Aha, parlamentarii României! Bine hrăniți. Cu bujori în obrăjori. Cu lefuri grase. Cu aplomb. Cu mașini ochioase la scară. Cine mai e ca ei? Cu rude gârlă, bine înfipte în funcții înalte. Oh, iată cine căpușează România! Și acum, ce să vezi? Africa lovindu-se de Europa, pe la subsol, din punct de vedere tectonic, balta Cotorca s-a transformat peste noapte într-un paradis. Ei, bineiînțeles că în paradisul ăsta nu poți intra decât cu un card de parlamentar că sunt tot felul de chițibușuri gravitaționale la mijloc.
În fine, balta Cotorca oferă parlamentarilor români delicii nebănuite care nu sunt de nasul poporanilor. Chiar și Martorii Torinezi jinduiesc după Palma de Cotorca dar n-au ce face, cu tot cu însușirile lor miraculoase de profeți între profeți. Martorii Torinezi afirmă că un oarecare circar, Agatayo din Nulombe, s-ar fi atârnat de un nor şi că ar fi făcut tot felul de acrobaţii sfidând furtuna şi sfârşitul lumii pentru că tocmai se pregătea să participe la Carnavalul din Rio.
Curajul lui nesăbuit se spune că ar fi impresionat forţele tainice ale furtunii astfel că a ieşit soarele, iar fiinţa fabuloasă venită pe Pământ tocmai de dincolo de orizontul vizibil ar fi aflat adevărul ultim şi l-ar fi eliberat pe Kurt de povara corporalităţii ei. Amalia Amarson din Caraibe nu crede povestea asta şi chiar devine furioasă atunci când i-o povestesc. Ţine morţiş să-mi demonstreze că ea a făcut prima acrobaţie din lume atârnând de nori. Eu o tachinez.
Ne întâlnim la o cârciumioară din docurile din Puerto Pico şi depănăm tot felul de amintiri de pe vremea când lucram împreună la circul Globus din Gatoba. Amalia se îmbujorează şi îmi spune de la obraz că sunt un mincinos şi jumătate şi uneori îmi vine să-i dau crezare. Cancelarul Wilhelm von Braumber m-a căutat de câteva ori le telefon vrând să-mi propună se devin secretarul lui de vreme ce aveam experienţă în relaţiile cu China. Nu ştiu cine i-a spus că în tinereţe fusesem secretarul unui demnitar chinez şi că mijlocisem câteva runde de negocieri între China şi București. Asta e, tot la București trebuie să fie secretul.
De peste zece ani președintele PSD era locuit de vampiri, dar nu suflase vreo vorbă cuiva temându-se că lumea va râde de el sau, mai rău, că va fi răpit de serviciile secrete şi supus unor experimente ştiinţifice îngrozitoare. Președintele PNL, mai rău, era invadat de marțieni. Ce să zic, mare circăreală pe lumea asta, ce mare lucru să stai spânzurat de nori?! Dar eu ce să zic? Vă vrăjesc de nu se mai poate cu povești despre balta Cotorca și despre martorii Torinezi care ar vrea să modifice ideea de cultură. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al Politicii prin observare şi mărturie.
Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la Politica ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum Politica ar aştepta sosirea unui altuia. Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, Politica se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune.
De ce această lipsă de simetrie? De ce aceşti paşi nesiguri în căutarea martorului sublim, de ce atâtea eşecuri?! La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun aceste interpretări?! La ce bun atâtea nuvelete, atâtea şi atâtea romane care mai de care mai sofisticate, care mai de care mai violente prin structură şi naraţiune?! Să fie ele doar redundanţă? Doar reziduu?! Sterilul unei activităţi închinate Politicii ca autoritate?! Efortul fiinţei păleşte în faţa acestei monstruoase autorităţi. Necunoscută. Rece. Aroganţa. Gata, gata să fie luată la refec de filozoful dezamăgit, pornit să demoleze conceptul.
Gata, gata să fie stâlcită, erodată aşa cum, din plictis cotidian, fiinţele stâlcesc bietele cuvinte căutând să le stoarcă de sevă, să găsească noi înţelesuri, noi anecdote, noi fabule. Căci apariţia, răspândirea şi înflorirea fabulei vorbeşte de decadenţă, de neîncredere şi de refuzul normei. Moartea Politicii e dorită cu sârg, e anunţată cu surle şi tobe. Dar Politica rămâne cheia de boltă. Sunt prinşi în ea cu toţii, în această cheie. Participă cu nesaţ la desfăşurarea textului. Ar putea fi foarte bine însă doar pustietate, doar nişte propoziţii aflătoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde şi râuri de lavă cosmică.
Ce rămâne din praful piramidelor, din câmpurile de bătălie? Cuvinte răzleţe căutând un autor dispus să le reaşeze în operă. La ce bun zbaterea, campania electorală, suicidul şi dogma?! Din când în când, aparent zgâlţâind Politica în autoritatea ei, apare câte o revoluţie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.