Sandro Mazzola a crescut odată cu Inter Milano, club la care a rămas timp de 17 ani. A fost atacantul care a scris istorie cu goluri, cu eleganţă, cu o loialitate rară. Clubul italian a anunţat sâmbătă moartea lui, iar fotbalul european pierde un reper.
Mazzola a marcat 158 de goluri în 565 de meciuri. A câştigat patru titluri de campion al Seriei A şi două Cupe ale Europei. A fost parte din echipa Italiei care a ridicat trofeul la Euro 1968 şi a ajuns în finala Cupei Mondiale din Mexic, în 1970. Un traseu care l-a aşezat definitiv în galeria marilor fotbalişti ai lumii.
Inter l-a descris simplu şi apăsat: „Sandro Mazzola a fost unul dintre cei mai mari fotbalişti din istorie. El a fost istoria clubului Inter.” Şi nu e o metaforă. Mazzola a intrat în club ca un copil şi nu l-a părăsit niciodată.
Fiu de fotbalist
Destinul lui a fost marcat de tragedie. Avea doar 6 ani când tatăl său, Valentino Mazzola, starul echipei Torino, a murit în catastrofa aeriană de la Superga. Pierderea a rămas cu el, dar nu l-a frânt. L-a împins spre fotbal, spre Inter, spre performanţă.
Debutul la seniori a venit la 18 ani, într-un meci rejucat cu Juventus. Inter a trimis echipa de tineret. Mazzola a dat singurul gol al nerazzurrilor, din penalty, într-o înfrângere dură, 9-1. A fost începutul.
Încet-încet, a devenit titular, lider și apoi simbol. În 1964, a marcat două goluri în finala cu Real Madrid, aducând Interului prima Cupă a Europei. A continuat să strălucească şi în sezonul următor, când clubul a cucerit din nou trofeul.
Mazzola s-a retras în 1977. A rămas în fotbal ca director sportiv la Inter, apoi la Torino, clubul tatălui său. A rămas în inimile suporterilor ca „vedeta cu mustaţă”, omul care lupta chiar şi atunci când victoria părea imposibilă.
Inter a spus-o cel mai bine: „Avea o singură dorinţă finală: să fie amintit ca un om bun.”