Aflarea ultimului, aflarea Strategiei Perverse trece arareori drept virtute. Pare mai degrabă nebunie, rătăcire, Vinovatul sau cel fără de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor. În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea Strategiei e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează Strategia părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al Strategiei prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la Strategia ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum Strategia ar aştepta sosirea unui altuia. Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, Strategia se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune. De ce această lipsă de simetrie? De ce aceşti paşi nesiguri în căutarea martorului sublim, de ce atâtea eşecuri?! La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun aceste interpretări?! La ce bun atâtea nuvelete, atâtea şi atâtea romane care mai de care mai sofisticate, care mai de care mai violente prin structură şi naraţiune?! Să fie ele doar redundanţă? Doar reziduu?! Sterilul unei activităţi închinate Strategiei ca autoritate?! Efortul fiinţei păleşte în faţa acestei monstruoase autorităţi. Necunoscută. Rece. Aroganţa. Gata, gata să fie luată la refec de filozoful dezamăgit, pornit să demoleze conceptul. Gata, gata să fie stâlcită, erodată aşa cum, din plictis cotidian, fiinţele stâlcesc bietele cuvinte căutând să le stoarcă de sevă, să găsească noi înţelesuri, noi anecdote, noi fabule. Căci apariţia, răspândirea şi înflorirea fabulei vorbeşte de decadenţă, de neîncredere şi de refuzul normei. Moartea romanului e dorită cu sârg, e anunţată cu surle şi tobe. Dar romanul rămâne cheia de boltă. Sunt prinşi în ea cu toţii, în această cheie. Participă cu nesaţ la desfăşurarea textului. Ar putea fi foarte bine însă doar pustietate, doar nişte propoziţii aflătoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde şi râuri de lavă cosmică. Ce rămâne din praful piramidelor, din câmpurile de bătălie? Cuvinte răzleţe căutând un autor dispus să le reaşeze în operă. La ce bun zbaterea, campania electorală, suicidul şi dogma?! Din când în când, aparent zgâlţâind Strategia în autoritatea ei, câte o revoluţie. Pentru că e mai uşor să pui le cale o revoluţie decât să readuci la viaţa un fluture. Pentru cu e mai uşor să ştergi porţiuni mari de text, să înnegreşti pasaje interzise vulgului. Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecăie în splendoarea existenţei sale. Nu e orbit ca şi cum ar fi scăldat în lumină arzătoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind după totalitate. Din când în când, elitele sunt cuprinse de convulsii şi propun strategii utopice de salvare generală. Masele îmbrăţişează programele cu un soi de furie furibundă. Se prefac a înţelege propoziţiile textului. În adevăr, elite şi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacăt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea şi legile ucid elanul depărtărilor. Aventura se metamorfozează în pistoale cu apă şi în polemici parlamentare cuprinzătoare de texte fie fornăite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombă însă descrisă fiind a fi drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerşind mărirea pensiei şi zornăitul medaliilor de merit. O întreagă lume construită aidoma unei fabrici se prăbuşeşte lipsindu-se de sens. E aşa, o virgulă în textul Strategiei. S-ar putea ca însăşi autoritatea să fie text. Atunci ar putea fi lecturat în întregul său? Şi ceea ce numim anticipare sau intuiţie să nu fie altceva decât o lectură stranie?! Să citească celălalt, nenăscutul?! Să fie intuiţia actul de prezenţă al altcuiva?! Să nu fie fiinţă umană punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Ah, vârful piramidei! Laura Kovesi ne vorbește despre el în acțiunile ei. Temistocle Popa vrea să facă dezvăluriri despre ea așa cum vrea să facă despre Gheorghe Pipera, despre Emmanuel Macron, Ilie Năstase, Mahatma Ghandi, Mircea Badea, Traian Băsescu, Pop Pot, Lenin și Troțki și care or mai fi. Strategia Perversă e cheia și lăcata DNA sau AND sau ADN sau NDA, mă rog, cum vrei s-o iei. Așadar, mare conferință mare astăzi despre Laira Kovesi, intratrea liberă, declarațiile și arestuirile, fiecare pe cont propriu, nenicule!
Strategia perversa a perversilor din Romania prinde de minune intr-o tara unde bazinul de pfosti si creduli este foarte mare. De aceea acesta strategie are atat de mari succesuri si este atat de vast folosita de perversi.
Pai de ce sa nu fii pervers intr-o tara in care p0pulymea se lasa atat de usor manipulata?……[Rumburak]
Bă Bufnilă, io cred că ai greșit ceva prin titlul capodoperei: baiatu’, nu „ne” aburește ci „o” aburește? Diferenta-i mare, sper să înțelegi diferența ?
Insirind cuvinte goale ce din coada or sa sune fara insa a putea aburi pe nimeni . Impact zero batut in patru
Dupa frumosul articol despre aburelile lu piperea – viitorul candidat la presedinte ( mai exista?) unul dintre iepurii carnavalului votarii guvernatorului in abul ce urmeaza, dl bufnita a trecut sa ne povesteasca despre aburelile cucucuvei noastre dragi, candidata eratei la aceste alegeri – ca sa ne arate ca e echidistant Si cred ca a reusit asta, eu, ca banuin de dreapta si ardelean, nereusind sa inteleg NIMIC sin cele doua articole ale maestrului! Poate mult preainzestratul misto cu IQ> 145 ! PS Scuzati-mi sinceritatea, dar parca articolele ziaricilor in fusta IR si DD , cu infragerile pe mapamons a putinosului si victoriile una dupa alta pe campul de lupta ale pianistului de la chiev , e parca mai pe #intelesul nostru
Regele UK a fost invitat la un gulaș SF. A-nceput sa-l citească cartof cu cartof și bucata de carne cu bucata. Deși cartoful avea gust de cuvinte aruncate cu lopata și furca, iar carnea mirosea a oua clocite de catre încălzirea globala, tânărul rege s-a aruncat cu lingura de lemn in ciorba ca să consume cuvintele de lemn rafinate, date cu lac și de pomana. După prim lingura, i-a fost atribuit premiul ” Lingura de lemn” pentru cel mai slab rol secundar intr-un film SF. Nu-i nimic, zise regele. Următorul Sf gulaș va lua Oskarul.
PS. Laura lua laurul și pleca cu el în brate ca sa-l planteze în sedinta de judecata suspendata. După ea merse și unul cu lopatica ca sa-i sape groapa. Sapa el ce sapa și zise: s-o îngropam pe Laura. Zis și făcut. Și uite asa Laura fu îngropată între dosare și dosarele care distusera sute de afaceri, vieți și cariere urlara la ea pana ce paraditoare ajunse surda și muta la vocile tarii. Exact ca și navetistul. Acum devenea candidatul perfect pentru a fi susținut de către licurici și Occident. SFul făcut cu lingura putea trece la nivelul superior. SF cu ciocane, nicovala și scărițe pentru a o ajuta sa urce în capul tarii. In capul tarii unui navetist parsiv își facu cuib, se oua și scoase o duzina de securiști, de agenti CIA, de tradotori, de lepre și neputincioși. La auzul vestii toți capii Ocidentului se oferita sa le fie nași de botez. Momentan se face repartiția pe tari. Sub nici o forma securitatea și Justiția nu vor fi excluși de la nanasit, asa cum ganguresc unuii cu cărțile de tarot pe masa.