Andrei Marga: Proiect de pace durabilă

Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, pacea este din nou tematizată. Nu orice pace dă însă rezultate. „Revenirea înainte de conflictele actuale” ar bagateliza fapte istorice și nu este posibilă. „Pacea compromis” poate mulțumi orgolii, dar pregătește în tăcere alt conflict. Chiar conflictele din zilele noastre sunt dovadă că înjumătățirea adevărurilor costă. Ca ființe, nu ne este accesibilă „pacea eternă”, chiar dacă rămâne o aspirație. Abia „pacea durabilă” ar putea scoate lucrurile din riscurile actuale.

Pacea durabilă nu include îmbrățișarea situației preconflict, care oricum era explozivă. Ea nu promite ceea ce nu este tangibil, precum „pacea eternă”, dar nici nu cheltuie energii cu „pacea compromis”, ce anunță de fapt noi conflicte, oricine ar „câștiga” la un moment dat.

Sunt deja puse în discuție planuri de pace, impecabile tehnic și diplomatic, pentru Ucraina – cel mai realist rămânând planul generalilor și experților germani, din 28 august 2023, pe care l-am comentat altădată (în A. Marga, Planul german de pace, 2023). Chestiunea rămasă însă deschisă în urma planurilor existente este lămurirea proiectului cuprinzător al păcii.

Cum știm, Kant a transpus ideea „păcii perpetue” a abatelui Saint Pierre (Pour rendre la paix perpetuelle en Europe, 1712) pe un triplu teren: al dreptului statului național, al dreptului internațional și al drepturilor omului. Kant era convins că, odată întrunite asemenea premise, va fi mai multă „rațiune” în lume, iar aceasta aduce pace (Zum Ewigen Frieden, 1795). El și-a pus speranțe într-un curs al istoriei dat de „natura pașnică a republicii”, „forța creatoare de comunitate a comerțului” și „funcția clarificatoare a sferei publice”.

Numai că istoria a luat alt curs. Republicile nu s-au dovedit a fi mai pașnice decât monarhiile, deși democrația și drepturile omului au schimbat exercitarea puterii. Extinderea comerțului mondial a adus nu doar cooperare, ci și conflicte. În state moderne, manipularea cetățenilor a limitat consultarea. Jürgen Habermas, care a făcut aceste observații (Kant’s Idee des ewigen Friedens – aus dem historischen Abstand betrachtet, 1995), a adăugat că, în situația creată, pacea presupune nu doar „acordurile” dintre state, la care s-a referit Kant, ci și ceva în plus. Anume, o organizare a lumii prin instituții internaționale, care a devenit indispensabilă, căci comunicarea și piața au pus bazele unei „interdependențe” tensionate.

Schimbările aduse de „societatea mondială”, pe care sociologii le-au semnalat cu acuitate (vezi Niklas Luhmann, Die Gesellschaft der Gesellschaft, 1998), au început, într-adevăr, cu redistribuirea puterii în lume. Dar, trebuie să recunoaștem, schimbările nu s-au oprit. Azi putem face câteva constatări (detaliat în A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2023, ediția a doua). Realitățile în care trăim rezultă din interacțiunea economie, politică, armată, cultură. Lumea este condusă de o geometrie variabilă a supraputerilor. Globalismul a dominat trei decenii, dar se petrece revenirea la suveranitatea națională.  Și emergența de noi puteri este în curs. Nu este soluție la crizele de azi în afara legitimării democratice și respectării suveranității naționale și fără cooperarea statelor.

În aceste condiții, pacea depinde mai strict ca oricând de supraputeri, ale căror capacități de controlare a lumii sunt fără precedent. Supraputerile au devenit efectiv mondiale ca arie a capacității de control al evenimentelor. Sistemele antirachetă de la această oră sunt penetrabile  pentru noile rachete multi-focus, de viteză enormă, care lovesc de oriunde orice punct de pe glob. Armele biologice și de paralizare mentală străpung apărările existente.

În plus, prin efectele capabilităților electronice și militare, lumea a intrat în mobilizări ample. Mobilizările de partid, de grup social, naționale sunt deja înghițite de mobilizări pe scară nouă. Trecerea la „politica în format mare”, întrevăzută de Nietzsche, având ca subiecți cele mai mari puteri, care „fac legea”, a prins chip. S-a părăsit lumea kantiană bazată pe „acordurile” dintre state  suverane, instituțiile internaționale sunt deja excedate și s-a intrat în lumea „voințelor de putere” ale celor mai puternici. Și încă nici nu intră în calcul riscurile legate de „Inteligența artificială”!

Chiar mai mult, informarea cetățenilor asupra realităților lumii se supraveghează din locuri tot mai puține. S-a trecut la administrarea „relatărilor” și a „adevărului”. Cu aceasta, o nouă fază a istoriei a început. Ea s-a concretizat deocamdată în stimularea urii și părăsirea concepției ce-și asumă unitatea istoriei universale, de care Herder și Hegel au convins generații, în favoarea unei „scindări a lumii” (A. Marga, Scindarea lumii, 2023). Se și cochetează oficial cu selectarea apartenenței la umanitate, încât ființe ca toți ceilalți oameni să nu mai aibă automat beneficiul acesteia.

S-au petrecut, totodată, schimbări lăuntrice societăților. Menționez doar două, care atrag, prin implicație, altele, și afectează  pacea.

Prima schimbare ține de prăbușirea în epoca noastră a micului întreprinzător.  Cum ne spun istoricii, „paradoxul ordinii internaționale liberale constă în aceea că a făcut accesibilă tehnologia pe scară mare, distrugând în același timp joburi manufacturiere în ceea ce oamenilor le place să numească Heartland. Este ceea ce globalizarea supralicitează în termeni economici” (Niall Ferguson, Goodbye to all that: Is the international order as we know it over?, 2017). Aceasta a antrenat ruinarea clasei mijlocii, pe umerii căreia s-au sprijinit raționalismul, democrația, statul de drept, suveranitatea națională, conștiința unității.

A doua schimbare constă în disoluția individului autonom. Cum ne spun sociologii, proliferează „un tip uman mereu mai puțin preocupat de apărarea propriei autonomii și mai înclinat să accepte forme de gândire mai omologante și limitative ale libertăților personale” (Renzi Giorgetti, Il nuovissimo ordine mondiale, 2022). În acest timp, „societatea se scindează mereu mai mult, devine mai <liberă>, deși pierde orice tip de coeziune și ordine internă, până la a se reduce la o masă informă”. Se tematizează deja „restructurarea omului (ristrutturazione dell’uomo)” și se formează „noul proletariat mondial”. Cei care îl compun nu sunt neapărat săraci, dar rămân „docili față de toate comenzile și impunerile” angajatorilor și apucă orice direcție.

Iar în condițiile descompunerii țesăturii ce lega individualitățile în comunități cultivându-le libertățile și drepturile intangibile, deciziile cruciale se mută înspre conduceri. Administrarea și controalele au câștigat deocamdată în competiția cu libertățile și emanciparea. Mulți dintre noii demnitari ai statelor au căpătat o putere care ar putea să-i facă invidioși pe regi. Chiar și în unele democrații  se adună azi în mâini puține putere ce decide destinul celorlalți.

Ca urmare, problema cheie în drumul spre pace este de acum nu doar de a aduce statele la masa tratativelor, cum propunea Kant, nu doar de a avea organizații internaționale, cum propune Habermas, ci și de a aduce la negocieri parteneri valizi. Cel puțin sub dublu aspect valizi: să reprezinte curat cetățenii țării respective și să aibă pregătirea ce-i face receptivi la argumente mai bune. Aducerea la masa negocierilor a reprezentanților legitimați democratic, care nu fură, nu falsifică și nu evită alegerile, capabili să cunoască realitatea, să dea soluții responsabile și să oprească războiul a devenit chestiune de viață. Cu decidenți nepregătiți, avari, obsedați de carieră și de propaganda lor depășită nu se ajunge decât la perpetuarea conflictelor.

Pacea nu mai depinde doar de puterea ajunsă în mâinile conducerilor, ci și de cultura și viziunile acestora. La timpul său, Nietzsche semnala mediocrizarea culturală antrenată de modernitatea târzie. Carlo M. Cipolla a adus în discuție tema „stupidității” ce a intervenit în exercitarea răspunderilor. Mai nou, se acuză extinderea „mediocrației” în viața publică. Mediocrizarea, stupiditatea și mediocrația  se regăsesc la decizii. Destui decidenți întrețin ei înșiși, prin lipsa calificării și micimea orizonturilor,  crizele și conflictele.

Aș capta însă aici situația sub aspect cognitiv. Adică, observând că „fragmentarismul” – înțelegând prin „fragmentarism” acea opinie potrivit căreia ceea ce este sub priviri este deja adevărul unei situații, chiar și al realității – a inundat mentalitățile.  De pildă, unele categorii sociale sunt nemulțumite și vor pe drept o altă politică, dar sunt taxate ca „extremiste”, deși respectă constituția democratică. S-a ieșit dintr-un acord între state și se pretinde cu mânie aproape violentă că ar fi „violare a dreptului internațional”. Se formulează opinii, dar neapărat „cum se cere”, și se crede că ar fi automat cugetare liberă. Expandează trăiri acute, fără analize, considerându-se că ar fi deja „competență”.

Ideea pe care o apăr este că orice fragmentare a abordării realității îndepărtează pacea. Nu va fi pace fără a înțelege lumea actuală luând în seamă noile ei realități, în întregime, dincolo de tentația de a rămâne la cunoștințe fragmentare sau chiar la comodele clișee puse în circulație.

Teza mea este susținută de evidențe în războaiele și conflictele actuale. Ele sunt cvadruple: formarea și formatarea de state nu s-au încheiat; securitatea propriului stat nu este temă desuetă, nici măcar reductibilă; suveranitatea națională nu se lasă bagatelizată, oricare ar fi forțele în joc; cooperarea internațională servește incomparabil mai bine înaintarea libertăților individuale, drepturilor omului și democrației decât antagonizarea țărilor și scindarea de azi a lumii.

Mi-am asumat aceste adevăruri și propun, în tradiția conceperilor sistematice ale păcii, proiectul păcii durabile. Acesta se particularizează prin opțiuni ce se referă la: accepțiunea dreptului internațional; lichidarea urmelor războiului mondial ultim și reglementarea de drept a situației postbelice;  reluarea sistemului westfalic; înțelegerea suveranității naționale; o nouă exigență privind aplicarea drepturilor omului. Iată aici o succintă detaliere a fiecăreia.

Nu este pace durabilă fără respectarea dreptului internațional. Carl Schmitt a propus, se știe, ieșirea din dreptul internațional modern, pe care-l socotea sursă de aservire a națiunilor, spre un status quo anterior. Argumentul covârșitor împotrivă este că războaiele mondiale din secolul al XX-lea au însemnat eșuarea acelui status quo și au reclamat, împotriva nedreptăților și crimelor, drept internațional adus la zi.

Dreptul internațional rămâne reperul acțiunii statelor într-o lume tot mai complexă, dar el se cere înțeles la propriu. Azi, însă, acest drept este sufocat de simpla propagandă pentru naivi, de ideologie, de decizii politice. De altfel, cum se poate sesiza la prima privire, vorbăria actuală despre drept internațional prost înțeles este exploatată nu pentru a opri, ci tocmai pentru a continua conflicte.

Se știe bine că reglementările de drept contează dintotdeauna împreună cu condițiile adoptării lor. Nu mai dă rezultate doar invocarea dreptului internațional, cât timp acesta este redus la acorduri, declarații, memorandumuri semnate în anumite circumstanțe. La propriu, dreptul internațional este dreptul tratatelor bazate pe voința legitimă a statelor, generate de istorie, și ratificate. Nici reglementările de drept internațional nu sunt separabile de cerința juridică nu doar a justificării, ci și a legitimării. Iar pe terenul legitimării, din păcate încă puțin examinată, se joacă soarta mai multor valori decât se acceptă!

Privind dreptul internațional în mod profesional, ca drept stabilit în tratate, deci ca mai mult decât acorduri, declarații, memorandumuri, nu se deschide nicio „cutie a Pandorei”, cum clamează un alarmism mereu oportunist. Acesta nu are de obicei o altă rezolvare a conflictelor decât deviza goală „acum nu este momentul”. Replica este nimicitoare: „dar când este momentul?”. În definitiv, și aplicarea acordurilor de orice fel este act de voință. De ce nu intervine un act de voință care să ducă mai la rădăcina conflictelor și la soluții de pace durabilă?

Nu avem nici astăzi reglementarea prin tratate a normalizării în consecința celui de Al Doilea Război Mondial și a „războiului rece”, care i-a urmat. Tratatul de la Paris (1947), adesea invocat, este un tratat valoros de încheiere a păcii, cu consecințele ce se știu. Cum observa, însă, un prestigios constituționalist german, după Al Doilea Război Mondial nu s-a dat nimănui vreun mandat de semnare a unui tratat legitim pentru configurarea viitorului în materie de  frontiere. Nu mai detaliem faptul că sunt acorduri și memorandumuri pe care parlamente ale semnatarilor nu le-au ratificat vreodată. S-au semnat tratate de încheiere a păcii, acorduri, declarații și memorandumuri, dar prea puțin tratate propriu-zise de consacrare a situației de viitor.

Pe de altă parte, Europa unită, al cărei proiect a fost lansat în era postbelică și aflată, desigur, în curs de evoluție, este și astăzi, conform tratatelor de bază, o uniune de state care răspund, fiecare, de gestiunea înăuntrul frontierelor istorice respective. Se pot discuta și, firește, este util să se discute aspirațiile ce duc în viitor, iar viitorul poate lua un curs sau altul. Dar realitățile sunt cele care sunt, încât de la ele este de plecat.

De aceea, unele țări europene au înscris în tratatele semnate în anii șaptezeci cu alte state, în vederea lichidării tensiunilor și cooperării, articole de recunoaștere a stărilor de lucruri, valabilă însă „până la reglementarea finală de după Al Doilea Război Mondial”. Această reglementare, în urma „războiului mondial” și a „războiului rece” devine cheia securității de care Europa și lumea au nevoie.

În vremuri apropiate de cei de azi, s-a adus o concludentă argumentație în favoarea reactualizării sistemului westfalic, ca o condiție a evoluției ferite de conflicte a relațiilor internaționale (vezi Henri Kissinger, World Order, 2012). Suveranitatea națională rămâne astfel stâlpul ordinii raționale a lumii. Opinia mea este că această suveranitate este realistă dacă include, alături de conotația clasică – inviolabilitatea frontierelor și neamestecul în treburile interne – două noi componente: securitatea vecinului și luarea în considerare a istoriei. Altfel spus, suveranitatea națională a unui stat îl ia în seamă azi pe vecinul care solicită securitate și se extinde inclusiv asupra teritoriilor înstrăinate acelui stat prin încălcarea suveranității, în cursul celui de Al Doilea Război Mondial și al „războiului rece”. Nu este pericol ca această suveranitate să ducă la conflicte, câtă vreme se iau în seamă criteriile istorice, demografice și de securitate de către decidenți calificați și maturi. Acestea pot călăuzi spre ordinea rațională.

De la Kant și Revoluția Franceză încoace, drepturile omului sunt luate drept reper în relațiile internaționale.  Împotriva acestei abordări se ridică, în continuare, un argument formulat net de Carl Schmitt: „atunci când un stat își combate adversarul politic în numele umanității, nu este vorba de un război al umanității, ci de un război prin care acel stat caută să ocupe, în raport cu inamicul său în război, un concept universal, asemănător cu folosirea abuzivă a păcii, dreptății, progresului și civilizației spre a le reclama pentru sine și a le nega dușmanului. <<Umanitatea>> este un instrument ideologic deosebit de folosibil” (Der Begriff des Politischen, 1932). Carl Schmitt vedea în folosirea drepturilor omului ca politică în relațiile cu alt stat o „ideologie” ce servește „interese de putere”. Discipolii săi au întărit opinia văzând în ong-uri brațul prelungit al unor puteri externe.

Ori pe ce față se întorc lucrurile, drepturile omului rămân valori fundamentale, indispensabile vieții civilizate. Relativizarea sau anihilarea lor nu este acceptabilă în nicio împrejurare. Trebuie însă ieșit din manipulări care, de altfel, și deservesc aplicarea drepturilor omului. Se știe bine, din lecții ale istoriei, că atunci când o valoare este ruptă de generalitatea ei intrinsecă și instrumentată, trădarea este inevitabilă. Se și observă astăzi că tocmai unii care se bat cu pumnul în piept cu europenitatea și drepturile omului interzic partide, controlează media, încalcă drepturi, refuză sau măsluiesc alegeri și își lovesc concurenții prin instituții de forță ale statului.

Din nefericire, democrația nu este imună la abuzuri și pervertiri. „Provocarea” adâncă astăzi pentru conștiințe este rearticularea libertăților individuale și a drepturilor omului într-o concepție  coerentă și adusă la zi, încât să se iasă deopotrivă din disoluția sub un dirijism birocratic și din strivirea sub un neoliberalism cinic. Starea libertăților și drepturilor omului într-un stat se evaluează realist pornind de la opinia societății respective, criteriile de evaluare fiind cele universale la care aceasta a subscris. Desigur, oricine poate evalua pe oricine, dar nimeni nu ajunge departe înainte de a se privi pe sine în oglindă. Integritatea rămâne în orice situație condiție hotărâtoare a adevărului și justiției.(Din volumul A. Marga, Sensul vieții, în curs de publicare)

 

 

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 16
Andrei Marga 590 Articole
Author

49 de Comentarii

  1. singura Carte care vorbeste despre LIBERTATE este Constitutia SUA. democratie NU exista, atat timp cat vocea poporului este masluita de masini de tov. de aici se construieste iadul: aducerea in sclavie a OMULUI LIBER.

  2. Politics, as usual. Impresia bate logica, oaia câștigă în fața omului.Ne mințim și astfel, permitem altora să ne mintă. Căutăm confortul în turmă sperând la un loc ferit, în mijloc, în speranța că doar cei de pe margine vor fi mâncați de lup.Ciobanii ne spun că ei ne dau iarbă iar noi nu-i credem dar sperăm pâna ne trezim la ușa abatorului.Și atunci sperăm că vom fi ultimii sau împinși pe mâine.Asta se întâmplă dacă nu-ți asumi propria-ți existență și delegi responsabilitatea altora.Și nu trebuie decât un nucleu de specialiști, undeva pe pământ, care sa crească, să nu permită interferențe și să de-a privilegii pe competență și disponibilitate în cadrul propriei bresle.Crimă zero(într-o lume în care nu ai decât meseria, performanța și timpul lucrat nu are cine ce să-ți fure) politică zero(eventual organizarea curățeniei publice deși nici de asta nu e nevoie, fiind breasla sănătății).Dar nimeni n-ar vrea, pentru că nu sunt scurtături și înafară de-o insigna care să-ți ateste capacitatea și domeniul, nu poți arăta”ce ai” nu te poți face”invidiat”.Așa că dă-i cu foamea, dă-i cu războiul, ia-ți gipan pe credit sau oricum, „muncește la afișe”, sapă-ți „prietenii”, e mult mai”normal” așa, nu?Și dacă vine nucleară, „măcar ai trăit”.Copiii? Cui îi trebuie copii…Sau,”sunt mari, le dau niște bani, se descurcă ei”.Poate scapă Sau poate nu.

  3. Domnule Marga, Oculta Mondiala Khazara nu doreste si nu vrea nici o P A C E pe acest Pamant. Ea vrea ca prin razboaie si revolutii sa decimeze populatia Globului pana ce aceasta ajunge la 500 milioane de goimi care vor fi sclavii pentru munca, banca de organe si placeri carnale LGTB ai elitei khazara, stapanii cu drept de viata si de moarte asupra animalelor goimice. Pantru khazari, moarte unui goim este o ofranda de sange adusa lui Molah, Satana la care acestia se inchina. Toata filozofia khazarilor despre viata se afla in inchinarea la Molah. Totate curentele filozofice aparute in Europa si-n lume dupa 1700 au drept scop ruperea omenirii de Creatorul ei Sfantul Dumnezeu, Iisus Christos, Duhul Sfant si Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu. Restu-s povesti de adormit copii de gradinita, grupa mica.

  4. Politica și libertatea, politica și dreptatea, politica și bunăstarea pe termen lung sunt incompatibile pentru că politica e vocea puterii iar puterea și minciuna una sunt pentru că dacă n-ar fi minciuna, s-ar vedea clar cine vrea puterea Iar cine vrea puterea nu e nici pe departe cel mai bun individ ci exact opusul lui.Politica devine minciuna.Arta ei constă în a face cadouri cu codițe și a mima o competență pe care nu o ai, întocmai definiția narcisismului sau a rudelor lui,psihopatia și sociopatia, confirmate de atâtea ori de politicieni de vârf de-a lungul istoriei pline de războaie, sărăcie și molime.Nu-ți trebuie un politician cu „consilieri pe probleme de” asta-i datu-n bobi de sec XIX, ci specialistul specialiștilor din domeniul cu pricina, care să rezolve problema și nu „imaginea” vreunei coterii depleșcari infatuați aspiranți la plăcintă, numită curent”partid”.Energia, industria, agricultura, mediul,nu au soluții liberale sau social democrate ori aiurea ci soluții punctuale, tehnice, care odată rezolvate aduc beneficii imediate, nu la sfântu Așteaptă.De oameni dintr-aceștia avem nevoie, puțini, deștepți și în temă, nu de gargaragii.

  5. ‘Înşirând cuvinte goale’, declarația lui Charles Michel: ‘Pentru a avea pace, Europa trebuie să se pregătească de război’. Lecțiile de filozofie nu aduc PACEA.

  6. Articol pe drept în succesiunea celor mari. Kant, Carl Schmitt, Habermas. O premieră în cultura română. Contribuție de valoare internațională. Cultivat, cu idei noi, analiză. S-ar putea dezbate în amănunt.

  7. Dolaru domne din 1913 apoi Bretton woods daca nu il accepti iti da nato cu ciocanu in cap. Dolaru rezervei federale e tiparit de niste indivizi privati. Aia dau ora exacta si se folosesc de resursele publice pentru succesurile lor. Restul ma adoarme.

  8. „oaia câștigă în fața omului.”
    Thank you! Thank you very much! Si ‘noapte buna’ mie!

  9. Ați scris atât de mult dnule profesor! Respectul meu sincer. Dar va citește cineva, va citează cineva, va asculta cineva??? Acolo unde contează. De ce nu ați reușit să pătrundeți în lumea intelectuala Europeană?! Recunosc ca nici mie nu mi sunteți simpatic, va citesc totuși, din multe motive și mai vechi.

  10. tocmai ca raspunsul afirmativ la asta „Nu este soluție la crizele de azi în afara legitimării democratice și respectării suveranității naționale și fără cooperarea statelor.” – adica asa este, nu exista solutie in afara…” este de fapt si cauza esecului pentru ca nimeni nu are perspectiva ansamblului care conteaza cind fiecare se gindeste la felia lui… nu gindim si vedem lumea intrega, planeta ca un integrator al tuturor ci mai degraba ca pe bucata mea de feuda eu fac ce vreau, cum vreau eu ca-s suveran, destept si democrat…. cind vom reusi sa ne vedem in celalalt pe noi insine vom mai fi reusit un pas. pina atunci, spor la facut pielea gaina cind vedem steagu si ascultam ceea ce se numeste imn national. cind vom realiza ca acestea sint amanunte in fata vietii, vom mai fi facut un pas… cind se va renunta la agresivitatea si natura pradatoare a imperiilor si statelor, se va mai fi facut un pas… cum ? simplu sa invatam sa ne identificam ca fiinid cel pe care dorim sa-l agresam sau pradam.
    setup -ul actual a dezvoltat perfect statul ca instrument de vandalizare si instrainare a sinelui producind atitea distrageri omului incit, saracul de el, a ajuns sa-si traiasca viata la intimplare, rupt de palneta, de tot ceea ce este, pentru ca ideea lui kim ir sen a depus oua in multe minti intunecate: omul e mai puternic decit natura. o fi mai puternic in sensul distructiv si cam atit. (1)

  11. (2)
    pentru ca de fapt in natura totul este interconectat intr-o misterioasa necesitate creind un absamblu in care numai aparent o singura parte ar putea fi privita ca fiind de sine statatoare. samranul EGO-ist! patratelele propuse spre ocupare sint doar iluzii, atita vreme cit ceea ce stim ne da impresia ca stim tot… in ciuda tuturor diferentelor, umanitatea este o singura familie si trebuie sa fii cu totul primitiv sau slabatic sa actionezi impotriva familiei tale.

    perspectiva si viziunea dau, pina la urma, sensul, directia. oare ce asteapta, acolo intr-un viitor pe care nu sintem capabili sa-l vedem, altceva decit propria noastra refelxie?

    fii impecabil in tot ceea ce spui
    nu lua nimic la modul peersonal
    nu fa presupuneri inutile
    fa intotdeauna tot ceea ce poti…

    cred ca omul nici macar nu-si poate imagina ce poate face , ce abilitati dobindi si ce salt spiritual se intimpla intr-un ansmablu de iubire neconditionata formata din miliarde de relee, adica de oameni in armonie si intelegere cu tot ceea ce exista…

  12. Se vede că Un om mai sus nu e om, ci șobo. Probabil că Michel este ghidul lui. Filosofia este de la origini înțelepciune, bade. Și a rămas la cei mai mari filosofi. Proiectul de pace durabilă este bună confirmare. El însuși o revărsare de înțelepciune. În rest, ce spune un articol depinde și ne nivelul celui care citește. Se vede că se dă om cineva care a doar altceva. Peste orice, un proiect eveniment, într-adevăr, la noi și chiar mai mult. Să duci înainte o mare tradiție nu e oarece.

  13. Pacea nu e in interesul conducătorilor care și-au falimentat națiunile..Crizele economice, prețul energiei, imigrația și multe alte eșecuri datorită conducătorilor mituibili și impotenți iși are azi efectele. Cum poate să se justifice un politruc debil in fața nației sale , Inventînd un inamic, provocând, făcînd campanie de presă in care in fiecare propoziție zice de război și agresiune, iar căscatul falit se duce la abator.

  14. Bă FloryPetre, bați cîmpii voios și infantil. Să pătrunzi în lumea intelectuală Europeană? Nu e un scop pentru mintea normală. Dar dacă chiar vrei, se vede bine pe date că Andrei Marga este laureat al premiului Internațional Herder, publicat unde vrea, invitat de multe instituții de nivel mondial, este cel mai distins cu dhc dintre români, conferințe în peste 50 de universități de prim plan. etc. Poate că nu-l interesează poliloghia ce o fac unii în jurul lor. Poate că este selectiv. Poți fi european, cum zici, și să fii banal. Cum sunt, de fapt mulți. Nu e obsesie să fii european. Obsesia este să dai o concepție. La un filosof asta e normal. Proiectul de pace durabilă atestă o concepție.

  15. ” Pace perpetua „, ( I. Kant ) ” pace durabilă” ( A. Marga , rimează cu dezvoltare durabilă), toate utopii care nu ajută la rezolvarea problemelor spinoase ale păcii și războiului,din păcate. Un sfat practic : eseul lui Kant pe tema asta are numai 20 de pagini, evitați deci să scrieți o carte întreagă pe subiectul acesta…
    Margaret Thatcher observa în 1991 faptul că Europa este creația istoriei,America a filozofiei. Iată de ce cred că demersurile dvs intelectuale,domnule Marga, pot probabil găsi ecou în SUA, nu însă și în Europa.
    De altfel, profesorul Stephen Walt de la Harvard a publicat recent un proiect de pace perpetua,care singur recunoaște că este – că de altfel toate celelalte, inclusiv cel propus de dvs – unul utopic :
    https://www.belfercenter.org/publication/practical-guide-perpetual-peace. Lectură plăcută!

  16. Domnul Marga este tare in teorie si argumentatie, dar drumul pina la aplicarea in practica realitatii este lung..

  17. cititi si opera lui Immanuel Kant numita ‘Spre Pacea Eterna’ ed romana 2008, care de fapt sta la baza acestui articol,fara sa fie citata.

  18. ****De 13 zile suntem martorii unei lovituri de stat în plină desfășurare. Sunt aproape două săptămâni de când instituțiile statului care ar trebui să apere Constituția, să apere drepturile românilor TAC și nu au NICIO REACȚIE!
    Pe 8 Martie, Guvernul Ciolacu adopta odioasa ordonanță de urgență prin care decidea comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare.
    OUG 21/2024 reprezintă întruchiparea unui regim politic antidemocratic, ce modifică legislația electorală intempestiv și neconstituțional doar pentru ca Ciolacu și Ciucă să își asigure în mod brutal supraviețuirea politică în dauna voinței suverane a poporului român.
    Suntem în fața celui mai grav derapaj constituțional din ultimii 34 de ani, iar Avocatul Poporului, judecătorii Curții Constituționale sunt cu toții paralizați sub comanda politică a tartorilor politici care i-au numit în funcții.
    Avocatul Poporului a devenit o simplă marionetă politică a dictaturii PSD-PNL, iar judecătorii Curții Constituționale nici nu se mai ascund când vine vorba de participarea la ședințe cu iz politic (doamna Ciochină la Cotroceni, domnul Enache și doamna Scântei la ședințele din biroul lui Freddy Simonis).
    Democrația în România a fost pusă pe pauză și nu există NICI MĂCAR O INSTITUȚIE de drept din țara aceasta care să acționeze împotriva acestei grave lovituri de stat pe care o dau Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, împreună cu tătucul acestui regim antidemocratic, Klaus Werner Iohannis.
    Din contră, asistă cu toții pasiv cum are loc unul dintre cele mai periculoase precedente ale unui abuz de putere, în care un Guvern autocrat subordonează Avocatul Poporului și adoptă ordonanțe de urgență prin care se instaurează practic o dictatură fără niciun fel de limită constituțională sau democratică. / ortodoxinfo

  19. cititi si opera lui Immanuel Kant numita ‘Spre Pacea Eterna’ ed romana 2008, care de fapt sta la baza acestui articol,fara sa fie citata.
    Mai mult,Planul lui Kant de organizare a lumii preconiza o Uniune de state, aceasta fiind, după el,
    singurul mijloc de a împiedica războiul şi de a înlătura violenta. Kant credea că războaiele pot fi înlocuite cu arbitrajul. De altfel, toate principiile stabilite de către el în ”Spre pacea eternă’ sunt astăzi aproape universal recunoscute. Aceasta ne arată că doctrine de acest fel nu sunt numai exerciŃii dialectice, ci chiar factori istorici, care reglementează progresul real.

  20. Pace durabilă este termen mai vechi decât dezvoltare durabilă. Cine nu a studiat decît idei de margine de sat nu știe discuția în jurul păcii din Franța, Germania, SUA. Cînd nu este cultură se obiectează la evidențe. Trebe blîndețe cu ignoranța. Nu o vindecă ușor nimeni.
    Aplicare în practică zici, mă Justinianus. Înainte de practică trebuie gîndit. Se vede că nu ai obiecții la cum e gîndit. Ceea ce e bine. Restul poți discuta și cu tine. Să vezi ce aplici.

  21. Uitati-va ce conducatori jalnici are vestul de azi si e usor de inteles ce viitor negru ne asteapta. Cand or sa distruga suficient de mult nivelul de trai prin ideile lor cretine legate de „salvarea” planetei si diversitate in loc de competenta or sa treaca la razboaie pentru a distrage atentia populatiei nemultumite. Despre cum distrug democratia ce sa mai vorbim. Uitati-va cum folosec justitia pentru a elimina oamenii politici incomozi si un exemplu evident e eliminarea lui Trump. Amenzi de sute de milioane desi nu exista nicio pierdere si nicio frauda cauzata de Trump. Statul nu a fost prejudiciat, firmele particulare nu au fost prejudiciate si nici nu au introdus procese civile. Este o nebunie care numai in dictaturi se intampla. Nu exista democratie si libertate partiala asa cum nu exista femeie insarcinata partial.

  22. Este o vorbă: „o imagine face cât 1000 de cuvinte”. Priviți poza care ilustrează acest articol și veți vedea cauza problemelor care macină omenirea.

  23. Problemele păcii și războiului sunt mult mai complexe,la fel și reacțiile și propunerile intelectualilor iluminiști francezi, englezi sau elvețieni. Domnul Marga îl menționează pe abatele de Saint Pierre, pe Kant, dar au elaborat proiecte de pace perpetuă sau sugerat diverse masuri ( de genul egalității suverane a statelor ) mulți alții, ale căror idei stau astăzi la baza organizării parlamentului UE sau ONU. Printre aceștia, merită pomeniți Bentham,William Penn, elvețianul Wattel s.a.( detalii în studiul de mai jos , în subcapitolul despre intelectuali) :

    https://www.academia.edu/100877237/Tratatul_de_Pace_de_la_Paris_din_1763_Debutul_talassocratiei_britanice
    Este deci necesar că orice demers pe această temă să pornească de la o istorie cât mai detaliată a ideilor intelectualilor europeni din secolele 18 și 19.

  24. Bla,bla,bla…..Datorita crizelor artificiale.. Vor sa forteze SOLUTIA…AGENDA 2030…DICTATURA COMUNISTA DIGITALA GLOBALA!!!

  25. O GARGARISEALA de DOUA KOPEICI GAURITE cu scopul INFAM marturisit din start – Rasputin si IDOL LATRAii sai mondiali NU VOR SA SE REVINA LA SITUATIA DINAINTEA CONFLICTELOR ACTUALE!!! CRIMINALUL CONTRA UMANITATII Rasputin nu este in calitate de FIARA TURBATA adeptul pacii de compromis, MONSTRUL KAGHEBIST/BOLSEVIC fiind adeptul RAZBOIULUI/MACELULUI BOLSEVIC ETERN si NU „durabil”!!!

  26. Teze valabile mai mult ca oricând!!!
    O ANALIZĂ VALOROASĂ care trebuie luată in considerare de stăpânii lumii.

  27. ALATRINEZII au renuntat sa mai dejecteze in clar, cu pseudonimele de pretorieni consacrate, ceea ce spune multe, rebotezandu-se!
    „Proiectu” a fost tinut la sertarul cu scheletzi din iepoca de Aur in plin MACEL BOLSEVIC RECE, fiind inadecvat liniei trasate de ILEGALU Comintern KiSS Ingerul Mortzii a sute de milioane de pamanteni IDOLU lu PROFI care dupa ce a CONSFINTIT GRANITELE ABUZIVE
    trasate de TATUCUL amandurora(„Henry” si „Horia”) Stalin, DECLARANDU-LE ETERNE, adica „durabile pe vesnicie”, a facut O VOLTA dupa ce NOUL TATUC, Rasputin le-a ATACAT, indirect, eternitatea granitelor prin INVADAREA CRIMINALA cu incalcarea TRATATELOR/ NORMELOR INTERNATIONALE, inclusiv Actul Final de la Helsinki!!! Pe Horia nu-l intereseaza SUTELE DE MII de VICTIME din randul „fratilor slavi” UCRAINENI si RUSI, cum nu-l intereseaza MILIOANELE care sufera de doi ani cele mai cumplite SUPLICII, importanta fiind MISIUNEA sustinerea propagandistica a MACELARULUI IDEOLOGIC BOLSEVIC Rasputin!!!

  28. Pentru o ‘reglementare’ si ‘pacea durabila’ ar trebui ca:

    1. Propaganda din RM2, devenita istorie oficiala azi, sa inceteze. Reprimarea germanilor trebuie oprita, Hitler de-demonizat, Churchill si Roosevelt recunoscuti, alaturi de Stalin, drept maniaci genocidali.

    2. Recunoasterea faptului ca dusmanul real a fost Rusia si bolsevismul, iar razboiul Atlantiei contra Germaniei, nedorit de Hitler, a fost o gresala catastrofica.

    3. Condamnarea socialismului, nu doar a comunismului, laolalta cu nationalsocialismul (nazismul) si fascismul. Toate sint forme desuete de etatism colectivist, de corpor-atism, regasite in mixul globalist care ne guverneaza (keynesianism, regulativism, redistributivism, egalitarism, ‘parterneriat’ stat-corporatii).

    4. Raspunsul la globalismul politic nu este statismul, fie el si ‘westfalian’, ci libertarianismul (adica liberalismul clasic), recunoscut pina si de Clown Schwab drept adevaratul inamic. Pace durabila va fi doar cind statele vor fi mici si oamenii liberi!

    5. Natiunea, ca concept viabil, trebuie dezetatizata iar statul trebuie limitat inclusiv pe linia aceasta. Neo-suveranismul va trebui decuplat de nationalismul de stat mare, represiv.

    6. Cheia de bolta a atavismului propagandistic al RM2 este narativa holocaustului. Revizionismul trebuie decriminalizat si cercetarea, ratiunea, logica si dreptatea repuse in drepturi.

    Pentru ca al treilea razboi mondial sa nu mai aiba loc, celui de-al doilea razboi mondial trebuie sa i se aduca incheierea (closure). Vezi 1-6.

    Mult noroc cu toate acestea. Dar nu poti scrie un monstru de ‘proiect’ zis pentru ‘pace durabila’ de 17.279 de caractere fara a pomeni nimic din cele scrise in doar 1789, mai ales cind invoci ‘integritatea’!

    Vezi mai tirziu complet in Telegram. Cauta dupa titlu.

  29. „Pacea durabilă” care vasazică nu există. Celebrul scriitor și futurolog american Alvin Toffler , cunoscut pentru teoria socială a dezvoltării „în valuri” a societăţii umane, a publicat in anul 1993 impreună cu sotia sa Heidi Toffler cartea „Război și antirăzboi” (War and Anti-War). Soţii Toffler explică evolutia societătii de-a lungul istoriei cu ajutorul unei scheme care are la bază teoretizarea valurilor de dezvoltare si anume:
    -valul întâi, al societăţii pre-industriale;
    -valul al doilea, al societăţii industriale;
    -valul al treilea, al post – industrialismului , pe care omenirea a intrat în al treilea mileniu d.C.
    Războiul Rece a marcat ultima mare confruntare a societăţii industriale. Sfârşitul său nu a fost rezultatul unei confruntări violente, pe măsura forţelor care ar fi putut fi angajate, ci al acceptării ideii de superioritate a adversarului, totodată şi a evidenţei că un conflict de masă, la scară planetară, putea însemna sfârşitul omenirii, sfârşitul istoriei.
    Administrarea păcii prin mijloacele anti-războiului implică însă forme avansate de „intelligence”, într-o pondere mult peste ceea ce se considera tactic util în războaiele celui de-al Doilea Val. Confruntarea se mută astfel masiv în planul informării sau dezinformării şi al avansului tehnologic, devenind mult mai important să planifici corect şi judicios formele de cunoaştere şi analiză a resurselor informaţionale, decât o bătălie în forma sa de confruntare violentă.
    Evoluţiile tehnologice, de cunoaştere, dar şi cele sociale şi ideologice fac perfect posibilă această formă de pace, numită a celui de-al Treilea Val.
    Agenţiile de securitate ale statelor pot deveni astfel angajatori în scopul administrării variantelor de pace pe care factorul politic le ia în calcul.

    Asadar, nu se poate vorbi de pace durabilă ci mai degrabă de conflicte înghetate.

  30. Am sa rapund IO, la acest Articol, cris
    OCOLITOR prudent, ca OriCE Productiune Intelectuala a OriCARUI Intelectual de Marca.
    Ocoleste ESENTIALUL in Lume,

    CAUZA Cauzelor care a dus, duce si va duce in Continuare Lumea STRAMBATA cinic SI inConstient in Prapastia FINALA.
    DACA NU se REZOLVA!
    De FAPT, mi-am cam expus TOATE Ideile in Forumul COTIDIANUL.

    Din Pacate parazitat de Tooot, FELuu’, To’arashi de Ipochimene STRANII,
    Majoritatea din Categoria CareDeCateMaiTembel … … 😊
    Am sa LE sistematizez, intr-o Prezentare mai CONCISA, pentru ca mi-au venit pe Moment si ASA am si raspuns, in diverse Randuri,
    Starnirea Spiritului meu CRITIC de catre MulteleMizeriiMinciuniStrambePastile Otravite,
    produse de:

    – PROSTIE si

    – PERFIDIE PLANificata

    si deversate CONTINUU pe Forum …

  31. Patru Editat, da vicleni. Florypetre, concepție este concepție, bade! Cum spune Dan. Și e verificabilă! Așa că citește și apoi grăiește cât vrei. Vorbești aiurea, fiind la serviciu, se pare. Margelatu spune că nu-i citat Kant. Vezi nene că este citat în Planul de pace durabilă, doar că Zum Ewigen Frieden înseamnă pe românește Spre pacea eternă. În rest furi de pe siteuri și minți. Charlie nu merită decât compasiune. Spune prostii de la natură, crezând că gargariseala lui e altceva. Doar inepții de clinică. Nu ați putut urni, chinuiți de misiune, nici măcar o virgulă în Planul de pace durabilă! Dacă nici inși ca voi, motivați de murdăria umană, nu găsesc nimic de obiectat, e foarte bine pentru recunoașterea anvergurii articolului. Acest Clio se bagă și el în tablou cu cultura lui de cartier, când discuția este cu totul alta. Ca și cum cineva nu ar fi cazul să gîndească căci Clio nu a învățat abecedarul. Zic să faceți campionat de prostii. Ar fi greu de decis care e pe locul I, fiind aglomerație din partea voastră.

  32. Un articol, Planul de pace durabilă, ce pune pe gînduri. Extrem de cutezător autorul! Să dai o lumină într-o confuzie istorică precum cea de azi, e formidabil! Cutezătoare și consecvența autorului: a spus deja la Alba Iulia (în septembrie 2022), că Ucraina are teritorii străine și, în susidiar, că România are de recuperat Bucovina. Se confirmă complet ideea, astăzi. În articol esențial este că Andrei Marga este consecvent. El spune să suveranitatea națională este și asupra teritoriilor pierdute prin încălcarea ei. Mă bucur că Andrei Marga discută dosarele grele. Situația postbelică este cum o descrie. La noi puțini știu că Bucovina și Trancarpatia au fost date de Stalin pentru 30 de ani! S-au încheiat de mult. Planul de pace durabilă este cu adevărat un plan de pace al epocii actuale.Nimeni nu a putut obiecta le el, căci e plin de cultură și aduce idei noi.

  33. A trecut multă vreme de când Sun Tan a definit regulile războiului și de atunci ele nu s-au prea schimbat. De atunci se vorbește de pace dar tot de atunci ori ce reguli s-au elaborat pentru a o avea au fost în zadar. Iar astăzi, văzând ca decidenții care ne hotărăsc soarta recomandă, pentru a avea pace, înarmarea. Mă întreb câți oameni pe glob ar rămâne fără lucru dacă brusc nu s-ar mai produce nimic pentru război. Militari sau muncitori. Crede cineva ca este așa ceva posibil? Un naiv s-ar întreba cam ce s-ar putea face dacă s-ar renunța la înarmare și razboie dacă banii astfel rezultați ar fi folosiți la……. Și proprietarii complexelor militare? …. De fapt așa funcționează lumea: filosofii vorbesc despre pace, militarii despre război, iar bieții de noi ne întrebăm cat va mai exista incercatul nostru glob.

  34. „ Realitățile în care trăim rezultă din interacțiunea economie, politică, armată, cultură.”
    Omisă, cu bună știință ?, cea financiară, una dintre cele mai hotărâtoare în orice relație, nu numai între cea dintre state !

    O altă chestiune ce este refuzată a fi luată în considerare este cea religioasă .
    Și aici este de amintit controversa iscată atunci când s-au pus bazele acestei făcături birocratice europene, când nu s-a reușit impunerea religiei creștine la baza uniunii europene, mai ales că atunci Europa nu era atât de împănată ca acum cu altfel de închinători, în special la Mohamed, Alah, sau chiar la Satana cum sunt o mulțime în momentul de față.
    Și poate că și datorită acestui refuz, ce pare că unii îl aveau deja în vedere .
    Acum , dacă s-a văzut că din motive oarecum cunoscute globalismul a dat kichs, Europa ar trebui să treacă urgent la un suveranism generalizat bazat pe un naționalism, mai puțin supravegheat , situație ce presupune o independență de facto, nu doar de jure, fără imixtiuni din exterior, ci mai degrabă prin autocorectări în urma comparațiilor cu felul în care se dezvoltă alte state. Și nu doar vecine, ci chiar și de pe alte continente, dar asta presupune o libertate de informare a massmedia neîngrădită, la fel ca și circulația bunurilor și persoanelor atâta timp cât astea se desfășoară conform unor principii etice și morale unanim acceptate.
    De fiecare dată s-a dovedit că puterea absolută corupe și atunci când ea ajunge să fie concentrată doar la o mână de oameni , și mai ales bazată pe inegalități strigătoare la cer, cum este cea financiară, cu care le poți cumpăra nu doar pe toate celelalte, dar și unele conștiințe, demersul este sortit eșecului.
    Și asta se vede destul de clar acum ! 8-;

  35. Individul care semnează Crăcănat dovedește că povara ignoranței deformează. Articolul Proiect de pace durabilă arată clar din start: în Ucraina nu se poate reveni la situația preconflict, pacea compromis duce la alte conflicte, pacea eternă nu este accesibilă. Rămâne pacea durabilă. Cu înțelegerea suveranității pe baze istorice – a retroceda teritorii răpite încălcînd-o. Tot mai mulți istorici, geostrategi, filosofi americani, germani, italieni etc. vin spre această optică.Crăcănatul vede aici putinism. Dacă-i așa, atunci Putin trebe că are dreptate. Crăcănatul e așa de redus, ca și usrismul, că face omagii involuntare cuiva pe care îl diabolizează.

  36. Te afli în treabă Radu Humor. Nu spui nimic nou. Globalismul este foarte bine depășit de suveranism în Proiectul de pace durabilă al domnului Marga. Finanțele sunt parte a economiei. Religia este parte a culturii. Să discutăm, dar să și ducem înainte lucrurile. Așa, cu repetarea în alte cuvinte, se stă pe loc. Ar fi cazul să punem, cum sugerează cineva, întrebarea: cum să facem ca astfel de articole bine documentate și îndrăznețe să fie cunoscute larg și luate în seamă. Ar fi act de cetățenie.

  37. Dacă mintea poate să priceapă doar acele gânduri ce conţin cuvinte cunoscute sau pe care le poate desluși precum limba poate deosebi gusturile iar ochii pot vedea doar acele lucruri și întâmplări pe care i le dezvăluie lumina ce le reflectă forma, sufletul, lipsit fiind de vreuna dintre aceste însușiri sau calități, nu poate cunoaşte pe nimeni mai bine decât pe sine însuși. Cufundat în căutarea de sine și trăind în sine, sufletul ajunge la un moment dat să afle dimensiunea propriei sale stări sub forma unui imens gol în care stau într-o oarecare ordine și dezordine, toate gândurile, emoțiile, sentimentele, faptele și întâmplările ce au pătruns în el și cu cât sufletul continuă tot mai mult și mai mult a se căuta pe sine, cu atât mai mult golul devine tot mai adânc, lipsit de orice margine sau orizont de parcă întregul neant i s-ar deschide în față. Continuând înaintarea, mintea ajunge la un moment dat la niște limite din afara ei, devenind lipsită de posibilitatea de a se mai întoarce, blocând aparent și drumul sinelui odată cu ea numai că sinele nu este supus controlului sau unicei ei voințe. El este complet liber de aceasta astfel încât își continuă drumul către propria regăsire, în calea lui nerezistând nici cea mai mică oprelişte de tip material, străin fiind de natura aceasta.

  38. Astfel, minte și trup fizic rămân mai întâi în urmă apoi se desprind pe rând până când ajung a se opri luând cu ele inclusiv lumea în care s-au manifestat sub forma unor amintiri, unele de neuitat altele trecând în uitate. Când omul și-a găsit propriul sine, simte că undeva prin apropiere se află și sălașul lui Dumnezeu căci omul nu poate trăi singur în Univers iar când L-a simțit pe Dumnezeu, simte că are totul și este una cu totul. Într-o asemenea stare, nu-i mai trebuie nimic, trăiește întocmai legilor Lui simțind cum legile omenești și legile lumii nu-l mai pot nici afecta, nici ajuta în mod esenţial, preponderent, predominant și obligatoriu necesar căci Dumnezeu este în toate și în tot.

  39. vorbe , vorbe , vorbe , d.le profesor ! tara este ingropata in vorbe ! tara are nevoie de ACTIUNE , MISCARE , REFORME REALE SI DUREROASE ( nu pt . popor , ci pt. privilegiati ) ! AI curajul sa le propui ?

  40. Bade Ioane, se vede că nu citești, că de înțeles e mai greu! Ți se dă mură în gură ce ai de făcut. Dar ai ieșit măcar cu vorba să faci ceva? Vrei mereu ca altul să facă ce nu ești în stare. Vai de capul satului! Cu burta plină, mintea la somn și voința cîrpă e ușor să spui orice. Prostia și statul la căldură sunt cel mai la îndemînă lucru.

  41. T-ea bagat cineva in seama , mai expiratule ? Vorbesti de prostie dar tu nu stii sa scrii o compunere de gimnaziu . Ai capul plin de lozinnci si vorbe banale , dar nu stii sa bati un cui . Cinta la alta masa .

  42. Grijă la gramatică, bade Ioan @ Virgil. Se învață la școala generală. În celelalte, se vede că ți-e mintea în afară. Capul gol, bun de bătut cuie, care-ți plac. Și de cîntat la mese, cum spui.

  43. Pare că, bade Ioan@Virgil, nu ai proprietatea cuvintelor. Așa că vezi-ți de treabă. Un biet agramat la judecăți, la orice nu se salvează nici cu vorbe goale. Sănătoși să fim, că pe cît se vede bolnavi sunt destui.

  44. Se pierde timpul cu inși care nu știu pe ce lume se află. Un minim de cunoaștere și de decență nu este deloc posibil, Ioane? Vezi-ți nene de necazuri, că spui aiureli. În loc să te uiți la tine – cum arăți și ce ești capabil să faci. Trebe discutat, dar nu așa, cu suficiență.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.