Procentul de români care au încheiat un contract de asigurare pe viaţă, pe termen scurt sau lung, este de sub 20%. Reprezentanţii firmelor de profil susţin că reticenţa este cauzată în principal de teama că societatea de asigurare nu va trăi cel puţin cât trăiesc ei, ca să-i poată despăgubi pe urmaşi. Un sondaj recent realizat de IRES arăta că circa 22% dintre cei intervievaţi aveau asigurare de viaţă încheiată de unul dintre membrii familiei şi doar 11% deţineau o asigurare de protecţie în caz de boală sau de accident.
Totodată, doar 3% dintre participanţii la sondaj aveau asigurare de acumulare pentru copii şi 9%, asigurare medicală. Acelaşi sondaj a arătat că 64% dintre români nu intenţionează să-şi cumpere o asigurare de viaţă nici în următoarele 12 luni. Primul motiv invocat de participanţii la cercetarea sociologică la întrebarea de ce nu doresc să încheie o asigurare a fost absenţa veniturilor, următorul fiind neîncrederea în companiile de asigurări.
Un aspect important al acestui sondaj a fost acela că 59% dintre respondenţi nu auziseră de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar 12% dintre cei care ştiau de existenţa acestei instituţii aveau o părere proastă şi foarte proastă despre ea. La întrebarea de ce vă este frică, 12% au răspuns că le este frică de viitor, alţi 12%, de sărăcie, 11% de Dumnezeu, iar 6% au declarat că le este frică de boală. La capitolul încredere în companiile de asigurări, 41% au afirmat că au puţină încredere, iar 17% dintre participanţii la sondaj au răspuns că au foarte puţină încredere.
Teamă de necunoscut
Marius Onofrei, reprezentant al unei firme de asigurări, susţine că reticenţa faţă de asigurările de viaţă este şi o teamă faţă de necunoscut. „Puţini români ştiu că există două tipuri mari de asigurări de viaţă: cea de protecţie şi cea de investiţie şi economie. Produsele sunt destul de sofisticate şi de aceea creează reţineri. Mai este şi problema că în asemenea tip de asigurări contractul trebuie încheiat pe cel puţin cinci ani, timp în care nu poţi retrage niciun ban, iar dacă retragi în primii trei ani, pierderile sunt însemnate. Or, românii nici la bancă nu îşi pun acum bani decât pe o lună. Asigurarea de viaţă este o investiţie pe termen lung şi, ca să subscrii, trebuie să ai o imagine cu ce se va întâmpla în viitor. La noi, sub 20% îşi fac asigurări de viaţă, în timp ce în Occident procentul este de peste 50%. Chiar şi în Europa Centrală şi de Est procentul este ridicat, însă motorul pornirii apetitului populaţiei pentru acest tip de asigurări a fost reprezentat de facilităţile fiscale oferite de stat. În ultimii ani, la noi s-a mai mişcat asigurarea de viaţă care avea o componentă investiţională: o parte din bani erau pentru risc de deces şi accident, iar o parte pentru investiţii. Când au căzut însă bursele, românii şi-au retras banii. Dincolo de neîncrederea manifestată faţă de firmele de asigurări, ar trebui să existe un stimulent pentru ca românii să îşi încheie asigurări de viaţă”, ne-a declarat Marius Onofrei.