SF Politic – Sfărâmarea liniarității politice sau despre ticăloșie la superlativ

 Sfărâmarea liniarității, fie ea şi POLITICĂ, e abia la început. În multe dintre TEXTELE POLITICE construite în REAL sunt dovezi clare de FICŢIUNE TICĂLOȘIĂ. A fi Constructor de ficţiuni politice înseamnă a-ţi asuma riscuri inimaginabile? Politica e o croazieră nevinovată şi un artificiu pe când Construcţia Ficţiunii e insurgenta, e zbatere nebuna, şansa, haos şi semantica perversă şi nu numai atât… e viaţa? Şi dacă Literatură nu şi-a spus ultimul cuvânt?

Noile Forţe de Creştere ale POLITICII înaintează în lumina reflectoarelor drept în Era Complexităţii. Era Complexităţii este un concept vălurit şi nonliniar care se vălurește înspre ştiinţa şi ficţiune, spre euforia burselor şi fondurilor de investiţii, înspre utopia de pe strada ta virtuală, e cyberpunk în lupta cu dinozaurii science fiction sau dinozaurii politicii prăfuite, e fantasy în frăţia inelului sau în actele intelectualilor, sunt artele imaginarului teleportate şi perversitatea imaginarului folosit în războaiele de nişă, cluburi, forumuri şi reviste virtuale, e corporalitatea vălurita şi centrul de greutate narativa, e creierul vălurit şi noua gândire science fiction non-liniara, e utopia asimetrica şi războiul imaginilor nebune din marketing, sunt scriitorul sau omul de afaceri văluriți fără să ştie şi valul de navigatori care sunt văluriți de house, rap, techno, jazz, free, horror, cyberpunk, new wave, fantasy, black fantasy, funky SF, techno, free fantasy, pop SF, samba, horror, fiction tango, heroic fantasy, advertising, leadership, public relations, outdoor, publicity?

Forţele de Creştere trebuie să lupte! Dar Vechii Potentaţi Politici construiesc paternalismul în mod pervers. Cine va câştiga?! Cântecele de sirenă, perverse şi înşelătoare, ideologiile prăfuite şi tămâierea ar putea fi oare pericole pentru Forţele de Creştere? Fervoarea Cruciadei le va arde căci organizarea superioară a enciclopediilor se face prin fracturi şi bifurcaţii în timp ce sentimentalismul şi dulceaţă criticului desuet sunt ale evoluţiei şi ale deşertăciunii care duc sublimul şi spiritul critic în pustiu. Așa că! Bla, bla-uri despre România, Istoria României, Transilvania, Moldova, Dobrogea, Muntenia am auzit o viaţă, m-am săturat de ele.

M-am săturat de patriotarzi, de intelectuali împăciuitori care habar n-au cu ce ne confruntăm, care habar n-au de Istorie, de înţelepţii lu’ peşte prăjit care ne ţin pe loc ucigând adevărata Mândrie a Poporului Român, m-am săturat de politicianismul de paradă care tot invocă trei propoziţii din Constituţie dar lasă Românismul baltă. M-am saturat de jongleriile serviciilor secrete străine, de implicaţiile lor în Istoria României, m-am săturat de intrigile cancelariilor orientale sau occidentale, m-am săturat de oculte, m-am săturat de profeţii mincinoşi care ba ne prevestesc un sfârşit groaznic, ba ne amăgesc că am fi nu ştiu care popor ales. Cred că suntem un Popor Normal. Noi, săracii de noi, îngroşăm diverse aspecte sau aparenţe ale noastre crezându-ne ba răii pământului, ba deştepţii pământului. Suntem un Popor Normal dar TIMID. Ne-am obişnuit să supravieţuim şi ăsta e un Pericol Mortal pentru un popor. Ne-am obişnuit să ne descurcăm oricum şi asta înseamnă să renunţăm la Principii, să nu mai reuşim să clădim un Spirit Românesc. M-am plictisit de simpozioane leşinate despre Marea Noastră Figură Istorică.

Vreau Acţiune Istorică. M-am plictisit să-i aşteptăm pe americani şi să-i pupăm în cur pe ruşi şi invers. M-am plictisit de înţelepciunea idioată potrivit căreia trebuie să lăsăm chipurile să se aşeze lucrurile în ce ar trebui să se aşeze. M-am plictisit de sclivisiții din parlament, sunt cu ghiotura. M-am săturat de aşa zişii oameni politici care s-au cocoţat în topurile prostiei poporului român, în topurile naivităţii noastre. M-am săturat de specialiştii sondajelor de opinie care măsoară cu indolenţă naivitatea poporului român. Nu cu sondaje facem Istorie ci cu oameni de acţiune. M-am săturat de trădătorii de ţară de toate felurile. Sunt feluriţi, ticăloşiţi, ascunşi, pe faţă, batjocoritori. M-am săturat să-mi râdă-n nas tot felul de îmborţoşaţi, să mă scuipe-n faţă.

M-am săturat de pupincurismul intelectualilor de toate speţele. M-am săturat de lălăiala Bisericii Române, o vreau o BISERICĂ adevărată nu flendurită de intrigi, de micime, de rătăcire. BISERICA Noastră trebuie să fie UN MUNTE de EVLAVIE, PIOŞENIE şi STRĂLUMINARE a Poporului Român, neîntinată, nejefuită, eliberată de jugul unei istorii chinuite, o VREAU O BISERICĂ MONUMENTALĂ, FALNICĂ, CATEDRALĂ. Vreau să mă trântesc la pământ, să-l iubesc pe Dumnezeu, strivit de pământ, Vreau ca să mă cucerească PREOTUL NEAMULUI MEU. Mi-e silă totală de eunucii politicii româneşti. Mi-e silă de jurnaliştii năimiţi. Mi-e scârbă, pe NUME, în ordine alfabetică de toţi măscăricii şi de toate şi măscăricile României, de femeile-ţiitoare şi de isterice politicianiste… M-am săturat ca eu, un român oarecare, să fiu pus la colţ de nişte români care nu mai sunt români ci doar nişte burdihane idioate, îngreunate de înavuţire, minţi înguste care au trădat Proiectul Românesc.

M-am săturat de filfizonul filozof care îi aştepta pe stricătorii de democraţie cu garoafe în capitală ca la nuntă când ăia veneau cu topoare şi lămpaşe să UCIDĂ, să DISTRUGĂ, plini de URĂ şi Primitivism. M-am săturat să fiu băiat de treabă. M-am săturat de naivii care habar n-au ce e Transilvania şi cum trebuie apărată Transilvania. Mi-e scârbă de politicianiştii români care au ratat Transilvania în 1940 dintr-o Indolenţă CRASĂ pe care nu mai am chef s-o analizez savant ci s-o înjur bărbăteşte, băgaiaşînmăsa de tâmpiţi! Nu mai vreau să fiu băiat bun, cuminte, la locul lui. M-am săturat să mi se spună că nu înţeleg Istoria pentru că o înţeleg cu INIMA mea de român.

M-am săturat să mi se spună că eu sunt un BOU în propria mea ţară de nişte javre nenorocite care au furat de-au spart de-a lungul a două mii de ani. Mi-e silă de stricarea Patriotismului. Mi-e silă de Îmbăţoşarea Prostanilor pe post de Eroism. Mă doare că i-am uitat pe Eroi. Nu vreau să fiu Patriot NUMAI la Sărbătorile Oficiale. M-am săturat de bulevardierul de Caragiale şi de obtuzitatea extremiştilor de tot căcatul din toate timpurile care n-au făcut altceva decât să ne lase-n curul gol în faţa duşmanilor halindu-şi rătăcirea utopică în faţa unui jalnic pluton de execuţie. M-am săturat să fim mânăriţi. M-am săturat să fim jigniţi în propria noastră ţară de toţi rahaţii cu ochi.

Vreau o Poliţie Bărbătoasă nu mucegăită şi împâslită cu tot felul de clanuri care din merţane ne scuipă pe noi ceilalţi pentru că n-am avut creier să ne mişcăm şi să ne îmbogăţim încă de pe vremea cizmarului pe care, DA, DA, DA, l-am aplaudat cu toţii, să nu uităm! M-am săturat de boşorogii ceauşişti care-l pupau în cur pe cel mai tâmpit conducător al României din toate timpurile şi care acum şi-au descoperit vâna europeană, hahalerele! M-am săturat de necrologul funambulesc cu care se închid vieţile unor bravi români, puşi apoi la index! M-am săturat de lacrimile de babe, de lacrimile de crocodil care sunt vărsate printre morminte în mod fals, de ochii lumii, şi la Mormântul Metaforic al Poporului Român de parcă trebuie să ne sinucidem, să ne lăsăm omorâţi după cea mai tâmpită poezie de pe pământ care nu e poezie ci versuri scrise la buda publică de un rătăcit.

Nu mai vreau să bocesc aşteptând să mor ca un nemernic! Nu mai vreau să mă bucur ca un idiot că am luat tocmai noi, în sfârşit Premiul Cel Mare la festivaluri internaţionale, la revoluţii şi lovituri de stat! M-am săturat să mă bucur ca un prostan că ne-au luat în seamă, că ne-au premiat! E normal să luăm premii internaţionale, ce ne trebuie atâta sclifoseală? Da, m-am săturat să ne dăm ochii peste cap crezându-ne buricul pământului sau, dimpotrivă, să ne jeluim că am fi păcătoşii pământului. M-am săturat să mi se spună ciocu’ mic de către ne-români tocmai la mine în ţară. M-am săturat de jegurile care au ajuns primari, preşedinţi de consilii judeţene, parlamentari şi care se îngraşă şi care mimează Marea Bătălie Politică din România când de fapt se îmbogăţesc cu toţii ca nişte nesimţiţi în timp ce românii mor pe capete ca vitele în sanatorii, spitale, pe străzi, în canale, în propriul lor SUFLET CHINUIT.

M-am săturat de Intelectualii Oropsiţi şi care fac din oropseala lor o Cruciadă Ridicolă, îi vreau la cafteală naţională, îi vreau caftangii, răi de gură, imposibili, de neoprit, îi vreau la luptă în rahaturile de consilii locale în care se împarte asfaltul, energia termică, spaţiile şi terenurile tuturor nevolnicilor care au descoperit, şi nu de-acum, că România e o vacă bună de muls! M-am săturat de Marea Clismă Comunistă Românească pentru că, ÎN ADEVĂR, FURAU cu toţii: directorii, securiştii, partidiştii, muncitorii. Aveţi habar de Mafia Muncitorească din fabricile şi uzinele României Socialiste? Nu veniţi s-mi spune căcaturi pentru că am lucrat în fabrici şi uzine şi le ştiu pe de rost. Despre Mafia UTECISTĂ? Loool, ce de poveşti! Şi acum, ACUM? România e vălurită de la un capăt la altul de ticăloşie, prost gust, trădare, lipsă de Proiect Naţional, de sictir şi de plictiseală!

Aşa-zisa clasă politică e o CLICĂ de ÎMBURGHEZIŢI GLOBALIŞTI care au înţeles că e bine acum să fii AMERICAN în timp ce până mai ieri era mişto să faci Turul Ţărilor Socialiste! S-au scos şi Ieri şi Azi. M-am săturat să fiu ÎNJURAT pe forumuri, luat la buleală de minţile destrăbălate care, chipurile, ar fi eliberate de Comunism. Aceşti Copii Teribili sunt Copiii TRIŞTI ai României! Nu au RĂDĂCINI. Nu au ANCORE. Îi iubesc la nebunie. Azi am stat de vorbă cu o droaie! Sunt teribili dar Uitaţi de Dumnezeu. Învaţă repede să supravieţuiască în Era Complexităţii, futuimamaeideerăderahat! Ştiţi ce învaţă Copiii Ăştia Teribili de Calculator? Învaţă să nu se ancoreze, să nu prindă rădăcini. Poate că e bine, poate că aşa trebuie să fie. Poate că ăsta e mersul lumii. Dar m-am săturat. M-am săturat să fiu chibiţ al miliardarilor care-şi râd de mine. M-am săturat să fiu chibiţul politicianistului cutare sau cutare.

M-am săturat să mă hrănesc cu poveştile despre curvele politicienilor români care-şi trag silicoane şi capătă pentru puţele lor scofâlcite tot felul de stipendii, terenuri, miliarde din banul public, adică din banul muncit şi hoţit al poporului român. M-am săturat de Imagologiile de Tot Rahatul cu care se umplu televizoarele astea numai bune de spart cu bolovani. M-am săturat să ne explice profesorii de politologie cum suntem noi uşor de manipulat prin Metoda NLP. Căcat! M-am săturat de nevolnicia generalilor de jandarmi care i-au părăsit pe tigrii tineri lăsându-i pradă batjocurii hoardelor de mineri. M-am săturat de ţigaretele jefuitoare, de procesele teatrale! M-am săturat de rahatul meu de primar care e un bou incomensurabil şi care fură, minte, dă în gât pe oricine i se împotriveşte. M-am săturat de camarila aşa-zis liberală din căcatul meu de oraş, m-am săturat de golanii liberali din căcatul meu de oraş, îi ştiu pe toţi, jumătate duşi cu pluta, jumătate hămesiţi, jefuitori de oraş, de lovele, de măriri.

M-am săturat de toate intrigile politicianiste din învăţământ, de surâsul javrelor de la Ministerul Culturii, de frica pictorilor să le dea la moacă politicianiştilor, de oportunismul scriitorilor, de mârlănia funcţionarului public. O ştiu şi pe asta, am lucrat în sistem. M-am săturat de preşedinţii Camerelor de Comerţ care au vândut Capitalul Românesc pe nimic. M-am săturat de Marii Specialişti din România din toate domeniile, m-am săturat ca Învăţământul Românesc să fie considerat genial când de fapt e primitiv construit. M-am săturat. M-am săturat să tot scriu că m-am săturat. M-am săturat să fiu întrebat, Bufnilă, ce propui? M-am săturat să gândesc în locul altora. M-am săturat să dau lecţii, nu vreau să fiu cel mai deştept român pentru că sunt un prost. Recunosc, sunt un prost. Sunt un prost să-mi imaginez că noi avem un Mare Destin. Nu avem pentru că nu vrem.

Atunci de ce acest Ovidiu Bufnilă care se dă mare şi tare pe Net şi e de fapt un prostovan în carne şi oase să vrea? Da cine paştelemătiidebufnil eşti tu de vrei ceea ce noi nu vrem? Vrei să te vizibilizezi? Vrei să-ţi faci reclamă pe Net? Vrei să te dea la televizor? Eşti lăudăros? N-ai stare? De ce nu te cuminţeşti? Vrei să fii ca Poetul Golan al României? Băi, bufnilule, rahat cu ochi ce eşti, PGR are voie de la organe, băăă, el e de-al nostru băăă! Sau vrei să te ia ţara în seamă ca pe Poetul Măscărici al Naţiunii, băăă, rahatule? Băăă, PMN ne este de trebuinţă în jocurile noastre politice, băăă, animalule fantast, băi meduză de rahat! Auzi, bufniţă, băăă, de ce agiţi tu forumurile, ce vrei? NU SE TREZESC bă, prostane, românii! Cine să te ia în seamă? Nici nu te luăm în seamă.

Eşti prost. Pe bune. Nici nu contezi. Ovidiu Bufnilă Eşti NIMENI. Păi tu eşti ridicol, tâmpitule, nu NOI! Miliardele noastre, bodiguarzii noştrii, Rudele Noastre, Clanurile Noastre, băăă, fac harcea parcea orice prostan care vrea să devină erou! Băi, bulă, vrei o Diplomă de Merit? De ce n-ai trecut pe la ghişeu să-ţi iei diploma de revoluţionar doar ai fost voluntar cu arma-n mână, boule! Acum s-a închis, s-a dus dreak secvenţa cu revoluţiunea, scrie şi tu un roman, o carte de documentare, zi-ne, băăă, bouleanule, cum am furat noi rivoluţiunea, c-au zis şi alţii da s-au dat cu noi, băă, auzi, moluscă digitală, dă-te mai încolo că te călcăm cu Jaguaru, cu Toyota, cu Mercedesu’, băăă, biciclistuleee. Nu vezi c-ai ajuns aragaz cu patru ochi?!

Băăă, prostane, da ce te agiţi că nu te-au publicat băăă, la editurile oficiale! Tu nu înţelegi Jocu’ Politic Românesc, băăă, SUNT MARI INTERESE, tâmpitule! Hai că vorbim noi cu cine trebuie şi-ţi dă o diplomă de merit cultural, sau te premiază, băă, nişte fundaţii, îţi dăm şi pensie literară, artistică şi gata, ciocu’ mic. Băă, da, gata, nu? Vezi că ne-au zis tovarăşii de la grupurile de dialog social că eşti un pafarist, nici n-au auzit de tine, nu vezi băă că te înjură toţi pe forumuri?! Vrei să fii tu ALTFEL? Eşti ridicol, bufnilă. Eşti un scriitoraş de provincie, mediocru, căruia i s-a sculat dintr-odată să se bage-n seamă. Ia vezi, du-te la judeţeana politică şi stai la coadă acolo, nu te mai iţii pe digitalul naţional c-o s-o iei peste moacă. Cum? Te-njurăm băă, de vreo, două trei ori şi-ţi trece. Nu eşti în CĂRŢI! Capisci? Aşa se trezeşte câte un prostan de român să facă el daraveră, tevatură, să ciupească şi el ceva, vrei glorie? Să te duci la magazie că-ţi dăm glorie câtă vrei. Păi nu vezi că cum moare câte unu îl lăudăm la televizie de rupem gura târgului? Vezi cum suspină, băăă, poporanii după telectuali, în paştelemamiivoastre de şoareci de bibliotecă!

Mai am de zis dar cine sunt eu? Nu sunt mai bun ca voi. Nu sunt mai deştept ca voi. Le ştiaţi. Le ştiţi. Le gândiţi. Ce-am vrut să fac de fapt? Să vă înnebunesc? Să cădeţi pe spate, oauuu, ce CONŞTIINŢĂ, ce Om Adevărat, acest Ovidiu Bufnilă! Ce suflet neprihănit! Aiurea, sunt ridicol. Să râdeţi de mine. În ce fel vreţi voi. Căci nu e rătăcire revolta fără ACŢIUNE? Oooooo, dacă eraţi aici cu miile, mâine fie m-ar fi arestat, fie m-ar fi lăudat, fie mă băgau la gherlă, în etuvă, după caz sau cine ştie, deveneam consilierul de imagine cel mai tare din România fiind la dreapta Lui. Fiţi liniştiţi. Nu sunt important în nici un fel. Absolut deloc.

Un singur lucru e bun în ceea ce vă spun: vă iubesc pur şi simplu. Indiferent cine sunteţi. Vă iubesc aşa, fără vreun motiv anume. Dacă nu aş iubi oamenii, aşa cum şi voi şi ceilalţi iubiţi oamenii, fiecare în felul lui, dumnezeiesc sau pervers, atunci poate că aş fi o broscuţă, o furnică sau, de ce nu, o meduză. Şi ce haz ar mai avea TOTUL?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.