Karl Leidenfrost este omul care construieste cu alti parteneri, o parte din proiectul BRUA, de altfel un proiect extrem de important atât pentru securitatea energetică a țării noastre, cât şi a Europei. În interviul pe care ni l-a acordat acesta a povestit care au fost primele impresii ale unui austriac despre România. Ne-a mărturisit franc că a descoperit șocat traficul din București, dar, pe de altă parte a fost plăcut impresionat de frumusețea țării noastre, de prietenia românilor, dar și de potențialul economic, deoarece ne spune el, este o ţară bogată în resurse naturale, deci un mediul preielnic afacerilor.
Am vorbit și despre lipsa forței de muncă din țara noastră- ținând cont de faptul că domeniul de activitate al Habau-PPS este unul care necesită multe riscuri și multa responsabilitate, deci muncitori calificați- dar și despre instabilitatea politică și schimbarea repetată a Guvernelor care nu reprezintă un mediu favorabil pentru investitorii străini, de cele mai multe ori făcându-i să se retragă de pe piața românească. Dacă este un șef dur, dacă succesul în afaceri a avut un preț, dacă s-a lovit de birocrația românească, ne va povesti chiar el, pe larg, în interviul de mai jos.
Reporter: Haideți să vorbim, așa ca la orice început de interviu, despre dumneavoastră. Și, apoi să dăm puțin timpul înapoi și să revenim la momentul sosirii în România…
Karl Leidenfrost : Numele meu este Karl Leidenfrost şi reprezint firma Habau-PPS România. O firmă cu domeniul de activitate în construcţii. În România, am ajuns pentru prima dată în anul 2008. În anul 2008, am terminat Facultatea de Drept în Austria şi am lucrat pentru o firmă de construcţii de acolo. Tot atunci, firma respectivă şi-a extins activitatea şi în România. Am fost trimis aici să fac o evaluare a pieţei, să cercetez ce firme ar fi dorit un parteneriat strategic cu HABAU Austria. Ca primă fază am dorit sa începem prin a cumpăra firme locale.
Reporter: Pentru cei care nu ştiu foarte multe despre piaţa economică, aş vrea să vă întreb cum decide o companie străină să intre pe o altă piaţă? Care sunt criteriile? Cum analizaţi piaţa?
K. L. : De cele mai multe ori ne ghidăm după clienţii internaţionali aflaţi deja pe piaţă în ţara respectivă. Aveam ca exemplu foarte clar, OMV Petrom, care este cea mai mare companie din România. Avand un parteneriat de o lunga durata cu OMV Austria, si urmarind activitatea lor si in Romania ne am propus să venim aici, pe principiul că era un mediu propice pentru investitii.
Reporter: Ce știați despre România când ați ajuns aici? V-ați așteptat la ceva anume?
K.L. : Sincer sa fiu, nu m-am aşteptat la nimic. Nu am ţinut cont de ce auzisem despre o ţară din Est, eu venind dintr -o ţară din Vest.
Reporter: Ce v-a impresionat/ șocat cel mai mult?
K.L. : Recunosc , ce m-a şocat cel mai mult a fost traficul din Bucureşti. Nu m-am aşteptat la aşa ceva. Viena, are cam aceeaşi suprafaţă ca oraş, dar nu se compară absolut deloc ca şi trafic rutier. În Austria, nu avem aşa ceva. Dar acum, după 10 ani m-am obişnuit şi cu traficul şi cu modul de condus de aici. Acum conduc fără teamă şi în Bucureşti şi prin ţară.
Reporter: Vă felicit, vorbiţi foarte bine românește! Bănuiesc că nu ştiaţi deloc la momentul sosirii.Cum aţi învăţat? Vi s-a părut greu?
K. L. A fost greu din punctual ăsta de vedere. Da, am avut o profesoară timp de un an, în 2009, făceam două ore pe zi, o dată pe săptămână. Atunci am învăţat şi gramatică şi să scriu. Gramatica este grea. Nu are nicio legătură cu germana. M-am perfecţionat vorbind foarte mult atât cu prietenii cât şi cu angajaţii.
Reporter: De ce România? Ați văzut potențial pe partea de afaceri?
K. L. : Pe domeniul afacerilor, da! Am văzut potenţial. România este o ţară bogată în resurse naturale şi pentru afaceri, este un loc foarte bun. În acelaşi timp, este şi foarte frumoasă. Din păcate, s-a întâmplat, mai exact în 2008, să vină criza financiară care a avut un impact puternic asupra afacerii, nu doar a noastră, ci a tuturor. Cred că orice afacere a fost afectată atunci. Lucrurile au stagnat, mai ales în domeniul nostru de activitate. Dar chiar şi atunci am susţinut că România este o piaţă pentru viitor.
Reporter: Ce s-a întâmplat atunci? Care au fost repercusiunile?
K. L: Lupta de convingere a fost cu firma-mamă, în cazul nostru, cu cei din Austria, care nu înţelegeau exact ce se întâmplă. Fiind şi noi pe piaţă, nu le puteam oferi nicio evaluare sau estimare. Nu puteam face o planificare clară. Am avut dificultăţi şi cu Legea Publică a Licitaţiilor. Se aprobau, după care se anulau. Un proces care în Austria durează 3 luni, aici poate dura cateodata şi 2 ani. Dar, în continuare am avut susţinere de la firma-mamă, am găsit şi aici oameni de încredere şi susţinere şi am mers mai departe.
Reporter: Să vorbim puţin despre proiect, despre activitatea dumneavoastră. Ce faceţi concret pentru şi în România?
K.L.: Firma noastră este o firmă de construcţii, specializată în domeniul de gaz şi de ţiţei. Mai concret, noi sudăm conductele care transportă gazul şi ţiţeiul.
Proiectul coridorului gazifer BRUA (Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria) condus de Transgaz este foarte important atât pentru securitatea energetică a României, cât şi a Europei. Este un proiect ce are continuitate şi în alte ţări. Şi repet, România , în Europa, este cea mai bogată ţară în resurse naturale.
Reporter: Proiectul BRUA… Spuneți-ne, vă rog, mai multe despre acest proiect extrem de important pentru țara noastră.
K. L. Da, proiectul despre care vorbim se numeşte BRUA şi cuprinde Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Este un coridor de gaz provenit de aici, din Marea Neagră şi din ţară, gaz ce ajunge până în Austira şi mai departe. Acest proiect este finanţat şi de Uniunea Europeană. Clientul este Transgaz şi este vorba despre o conductă cu diametrul de 800 de milimetri şi o lungime de 480 de kilometri plus 3 statii de Comprimare de Gaze langa traseu. Prima Faza incepe in Podisor (Jud. Giurgu) şi ajunge până la Recas (Jud. TIMIS). Traversează munții. Este foarte frumos, dar şi foarte greu de realizat. Este dificil să treci cu o conductă de gaz la o altitudine de 1600 de metri, necesitând lucru chiar şi în rocă. Proiectul este împărţit în 3 loturi. HABAU PPS este lider de o asociere cu firmele romanesti pentru Lotul 2 şi 3 (300km) si construieste o statie de comprimare (JUPA).
Reporter: Ceea ce faceţi dumneavoastră implică foarte multă responsabilitate. Un proiect complex, căci vorbim despre partea energetică a unei ţări. Ce forţă de muncă aveţi?
K.L: Ce vreau să punctez, este că în acest domeniu, siguranţa si calitate este pe primul loc. Nu ne putem juca sau risca în ceea ce facem.
Reporter: Câţi angajaţi aveţi în subordine? Găsiţi uşor forţă de muncă în acest domeniu, ţinând cont de condiţiile dificile de lucru, care implică şi un risc mare în cazul unor nereguli.
K.L. : Lucrăm numai cu specialişti. În momentul de faţă avem 180 de angajaţi. Din 2017, este foarte greu să găsim forţă de muncă în acest domeniu în România. Piaţa nu mai este la fel nici aici, nici în Europa. Fiind o firmă interaţională, cu proiecte in Uniunea Europeană ne confruntam cu dificultatea de a găsi oameni calificaţi prin toată Europa. Încercăm prin marketing să promovăm firma Habau în toată Europa, ca astfel oamenii să vină către noi, oferindu-le condiţii optime de lucru pe toate planurile. Avem nişte programe de specializare în Germania şi Austria, pentru cei ce vor să colaboreze cu noi. Cei care obţin o calificare aici la firma Habau PPS, pot lucra in Romania sau aplica pentru un post în ţările in care suntem prezenti.
Reporter: Sunt dornici românii să plece din țară dacă le oferiți această posibilitate?
K. L: Da, am avut angajaţi care, după o perioadă de timp, au ales să plece în altă ţară.
Reporter: Cum vă descurcaţi cu birocraţia din Romania? Este recunoscută, ca şi traficul de aici şi, după cum bine spuneaţi şi dumneavoastră sunt proiecte care în Austria pot fi finalizate în 3 luni , iar aici cateodata chiar si în 2 ani. Așa că…
K. L.: Am întâmpinat nişte greutăţi la acest capitol, dar cred că s-au mai îmbunătăţit puţin condiţiile şi aici. Acum avem capacitatea de a soluţiona anumite lucruri şi online. În Austria cam totul se rezolvă online. Aşa că, pot spune că lucrurile merg spre bine. Având sediul în Ploieşti, nu în Bucureşti, ne ajută cumva prin faptul că oraşul este mai mic şi totul, inclusiv birocraţia se simplifică puţin. Licitaţiile la care participam sunt publice şi transparente cu legi stricte. Noua lege din ianuarie 2018 care s-a implementat pentru toate ţările din Uniunea Europeană, este un ajutor major prin faptul ca pretul cel mai mic nu mai este singurul criteriu de a castiga o licitatie.
Reporter: Spuneați că întâmpinați greutăți cu forța de muncă din România. De ce credeți că oamenii ocolesc acest domeniu?
K.L. : Romania a ajuns sa treaca prin cea mai grava criza de forta de munca dupa ce muncitorii calificati au plecat sa lucreze in afara tarii pentru salarii mai mari. De aceea nu primim candidaturi pentru joburile deschise in compania noastra, deoarece condiţiile de munca pentru specialistii de la santiere sunt mai grele decat la un birou. Asa ca încercăm să găsim angajaţi si prin recomandari sau cunoştinţe.
Reporter: În România, scena politică este una destul de ,,ofertantă,,. Din păcate, nu tocmai în sens bun… Certuri dispute politice, schimbări de guverne. Ce influență are acest lucru asupra dumneavoastră ca investitor?
K. L. : Fără a face politică desigur, recunosc că schimbările majore la nivel politic de aici, pot avea un efect negativ asupra investitorilor străini. O ţară care îşi schimbă guvernurl des, dă o oarecare temă de gândire la ce riscuri îţi asumi ca investitor. Creează o stare de instabilitate şi de nesiguranţă. Stabilitatea investiţiilor depinde şi de stabilitatea la nivel politic.
Reporter: În Austria vă confruntați cu astfel de situații? Mai pică așa câte-un guvern?
K.L: În Austria chiar dacă pică un guvern -ceea ce s-a şi întâmplat la un moment dat- piaţa investiţiilor rămâne stabilă, nu suferă modificări, ceea ce este foarte important.
Reporter: Cum v-aţi adaptat aici ca şi mentalitate, bănuiesc că diferă foarte mult faţă de Austria.
K.L: Da, aici totul este mai cald şi mai deschis în atitudinea oamenilor. În Austria suntem un pic mai rigizi din punctul acesta de vedere. Eu m-am adaptat mai uşor pentru că mi-a plăcut lucrul acesta.
Reporter: Aveți oameni în subordine și coordonați un proiect super-important. Cu alte cuvinte, responsabilitate mare! Sunteți un şef dur?
K. L: Nu aş spune că merg pe premiza asta. Eu sunt adeptul regulei că dacă laşi omul să-şi arate singur calităţile şi capacitatea de a lucra liber, rezultatul este mai bun. Şi eu am fost lăsat de la vârsta de 29 de ani, de când am început activitatea ca director la firma Habau, din România, să -mi planific activitatea într-un mod cât mai liber. Ceva neobişnuit pentru firmele româneşti. Am început în 2008 cu 10 angajaţi şi în prezent avem 180 de angajaţi si tot incercam sa mai crestem. Am realizat foarte mult şi am reuşit să punem pe picioare multe proiecte. Desigur că atunci când este cazul mai dau şi directive foarte clare. Dar, în general, îi las pe angajaţi, atît pe şantier, cât şi la birouri, cât mai liberi şi treaba merge foarte bine.
Reporter: Mai credeți îm motto-ul:”Construim astazi pentru ziua de mâine!”?
K. L: Da, este un slogan al firmei şi cred în el. Din punct de vedere al investitorului, sunt adeptul calităţii, al lucrului bine făcut, pentru că aşa va dăinui în timp. Nu sunt nici adeptul restructurărilor, chiar dacă există şi perioade în care se înregistrează pierderi pe plan financiar. De oameni, mai ales de cei specializaţi, va fi nevoie mereu şi nu văd sensul la a da afară, după care să reangajezi. Consider asta ca pe ceva ineficient atât pentru angajator, cît şi pentru angajat.
Reporter: A existat şi un preţ pe care l-aţi plătit pentru aceste realizări? Un preț al succesului, ca să spunem așa…
K. L: Nu cred că am făcut un sacrificiu mare pentru ceea ce am realizat pînă acum. Se mai fac şi compromisuri, dar fac parte din viaţă, important este până unde mergi cu ele.
Reporter: Ce vă place cel mai mult în România? Ce locuri aţi vizitat?
K.L.: Despre România, pot spune că este o ţară foarte frumoasă. Am vizitat mai toate zonele. Mi- a plăcut şi m-a impresionat foarte mult oraşul Iaşi. Şi în Deltă m-am relaxat şi mi-a plăcut foarte mult. Am vizitat şi partea de vest a ţării, Arad, Timişoara. La Recaş, iar mi-a plăcut şi mai ales că acolo am băut cel mai bun vin. Am fost şi în zona de munte, Predeal, Transalpina, Făgăraş, Târgu Mureş, chiar şi la Constanţa am ajuns. În multe zone avem proiecte, aşa că am fost şi în interes de serviciu dar şi pentru vacanţă. Ca şi hobby al meu, cel mai mare este golful. Îmi place să joc şi să particip la turnee. Îmi mai place să citesc foarte mult şi să mă relaxez în natură.
Reporter: Ce proiecte aveți în desfășurare sau la care vă gândiți să le porniți?
K.L: România, aşa cum am mai spus, este o sursă importantă de gaze naturale. Aşadar, se întrevăd mai multe proiecte pe viitor. De exemplu, dacă va fi aprobată celebra lege off-shore,privind exploatarea gazelor din Marea Neagră, investiţia ar fi foarte mare. Referitor la asta, sunt programe de investiţii de sute de milioane de euro pentru anii ce vin. Până în anul 2025, piaţa va creşte şi o dată cu ea şi numărul locurilor de muncă, un aspect iar foarte important pentru România. Urmează un proiect la fel de important în Republica Moldova. Este vorba despre o conductă de gaz care pleacă de la vama Ungheni şi ajunge până la Chişinău. Acest proiect v-a ajuta foarte mult Republica Moldova în independenţa obţinerii gazelor naturale. Desigur că toată Europa va fi cu ochii pe acest proiect şi atunci va trebui realizat cu succes. În prezent, luăm în calcul şi achiziţionarea unei firme din România. Purtăm discuţii de 2-3 ani de zile în acest scop şi cred că ar fi ideal să reuşim asta.
Reporter: Ce mesaj aţi avea pentru alţi investitori? Sunt profitabile investițiile în România?
K.L. Momentan, există o instabilitate pe plan politic şi asta contează foarte mult atât pentru investitori, cât şi pentru cetăţenii acestei ţări. Din păcate, asistăm la o migraţie destul de mare a românilor peste hotare, din toate domeniile de activitate. Trebuie găsită o soluţie ca specialiştii să fie convinşi să revină sau să rămană aici, unde să se poată realiza profesional şi material. Oamenii trebuie motivaţi şi susţinuţi pentru a face asta. Există un deficit mare pe piaţa muncii, care din păcate, are la bază instabilitatea la nivel politic şi desigur şi economic, a acestei ţări. De exemplu, în Austria , există şi acum şcolile profesionale, unde oamenii obţin calificare pentru domeniul ales. În România, în prezent, mai sunt foarte puţine astfel de şcoli şi asta se resimte pe piaţa locurilor de muncă. Sper că toate aceste lucruri se vor rezolva cât de curând şi doresc un viitor cât mai frumos acestei ţări şi cetăţenilor ei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.