Sarkozy, la înghesuială

Lovitură de teatru în viaţa politică franceză postbelică: miercuri, 21 martie, fostul preşedinte al ţării Nicolas Sarkozy a fost pus oficial sub acuzare pentru corupţie pasivă, finanţare ilegală a campaniei sale electorale din 2007 şi primire de fonduri publice libiene.

În prealabil, el fusese reţinut şi anchetat timp de două zile, la Nanterre, de poliţiştii din Oficiul Central de Luptă Împotriva Corupţiei şi Infracţiunilor Financiare şi Fiscale (OCLCIFF). Este prima decizie luată în cadrul anchetei declanşate în urmă cu cinci ani, în care a fost interogat, dar în stare de libertate, Brice Hortefeux, eurodeputat din partea Republicanilor, foarte apropiat colaborator al lui Sarkozy, fost ministru de Interne pe timpul preşedinţiei lui (2007-2012).

La originea scandalului uriaş se află dezvăluirea un document  prezentat de site-ul Mediapart în aprilie 2012, care evoca un „acord de principiu“ pentru vărsarea de către Libia, condusă pe atunci de colonelul Muammar Kadhafi, a sumei de 50 milioane euro pentru susţinerea campaniei electorale a lui Sarkozy. France Television reaminteşte că, pe atunci, Libia, care era ostracizată de comunitatea internațională din cauza implicării sale în susţinerea terorismului internaţional, încerca să-şi regăsească locul în concertul naţiunilor. În atare context, s-a produs o apropiere de Paris la finele anului 2004, când preşedintele Jacques Chirac a vizitat Tripoli, dar cele mai strânse contacte s-au stabilit prin clanul Sarkozy.

Mai întâi, în octombrie 2005, cel care nu era „decât“ ministru de Interne a fost primit de Kadhafi şi, potrivit documentului dezvăluit de Mediapart, atunci s-a luat decizia de sprijinire a candidatului prezidenţial Sarkozy, la discuţie fiind prezenţi Brice Hortefeux şi Ziad Tekieddine, om de afaceri franco-libanez care avea să devină personaj-cheie, el fiind intermediarul afacerii. Toate datele se află în nota atribuită lui Mussa Kussa, fost şef al Serviciului de Informaţii Externe al Libiei, unul dintre cei mai importanţi colaboratori ai lui Kadhafi.

Takieddine a  mai fost acuzat în Afacerea Karachi, legată de faptul că, în preajma alegerilor din 1995, guvernul Balladur, în care Sarkozy era ministrul Bugetului, ar fi dat comisioane necuvenite în cadrul unei vânzări de arme Pakistanului şi Arabiei Saudite. Prin intermediul lui Takieddine, acestea au fost folosite în campania prezidenţială a lui Balladur.

În cazul Tripoli, amintitul Takieddine a făcut nişte dezvăluiri de-a dreptul şocante, el declarând anchetatorilor că a transportat personal 5 milioane euro în valize, sume pe care le-a dat în trei rânduri, cu câteva luni înaintea prezidenţialelor din 2007. Operaţiunea a debutat în noiembrie 2006 şi a fost primit de Claude Gueant, director de cabinet al ministrului, în primele sale două vizite, apoi de însuşi Sarkozy, cu prilejul celei de-a treia livrări a banilor peşin – ianuarie 2007. După cum susţin surse pariziene, acest Gueant se afla în centrul sistemului.

Anchetatorii s-au interesat  şi de un seif închiriat la 21 martie 2007, cu o lună înaintea prezidenţialelor, de la agenţia BNP, filiala Paris Opera, considerat o adevărată „cameră-seif“, dat fiind că era atât de mare, încât se putea intra în el fără să te apleci şi în care Gueant a fost de şapte ori. El le-a zis anchetatorilor că acolo ar fi fost stocate arhivele, îndeosebi discursurile lui Sarkozy, dar nu a convins pe nimeni. Acelaşi ins, considerat mâna dreaptă a lui Sarkozy, este pus în cauză ca urmare a unui misterios virament de 500.000 euro apărut în contul lui, fapt pentru care, la 7 martie 2015, a fost pus sub acuzare. Pentru a explica provenienţa sumei, el a pretextat că a vândut două tablouri, dar ancheta a stabilit că acestea erau supraevaluate de zece ori şi că, mai mult, el nu a fost nici măcar proprietarul lor.

Pe scurt, în acest dosar complex, ex-secretarul general a preşedinţiei, Claude Gueant, a fost acuzat de fals, uz de fals, spălare de bani şi fraudă fiscală în bandă organizată.

AFP informa marţi că anchetatorii se interesează şi de vânzarea suspectă, în 2009, a unei vile aflate la Mougins (Alpii Maritimi), cu suma de circa 10 milioane euro, unui fond libian gestionat de Bachir Saleh, fost trezorier al regimului Kadhafi. Ei cred că omul de afaceri franco-algerian Alexandre Djouhri este adevăratul proprietar şi vânzător al vilei şi că s-a înţeles cu Bachir Saleh pentru acest preţ „supraevaluat“. Azi, Saleh este în exil în Africa de Sud, unde a fost rănit prin împuşcare, iar justiţia franceză vrea să-l interogheze despre afacere. În fine, Djouhri  a fost arestat la Londra la finele lunii ianuarie, în urma unui mandat european emis de justiţia franceză.

Cum se vede, este vorba despre un hăţiş de combinaţii în care sunt implicaţi colaboratori foarte apropiai ai lui Sarkozy, de unde şi afirmaţia că este vorba despre un dosar tentacular. Din această perspectivă, un alt element şocant a fost evidenţiat de raportul constatator al ­CLCIFF, datat septembrie 2017. Potrivit acestuia, o importantă circulaţie de bani peşin s-a consemnat în anturajul lui Sarkozy în timpul campaniei electorale prezidenţiale din 2007, când s-au folosit intens bani cash de către Gueant. Interogat de anchetatori, Eric Woerth, trezorierul campaniei prezidenţiale, şi adjunctul lui, care răspundea de distribuirea plicurilor cu sume, Vincent Talvas, au răspuns că banii proveneau din donaţii anonime. Justificarea a fost contestată în ­cursul altor audieri.

Cum era firesc, în centrul investigaţiilor se află colaboratori apropiaţi ai lui Sarkozy încă de pe timpul când era ministru al Bugetului şi apoi de Interne. Lovitura de graţie i-a dat-o însă chiar Kadhafi, care a acordat un interviu televizat unei ziariste pariziene. Acesta a fost difuzat la 15 martie 2011.

Jurnalista Delphine Minoui l-a intervievat pe Kadhafi la Tripoli, convorbirea fiind difuzată în cadrul emisiunii „Pieces a conviction“. Traducerea a fost asigurată de interpretul oficial al liderului de la Tripoli, Moftah Missuri. Kadhafi a declarat textual: „Ca libian, dacă preşedintele (Sarkozy) câştigă alegerile datorită fondurilor noastre, este cu adevărat un câştig pentru noi“. Liderul Libiei mai zicea că ar fi vărsat 20 milioane dolari pentru finanţarea campaniei electorale a lui Sarkozy. „Mi-a cerut să-l susţin şi am făcut-o!“, declara răspicat Kadhafi.

De notat că interviul s-a transmis cu doar patru zile înaintea declanşării operaţiunii  militare care a avut în preşedintele Sarkozy unul dintre cei mai vajnici susţinători dintre liderii vestici. Oare de ce?

În context, să reţinem şi cele declarate la France 3 de avocatul fostului premier libian Baghdadi Mahmudi. „Clientul meu face parte dintre demnitarii libieni care declară că Muammar Kadhafi a finanţat campania prezidenţială din 2007 a lui Sarkozy“, spunea avocatul Mehdi Bouaouja. „El a declarat că a supervizat operaţiunea de finanţare ocultă a campaniei lui Sarkozy din 2007, via intermediari din Geneva“, a spus avocatul. Tot clientul său i-a declarat că, ulterior, „Sarkozy a mulţumit în mai multe rânduri autorităţilor libiene, oficialităţilor, bineînțeles, lui Kadhafi şi anturajului său apropiat pentru această finanţare“. În fine, avocatul mai spune că ex-premierul libian avea „excelente relaţii cu unii apropiaţi ai lui Sarkozy, precum Boris Boillon şi Claude Gueant, cei doi agenţi de legătură cu autorităţile libiene“. Primul, fost ambasador al Franţei în Tunisia, a fost condamnat pentru fraudă fiscală, după ce a fost arestat în posesia sumei de 350.000 euro cash.

Amintitul fost premier libian deţinut azi la Tripoli nu este singurul dintre demnitarii regimului Kadhafi care au făcut atare declaraţii în ce-l priveşte pe Sarkozy. Pe listă sunt: fostul şef al serviciilor secrete Abdallah Senussi, interpretul lui Kadhafi, Moftah Missuri, unul dintre verii dictatorului, Ahmed Kadhaf Al-Dam, şi Zohra Mansur, fost responsabil al „amazoanelor“ – renumitele femei ultraantrenate care-i asigurau paza liderului libian. Potrivit Reuters, anchetatorii sunt şi în posesia unui carnet al fostului ministru libian al Petrolului Chukri Ghanem, găsit mort în Dunăre, la Viena, pe 29 aprilie 2012.

Ca un jurnalist care urmăreşte viaţa politică franceză după 1968 şi am şi comentat în scris ori la TV diverse evenimente de pe malul Senei, inclusiv alegerea lui Sarkozy din 2007, trebuie să mărturisesc că nu există în Hexagon  un alt politician care să fi fost implicat în mai multe scandaluri. Zece dintre ele au fost reamintite de „Le Monde“ şi le prezentăm pe rând:

Afacerea finanţării libiene a campaniei din 2007

Nivelul de implicare: plasat sub control judiciar.

Numele lui este citat de mai mulţi martori. Site-ul Mediapart a dezvăluit că există un carnet care consemnează trei dintre aceste finanţări şi care se afla în posesia fostului ministru al Petrolului Chukri Ghanem, găsit înecat la Viena.

Afacerea conturilor campaniei din 2012

Nivelul de implicare: anchetat.

Parchetul din Paris a cerut, la 5 septembrie 2016, trimiterea în judecată corecțională a lui Sarkozy pentru finanţare ilegală a campaniei electorale. Anchetat, el este bănuit că a depăşit plafonul legal de cheltuieli în campania prezidenţială din 2013. Justiţia încearcă să afle dacă UMP, partidul lui, şi agenţia Bygmalion au făcut facturi false în cursul campaniei, pentru a masca o depăşire cu 18,5 milioane euro a nivelului maxim (fixat la 22,5 milioane euro).

Afacerea Karachi

Nivelul implicării: martor asistat.

În preajma alegerilor din 1995, guvernul Balladur, în care Sarkozy deţinea portofoliul Bugetului, ar fi acordat comisioane uriaşe în urma unor vânzări de arme Pakistanului şi Arabiei Saudite, iar o parte din sume ar fi fost folosită pentru finanţarea campaniei electorale a lui Balladur, al cărui purtător de cuvânt era Sarkozy. În februarie 2014, judecătorii ce răspundeau de partea financiară a afacerii au apreciat că este necesară audierea lui Sarkozy ca martor asistat.

Afacerea ascultărilor telefonice, numită şi „Azibert“

Nivelul de implicare: anchetat.

Reţinut la 1 iulie 2014, ca şi avocatul lui, Thierry Herzog, Sarkozy a fost anchetat pentru „corupţie activă“, „trafic de influenţă“ şi beneficii de pe urma „violării secretului profesional“, ca urmare a interceptărilor unei linii telefonice. Este suspectat că ar fi încercat să abţină de la un magistrat de la Curtea de Casaţie, Gilbert Azibert, informaţii care-l priveau şi care erau secrete. Sarkozy ar fi promis că intervine ca magistratul să obţină un post de prestigiu la Monaco. În octombrie 2017, judecătorii au cerut ca el să fie judecat de un tribunal corecţional.

Afacerea sondajelor de la Elysee

Nivelul implicării: interesat.

Palatul Elysee este bănuit că sub preşedinţia lui Sarkozy ar fi permis nişte înţelegeri pentru livrarea sondajelor realizate de două societăţi deţinute de doi consilieri ai preşedintelui, Patrick Buisson şi Pierre Giacometi. Suma era de 9,4 milioane euro. Afacerea a avut numeroase răbufniri judiciare. Sarkozy, protejat de imunitatea prezidenţială, nu a fost audiat, dar şase dintre apropiaţi au fost interogaţi, la fel, institutul de sondaje Ipsos.

Afacerea Tapie

Nivelul de implicare: interesat.

Arbitrajul din favoarea omului de afaceri fiind anulat de justiție, Bernard Tapie trebuia să ramburseze 409 milioane euro primite de la stat în 2008, ca  despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-ar fi avut prin vânzarea Adidas din… 1993. Directoarea FMI, Christine Lagarde, care, în epocă, era ministrul Economiei,  este bănuită că ar fi intervenit ca afacerea să se rezolve în beneficiul lui Tapie. A fost recunoscută vinovată de neglijenţă de Curtea de Justiţie a Republicii, dar nu a fost condamnată. Ancheta a descoperit numeroase întâlniri între Sarkozy şi Tapie, iar anchetatorii nu exclud ca, deşi nu a fost pus în cauză fostul preşedinte, să fi existat anumite intervenţii din partea celor mai înalte autorităţi ale statului.

Afacerea Bettencourt

Nivelul implicării: anchetat, apoi scos de sub urmărire.

După ce a fost audiat de câteva ori, fiind plasat ca martor asistat, apoi acuzat de trafic de influenţă şi primire de bunuri, el a fost scos de sub urmărire, în ciuda „comportamentului său abuziv“. Anchetatorii nu au găsit probe suficiente cum că el ar fi profitat de starea în care se găsea bogătaşa Liliane Bettencourt, moştenitoarea grupului l’Oreal.

Penalităţile conturilor de companie

Nivelul de implicare: martor asistat, apoi scos de sub urmărire.

Ancheta deschisă pentru abuz de încredere viza penalităţile pentru dăpăşirea plafonului de cheltuieli în campania lui Sarkozy din 2012. Ar fi trebuit să le plătească el însuşi, dar ele au fost reglate de UMP. Martor asistat, adică audiat de judecător, dar neacuzat, el a fost scos de sub urmărire în septembrie 2015, ca şi alţi protagonişti.

Călătoriile în avioane particulare

Nivelul implicării: scos de sub urmărire.

Ancheta privind călătoriile lui Sarkozy cu avioane particulare din anii 2012 şi 2013 şi facturate de societatea Lov Group, a prietenului său Stephane Corbit, s-a terminat în noiembrie, fără acuzarea lui. Judecătorii au dat o ordonanţă de scoatere de sub urmărire.

Elicopterele Kazahstanului

Nivelul de implicare: interesat.

Justiţia s-a interesat de un contract de 2 miliarde euro dintre Kazahstan şi firma franceză Eurocopter, pentru o comandă de 45 de elicoptere, care ar fi făcut obiectul retrocomisioanelor. Acestea constau în umflarea facturii contractului pentru a oferi un comision mai mare intermediarului care a facilitat vânzarea. O parte a acestei sume suplimentare revine în secret vânzătorului: este o formă de corupţie. Sarkozy, ca şef al statului, a participat la negocierea acestui contract. Ancheta este în desfăşurare pentru a stabili dacă a existat corupţie şi, în acest caz, dacă el este implicat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.