Şmecheri şi fraieri din jurul Codului Muncii

Care este „realitatea”?

Originea conflictului

George Păunescu şi-a construit un plan de reparare a onorabilităţii pierdute în anii ’90 prin monopolizarea reprezentativităţii patronatelor pe plan intern şi internaţional, încercând astfel să facă uitate episoadele BANCOREX, BANKCOOP, DAC AIR etc. A înfiinţat o organizaţie patronală de tip umbrelă – ACPR – în care au fost încorporate 7 organizaţii patronale, din care cel puţin 4 de tip fantomă, plus 2 ONG-uri. De ce oare? Pur şi simplu deoarece, ca mijloc de evaluare a ierarhiei patronatelor ca mărime, ca pondere, în prezent există doar un singur etalon de măsură: numărul de contracte colective de muncă de ramură negociate şi semnate de fiecare organizaţie patronală. În total sunt 23, 17 semnate de cele mai mari două organizaţii patronale – UGIR-1903 şi CONPIROM, acoperind societăţi cu un număr total de peste 4 mil. de salariaţi, 3 de ACPR pentru ramuri totalizând un număr de circa 450.000 salariaţi, restul de 3 fiind negociate de alte patronate. În plus, ACPR nu este parte a procesului de semnare a contractului colectiv de muncă la nivel naţional pe anul 2011, fiind dezavuat de majoritatea confederaţiilor sindicale cu reprezentativitate naţională. În totală contradicţie cu situaţia existentă în realitate, fratele George a obţinut de la PM Boc tot ce a vrut: i s-au dat 11 locuri din cele 15 ale patronatelor în cadrul CES-ului naţional, iar acolitul său Florian Costache – fost ofiţer în trupele de securitate din timpul regimului comunist, fost puşcăriaş de drept comun condamnat cu executarea detenţiei pentru favorizarea unui viol şi „beneficiar” al unei sentinţe definitive a Curţii de Apel Bucureşti privind colaborarea sa cu poliţia politică comunistă – a fost numit preşedinte al CES-ului naţional prin sfidarea totală a prevederilor legale. Pe plan internaţional Păunescu a obţinut de asemenea de la Boc tot ce şi-a dorit: a solicitat prim-ministrului ca „plată” pentru susţinerea acordată guvernului să i se dea toate cele 5 locuri alocate patronatelor din România în Comitetul Economic şi Social European, eliminând din componenţa delegaţiei pe unicul reprezentant nominalizat de cele mai mari două patronate naţionale, UGIR-1903 şi CONPIROM, prin retragerea nominalizării acestuia deja transmisă de Guvern la Bruxelles şi înlocuirea lui cu cel de al 5-lea acolit din propria organizaţie – ACPR. S-a ajuns astfel la o situaţie ridicolă: contrar tuturor regulilor europene de nominalizare a reprezentanţilor, patronatele din România sunt reprezentate în dialogul social european de membrii unei singure organizaţii care nu este parte a dialogului social la nivel naţional şi care nu este recunoscută din motive de implicare politică partizană de către partenerii naturali de dialog social – marile confederaţii sindicale. Pus în faţa acestei situaţii care-l ridiculizează şi îi încurcă planurile, fratele Păunescu a găsit soluţia: o nouă lege prin care să se desfiinţeze scala de evaluare a ierarhizării ponderii patronatelor, dispărând astfel posibilitatea evaluării importanţei acestora în cadrul dialogului social naţional şi internaţional şi a probaţiunii faptului că ACPR practic este nereprezentativ la nivel naţional ca organizaţie patronală – evitându-se astfel descoperirea unei realităţi de gen „Regele e gol!” de către opinia publică şi de mass-media. Pe scurt, Păunescu a decis să translateze de la conceptul de „inginerie financiară” la cel de „inginerie socială cu sprijin politic”. Şi, se pare – cu succes, asigurat de Botiş & Co.!

„Pionul” Agathon

Scos din toate poziţiile politice, având de întreţinut o familie numeroasă şi în paralel şi o tânără prietenă cântăreaţă, Agathon încearcă să-şi construiască o nouă carieră în mişcarea patronală. Acceptat iniţial de CONPIROM ca purtător de cuvânt, a fost prins cu matrapazlâcuri legate de bani de preşedintele Vasile Turcu (după spusele acestuia, şi-a bagat mâna prea adânc şi pe furiş în fondurile organizaţiei) şi dat afară. În acel moment s-a dus la Păunescu şi i-a spus: „Georgică, ajutor! Ţi-am dat Intercontinental, Rex, Lido, este rândul tău să mă ajuţi”. Şi a fost astfel numit pe pompoasa funcţie de purtător de cuvânt ACPR, promovând public poziţiile noului său stăpân prezentate ca fiind ale membrilor ACPR, atâţia câţi mai sunt şi cum sunt aceştia. Deja poziţiile adoptate de cea mai importantă organizaţie şi aproape sigur singura reprezentativă – CPISC-ul condus de Nicolae Badea – sunt în totală contradicţtie cu cele ale restului membrilor ACPR. Trebuie menţionat că dacă toţi aceşti alţi membri ai ACPR sunt „însumaţi”, rezultatul obţinut nu egalează nici pe departe ponderea organizaţiei conduse de preşedintele FC DINAMO.

Programul de „albire” a lui Păunescu şi de privatizare cu sprijin politic a mişcării patronale din România continuă! Cum?

La ordinul stăpânului Păunescu, Costache l-a invitat pe preşedintele Comitetului Economic şi Social European, Staffan Nilsson, să efectueze o vizită oficială în România în cursul lunii februarie. Conform programului propus, bineînţeles că acesta se va întâlni cu preşedintele României şi cu prim-ministrul, bineînţeles însoţit de marele lider patronal, fratele Păunescu, care va poza pe toate posturile de televiziune în unic lider al patronatelor din România recunoscut de Bruxelles!

Prefecţii – şi nu numai – au primit ordin de a face presiuni asupra patronilor afiliaţi la UGIR-1903 şi CONPIROM pentru a părăsi aceste organizaţii şi a adera la ACPR, care a început crearea de structuri federative paralele cu cele existente în cadrul celor mai mari două structuri patronale.

Aceasta este realitatea în toata nuditatea ei, indiferent de ce declară slugile plătite de tip Agathon – privatizarea mişcarii patronale naţionale de catre Păunescu contra susţinerii actualului guvern de către mass-media deţinută de marele combinator, fratele George!

Bogdan Franga