei Constituţii face parte din viziunea statului oligarhic transpartinic. Viaţa politică lipsită de orice trăsătură responsabilă şi contractuală este ea însăşi rezultatul incontestabil al Constituţiei. Mediul instituţional şi atmosfera publică, tot mai lipsite de adecvare la valorile europene, ridică alarmante semne de întrebare asupra evoluţiei vieţii politice româneşti. Degringolada politică prin care se încalcă drepturi, libertăţi individuale şi colective este, la rândul ei, generată de modul cum Constituţia a ajuns să aibă o importanţă facultativă prin însăşi fragilitatea ei morală. Singura voinţă a clasei politice actuale înseamnă păstrarea autonomiei propriei puteri mafiote. Nimic nu se face decât în scop propagandistic, producând o imensă frustrare şi debilizare publică. Momentele critice sunt asezonate detensionant cu tot felul de angajamente care nu mai au nicio finalitate în timp rezonabil. Unul dintre acestea îl reprezintă Reforma Constituţiei, de care nu se mai aude nimic. Dezbateri publice, parlamentare, reformă administrativă, şi altele în aceeaşi ordine, par iluzii. Vinovăţia societăţii, pentru neimplicare în luarea deciziilor care o privesc, apoi, lipsa oricărei responsabilităţi şi probităţi ale clasei politice dau un contur în interiorul căruia nu se poate întâmpla nimic rezonabil. Totalitarismul actual se consolidează cu fiecare mişcare legislativă. O asemenea ruptură relaţională între societate şi reprezentanţii ei are cauze constituţionale. O Constituţie determinantă s-ar regăsi în realitate. Slaba articulare constituţională este utilă comodităţii instituţionale, blocată fiind de Justiţie, de Preşedinte, de Guvern. Toate aceste înalte reprezentanţe publice nu fac mare lucru în a determina o sincronizare a propriei activităţi la spiritul Constituţiei. Aceste instituţii, prin natura contextului actual vicios, nu sunt altfel decât într-o dictatură. Puterea Constituţiei de-a fi folosită pentru a elimina aceste blocaje şi bizare autonomii nu există. Cât de constituţional este statul român actual o spune toată dizarmonia instalată peste tot în societate.

Dezinteresul pentru reforma Constituţiei îi cuprinde, în primul rând, pe cei din sistem, cărora le convine actuala stare de lucruri. Pentru foarte mulţi, reforma Constituţiei este lipsită de orice sens. Dacă nu mai există un avantaj electoral direct, abandonul unor proiecte stringente, cum este cazul Constituţiei, pare ceva extrem de firesc. Acest mers al lucrurilor decurge din viciile constituţionale care dau omului politic o putere din sfera abuzului. Centrarea vieţii publice şi politice din România via Bruxelles lasă loc tuturor derapajelor posibile, cu efecte mutilante. Butaforia naţionalistă spre care ne îndreptăm într-un viitor nu foarte îndepărtat, pe orbita unei Constituţii care permite lejer încălcarea drepturilor şi extremelor mascate în bune intenţii, poate capta delirant atenţia unei naţiuni lipsite de orice reper. Înaintea tuturor reformelor în curs, prima ar trebui să fie a unei noi Constituţii, însă nu făcută de dragul bifării unui proiect de anvergură.

Avem o Constituţie care permite mai multe Românii şi niciuna. O privire asupra situaţiei de la noi, ceea ce niciodată nu este mult, arată cât de importantă este Constituţia într-o ţară membră a UE. Cu toată armonizarea legislativă, cu tot alaiul de europarlamentari, fără o Constituţie naţională total integrată drepturilor şi responsabilităţilor, pare a fi imposibilă orice invocare a Europei. Urgenţa acesteia vine din însăşi starea societăţii lipsite de orice dinamică. Celelalte reforme, ale Justiţiei, politicii, administraţiei, precum descentralizarea, nu se pot realiza fără simplificarea şi fixarea altui cadru constituţional cu un alt centru de greutate.

În condiţiile actuale, România se află la dispoziţia tuturor paragrafelor constituţionale contradictorii. Profilul UE pare el însuşi a suferi configurări deconcertante, unele dintre ele şocante pentru aşteptările iniţiale. Regresul democratic şi administrativ arată o Constituţie valabilă doar pentru o parte a sistemului, însă aproape lipsită de utilitate la nivelul întregii societăţii. Crizele social-politice care au ajuns să distrugă solidaritatea publică, instaurând teama şi instinctele atavice, arată, în cazul României, absenţa unei Constituţii care să fie deasupra tuturor, funcţională, protectivă. O Constituţie precum aceea a SUA, veritabil suport pentru forţa morală a unei naţiuni, ne-ar scoate din foarte multe capcane şi provocări inutile. România are nevoie de o altă Constituţie, ca de un minim cordon sanitar pentru fiecare cetăţean al ei. Fără o nouă Constituţie, care să statueze drepturile omului în prim-plan, eliminarea tuturor imunităţilor politice şi responsabilitatea funcţionarilor publici, ţara este un teritoriu al nimănui, iar legislaţia o formulă toxică.

Fără o Constituţie funcţională, România este pe linie moartă, expusă tuturor abuzurilor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.