Salariile, ca un bulgăre nebun

– Tu ce zici, rezistă sau crapă?

Întrebarea aceasta mi-a pus-o un prieten din provincie, șocat de rostogolirea salariilor. Din micul său orășel părăsit de mii de oameni, plecați la muncă în Spania.

– Ăștia de la poliția locală au ajuns la 900 de euro pe lună! Cît un profesor universitar, sau cît un chirurg. Iar un vecin, este drept, un domn medic de familie, a sărit și el de 15.000 de lei. Toată ziua semnează rețetele pe care le scrie asistenta și vineri, la prînz, închide telefonul. Adio, nu mai poți vorbi cu el pînă luni, nici dacă intri în criză de nu știu ce. Îți dai seama, chirurgul ia o mie de euro și medicul de familie 3.500!? Te apucă amețeala! Știu pe unul care avea o firmă de intervenție la instalația de iluminat public. A închis-o și s-a angajat la primărie.

– Pot să fac eu firma lu’ pește, tot nu cîștig 4.000 de lei pe lună! O grăsană care lucra la noi la magazie s-a angajat la poliția locală și scoate 1.000 de euro pe lună. Nu mai suport. Am și strigat după ei, mă, nenorociților, din ce o să vă plătim? Stați ca viermii în grădina cu mere și ne păpați impozitele!

Majorarea salariilor din primării a generat o adevărată furie. Un stomatolog îmi povestea că s-a hotărît să dubleze prețul pentru un dinte.

– Cînd îi prind pe ăștia din primărie, le iau o sută de euro pentru salvarea unui dinte!

Ce să-i spun? De ce să-l acuz? Că a luat-o razna sau că se adaptează la economia de piață?

Strategia PSD-ului de a majora salariile bugetarilor începe să-și arate primele efecte. Nimeni nu știe ce va urma după. Un lucru este clar. Că schimbările sunt rapide, că presiunile asupra firmelor private sunt și ele puternice, dacă nu chiar violente. În contextul în care România a intrat într-o criză de forță de muncă, cel puțin în zona profesiilor din tehnologie și din servicii, ne putem aștepta la orice. La deschiderea granițelor pentru o forță de muncă mai ieftină, la scăderea exporturilor, la o creștere a prețurilor, la prăbușirea întreprinderilor mici și mijlocii care nu pot face față competiției salariale etc. Nimeni știe și nu are o proiecție a consecințelor. Seamănă cu un soi de măsură economică încropită, din registrul de gîndire a lui Darius Vâlcov și Liviu Dragnea.

Cel puțin o consecință este limpede. Începe să fie de-a dreptul ispititor să lucrezi la stat, să ajungi, cumva, la un salariu de bugetar. Se mărește distanța dintre funcționarul public și angajatul din economia privată. Ce rezultă? O armată devotată partidului care s-a aflat la baza acestei inițiative nebune. Cu primării conduse de oameni așezați pe salarii între 4.000 și 15.000 de lei, PSD-ul ajunge la o forță birocratică interesată de menținerea unei puteri politice. Vom avea campanii electorale pentru alegeri locale la care toată funcționărimea din primării va lupta pentru victoria PSD-ului. În plus, România se va împrumuta la greu, iar taxele pe muncă și pe proprietăți vor crește vertiginos.

În mintea celor care au susținut această majorare a salariilor ar urma o primă consecință: creșterea nivelului de trai al populației. Imediat, ar urma o a doua: întoarcerea celor plecați la muncă în străinătate.

Nu sunt eu cel chemat să evalueze toate celelalte consecințe ale acestei strategii pline de riscuri. Mă tem însă de efectele ei de aventură politică, scornită de niște oameni care nu au nici cea mai vagă pregătire economică.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Recomanda