Roșia Montană, în căutarea susținerii pierdute

„Credeam că nu ești în București“, m-am trezit spunându-i unui prieten când ne-am întâlnit, pe neașteptate, în noaptea de Anul Nou. „Ce faci, mă confunzi?“, mi-a răspuns el. „Am tras pentru dosarul de la UNESCO pentru Roșia Montană așa că am rămas aici. Mergem pe 3 ianuarie să depunem semnăturile la Guvern“.

Marți, 3 ianuarie, ieșeam din stația de metrou la Piața Victoriei, pe scările pe care mă grăbesc atunci când sunt în întârziere la cine știe ce eveniment de la Muzeul Țăranului. Abia începeau să se vadă cele trei straturi de acoperiș care strivesc Guvernul, că am văzut trecând prin fața treptelor cinci jandarmi în încheierea unui grup de vreo 20 de persoane. Au traversat spre clădirea a cărei umbră se întindea spre jumătatea străzii.
Câțiva ziariști țineau trepiede la înălțime și își căutau din ochi locuri din care să filmeze ce urma. Majoritatea celor care se îndreptau spre poarta de fier de lângă cutia de sticlă a unui soldat în uniformă de gardă albastră aveau în mâini câte o foaie de hârtie pe care scria „Domnule Prim-Ministru“…

„Trei persoane“, a anunțat unul dintre cei 12 jandarmi din față. „O să vă rog să rămâneți cumva pe trotuar ca să nu blocăm căile de acces.“

„Printre singurii“

Pe rând, grupuri de câte trei, apoi cinci și în final șase persoane au fost lăsate de jandarmi să treacă spre ușa biroului de relații cu publicul din colțul clădirii Guvernului. Unii ieșeau cu al doilea exemplar al petiției personale marcat cu numărul de ordine primit la depunere, alții strângeau între degete câte un petic de hârtie cu niște cifre notate cu pixul. Petiția care adunase până ieri mai bine de 10.000 de semnături a fost un ultim gest de a obține susținerea șefului guvernului: „În cei peste 15 ani ai campaniei Salvați Roșia Montană am urmărit acțiunile și discursul privind Roșia Montană a numeroși președinți, prim-miniștri, miniștri și înalți funcționari. Dvs. ați fost printre singurii care ne-ați lăsat să credem că veți avea curajul să înfruntați industria minieră și să ascultați argumentele raționale ale sutelor de specialiști care au cerut nominalizarea Roșiei Montane pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.

Nu ați ratat nicio ocazie să menționați în declarații importanța protejării Roșiei Montane. Acum a venit momentul să vă urmați propriile cuvinte. Cei mai mulți oameni de stat, prin deciziile lor favorabile distrugerii Roșiei Montane, au picat testul generației noastre. România nu are nevoie de încă o astfel de dezamăgire.

Vă cerem, domnule prim-ministru Dacian Cioloş, să vă asumați de urgență depunerea dosarului de nominalizare a Roșiei Montane în Patrimoniul Mondial UNESCO!“.

„Pentru fiecare semnătură“

Filmările începuseră încă de pe celălalt trotuar: „Am venit pentru fiecare semnătură din teancul de 200 de pagini. Alte 500 de semnături au fost strânse doar azi-noapte și nu am apucat să le imprimăm. O să le trimitem separat. (…) Aștept ca domnul Cioloș să își trateze propria semnătură cu aceeași seriozitate cu care au tratat-o și cei care au cerut includerea Roșiei Montane. Nu îi trebuie altă legitimitate decât cea pe care o are deja. Nu există procedură care să spună altceva decât că Ministerul Culturii este organismul care gestionează relația cu UNESCO. Nicăieri nu se amintește nimic de avize de la nu știu câte ministere“, povestea Claudia la ieșirea din Palatul Victoria. „După un an de promisiuni, vrem un răspuns, negru pe alb, nu o declarație de presă nefericită, prin purtători de cuvânt“, anunțau și cei care au conceput petiția.

Distribuția a fost următoarea

La începutul lunii decembrie, Delegația României la UNESCO primea la Paris dosarul „Peisajul cultural minier de la Roșia Montană“. Corina Șuteu, care a fost ministrul Culturii până acum, a fost tranșantă față de ezitările guvernului din care a făcut parte: „Îmi exprim îngrijorarea profundă că dacă depunerea dosarului Roşia Montană la UNESCO nu se va face acum, cu asumarea actualului Guvern, şansele scad major ca acest lucru să se mai întâmple în următoarea guvernare. Consider că asumarea dosarului Roşia Montană în UNESCO este o responsabilitate pe care o avem faţă de comunitatea locală, faţă de aşteptările societăţii civile, faţă de comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională care s-a implicat în realizarea acestui demers“. Primul pas era deja făcut, situl fiind trecut pe lista indicativă UNESCO. Se mai aștepta acordul prim-ministrului pentru susținerea dosarului Roșia Montană pentru intrarea pe lista de Patrimoniu alături de Delta Dunării, de bisericile pictate din Bucovina și bisericile de lemn maramureșene, de cetatea Sighișoara, Mănăstirea Horezu și de Sarmizegetusa Regia. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Liviu Iolu, a susținut că premierul nu poate semna decât atunci când ar primi susținerea tuturor ministerelor. Iar această susținere nu a venit.

Am văzut liste de nume, număr de semnături, tot felul de argumente. Și la capăt mă întrebam pe cine am văzut: cel care a pus teatrul între mese, cel care a pus pe hartă librăriile românești care au lăsat cu gura căscată pe oricine intră în ele, cel pe care îl ascultai la radio cu muzici atunci când erai adolescent, cea de la care aflu de concerte de jazz erau acolo și încercau să se ferească de zvonul că la Ministerul Culturii ar fi putut să se întoarcă Daniel Barbu, ministrul care acum trei ani îi numea neofasciști pe susținătorii protejării ariei Roșia Montană. Când am terminat de scris, tocmai se anunța componența guvernului ce urmează să fie învestit azi.

Ministrul nou este Ionuț Vulpescu. Acesta nu s-a pronunțat în niciun fel, nici în mandatul pe care l-a avut în trecut la Cultură (2015), în legătură cu Roșia Montană, iar declarațiile sale în timp au fost fie de deplângere a pierderii sprijinului de către Barbu după ce acesta a fost bruscat de protestatari, fie de chestionare a avizelor „de mediu pentru operaţiuni extrem de periculoase (Roşia Montana, gazele de şist ş.a.)“, atunci când guvernul era condus de adversarii săi politici.