Slovacia: scenariu cu repetiție în Europa Centrală și de Est

Robert Fico, unul dintre puținii premieri europeni social-democrați, a anunțat că este gata să demisioneze, pe fondul valurilor de proteste create de asasinarea jurnalistului de investigație Jan Kuciak și a iubitei sale, la finalul lunii martie. Suspecții principali sunt mafioții italieni. „M-am întâlnit cu președintele, împreună cu partenerii de coaliție și i-am propus să demisionez, pentru a rezolva criza politică“, a spus Fico  miercuri, într-o intervenție televizată. Premierul i-a pus însă o serie de condiții președintelui liberal Andrej Kiska: să nu urmeze alegeri anticipate, iar partidul sau, SMER-SD (Direcția – Social Democrația), majoritar în parlament, să îl numească pe noul premier, cel mai probabil în persoana vicepremierului Peter Pellegrini.

Liberalii inerți

Este o încercare a premierului Fico de a se agăța de putere. Alegerile la termen sunt programate în 2020, iar sondajele nu arată bine pentru social-democrați, care au pierdut 5% în câteva săptămâni, după asasinarea lui Kuciak. Însă nu rivalii liberali (Partidul Libertate și Solidaritate), care se târâie la nu mai mult de 14% în sondaje,  sunt cei care îi pun probleme lui Fico, ci mișcările de stradă. Toți ochii se îndreaptă către mișcarea „Pentru o Slovacie decentă“, care în ultimele două săptămâni a organizat cele mai mari manifestații din istoria democratică a țării și a anunțat o nouă adunare la Bratislava, vineri.

Cine este „strada“?

Cine este „Pentru o Slovacie decentă“?. O mișcare creată aparent în grabă, pe Facebook, dar care a primit surprinzător de repede tribună la Bruxelles, așa cum s-a întâmplat și cu mișcările de protest recente din România. Mesajul este aproape identic. „Fico nu mai are legitimitate pentru a guverna. Poate că a câștigat ultimele alegeri, dar a pierdut sprijinul public“, decretează soții Peterg Nagy și Katarina Nagy Pazmany în paginile publicației Politico.eu. Partidul lui Robert Fico a obținut circa 45% din voturi la ultimele alegeri și are 83 de deputați din totalul de 150, fără a contabiliza mandatele partenerilor de coaliție. „Să terminăm ce am început în 1990“- este una dintre lozincile mișcării din Slovacia.  O mișcare care a adunat „50.000 de oameni în Bratislava și 50.000 în alte orașe“, după cum chiar cei citați precizează, dă sentința că premierul nu mai este legitim. „A guvernat vreme de zece ani și ne-a adus aici – în punctul în care nu mai putem avea încredere în justiție și în coaliția de la putere, în care moartea unui jurnalist este primită cu o ridicare din umeri.“

Președintele iese la protest

Premierul Fico a declarat ca nu înțelege cum pot fi organizate atât de repede manifestații de o amploare foarte mare pentru țara sa. Fico a declarat că este victima unor mașinațiuni puse la cale de președintele Kiska și George Soros, cu care șeful statului s-ar fi întâlnit în septembrie 2017. Peter Nagy este jurnalist în Slovacia, iar soția sa este psiholog la Centrul pentru Educație Etică și de Mediu. Lor li s-a alăturat un grup de studenți cu experiență în organizarea unor manifestații anticorupție, în urmă cu un an. Organizatorii au creat un cont pentru donații și susțin că finanțarea mișcării lor este transparentă.

Aducând aminte de geaca roșie a președintelui Klaus Johannis, coborât printre protestatarii din Piața Victoriei, Andrej Kiska a fost singurul politician care s-a alăturat primei manifestații antiguvernamentale. Desigur, pentru studenții organizatori, cel puțin naivi, marșul a fost unul apolitic, iar președintele a venit doar în calitatea sa de simplu cetățean. Andrej Kiska i-a „furat“ scaunul prezidențial premierului Fico în 2014, pe o evoluție asemănătoare cu alegerile din România. În primul tur, Fico a avut un avantaj de 4%, pentru ca în final să piardă la o diferență de 19% în fața rivalului, care a candidat independent.

Scheletele din dulap

Premierul Fico a încercat să liniștească spiritele, demițându-l pe ministrul de Interne, Robert Kalinak, deținător al portofoliului vreme de nouă ani, unul dintre cele mai contestate personaje ale regimului, alături de șeful Poliției și de Procurorul General. Cu toții sunt acuzați că blochează dosarele grele și că fac justiție selectivă. Însă nimeni din stradă nu acordă atenție acuzațiilor împotriva președintelui Kiska, care ar fi achiziționat fraudulos terenuri în perioada restituirilor din anii 1990, și nici celor împotriva fratelui său, care a primit rambursări ilegale de TVA în campania electorală. La fel, o parte a slovacilor uită că partidul premierului Fico a revenit la putere în 2012, după un intermezzo liberal de doi ani, tocmai pentru că a fost foarte puțin atins, spre deosebire de liberali, de marele „scandal Gorila“ privind privatizările din anii 2005-2006.

Reușita economică al lui Fico

În timpul regimului lui Robert Fico, Slovacia a devenit statul cu cea mai mare producție de automobile pe cap de locuitor. Sunt trei mari companii care au investit în Slovacia: Volkswagen, Peugeot Citroen și Kia. Investițiile au fost negociate de guvernarea liberală a lui Mikulas Dzurinda (1998-2006), însă succesul și extinderea afacerilor se datorează stabilității asigurate de guvernarea social-democrată a lui Fico.

Premierul Fico și-a creat critici în zona afacerilor în 2017, când a anunțat că va introduce al 13-lea și al 14-lea salariu pentru sectorul public și privat, va mări salariul minim pe economie, îi va scuti de taxe pe pensionari și va mări primele pentru munca prestată în zilele libere și noaptea. Sunt măsuri care se iau pe o creștere economică de 3,3%, mai mică decât a României. „Când ar trebui să-i lăsăm pe oameni să se bucure de situația bună a economiei, dacă nu în perioadele în care prosperăm?“, a spus premierul Robert Fico. Tot în 2017, premierul i-a susținut pe angajații de la VW Slovacia, care au obținut o majorare a salariilor de 14%. Fico a atras atenția asupra diferenței mari dintre salariile slovacilor și ale angajaților VW din Occident. A fost una dintre cele mai mari greve din Slovacia postcomunista. Guvernul Fico și prea puținele măsuri anticorupție de care este acuzat în stradă nu au periclitat afacerile constructorilor auto, pentru că VW, Peugeot Citroen și Kia și-au extins capacitatea de producție, iar Jaguar Land Rover a început să construiască o uzină cu o capacitate anuală de 300.000 de unități, alegând Slovacia în detrimentul Poloniei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.