The New York Times informează că aproximativ o sută de foști colaborartori ai senatorului John McCain susțin candidatura lui Joe Biden la Casa Albă, trecând dincolo de barierele partizane. Având în vedere că nici măcar 3% din discursul prin care Biden a acceptat nominalizarea formală pentru candidatura prezidențială a fost dedicat politicii externe, susținerea primită din partea foștilor sefi de campanie și consilieri care au lucrat pentru McCain vreme de 35 de ani este foarte importantă. Asta arată spre ce se va îndreptra administrația Biden pe plan extern.
La echipa defunctului senator John McCain se adaugă o alta trupă de neoconservatori apropiați de fosta administrație George W. Bush, analiști și jurnaliști: Bill Kristol, Max Boot, David Frum (cu a sa ”axă a răului”), Jennifer Rubin.
Dar ce se poate spune despre politica externă a lui Donald Trump? Foștii colaboratori ai lui John McCain îl acuză pe Trump ca a încălzit relațiile cu dictatorii și că a ”manifestat dezinteres față de alianțele noastre”. În realitate, lucrurile nu stau așa.
Administrația Donald Trump a restras SUA din acordul nuclear cu Iranul negociat de fosta administrație Obama, de Rusia, China, Germania, Marea Britanie, Franța. Nici vorbă de apopiere de ”dictatorul” Ali Khamenei de la Teheran, ba dimpotrivă. Apoi, aceeași administrație Trump a adus relațiile cu China în pragul unui conflict deschis. Apropierea de Rusia semnalată la începutul președinției s-a lovit de zidul cercului conducător de la Washington, a căzut imediat capul generalului Michael Flyn, primul consilier de Securitate al lui Trump, iar această cale a fost repede abandonată. Trump l-a ales drept consilier de securitate pentru o perioadă pe unul dintre artizanii politicii neoconservatoare intervenționiste a administrației Bush Jr., John Bolton. Îl are secretar de Stat pe Mike Pompeo, fost șef al CIA, la rândul lui un ”uliu” apropiat taberei neoconservatoare. Iar apropierea sa de un dicactor, Kim Jong-un, nu a dus la nimic bun, ci la doar câteva teste balistice în plus efectuate de regimul nord-coreean. Pentru a nu mai vorbi despre apropierea tot mai puternică de monarhhile salafiste din Golf, în special de Arabia Saudită (care a atins un minim în relația cu SUA în timpul administrației Obama), de conceperea unei alianțe șiite în Golf, cu susținerea Israelului, pentru a combate influența Iranului. Nimic din toate aceste mișcări nu duc și nu vor duce la încheierea ”războaielor fără sfârșit” ale Americii, în ciuda unei retrageri parțiale din Siria, gândită în așa fel încât să ”asigure petrolul” sirian. De altfel, în urmă cu două săptămâni, o companie americană a semnat un acord de exploatare a zăcămintelor petroliere din regiunea estică a Siriei administrată de kurzi, un semn că prezența militară americană va fi justificată de interesele economice.
În paralel, vocile împotriva intervenționismului din rândul Partidului Republican și al administrației Trump au fost mai mereu secundare și nebăgate în seamă. Iar declarațiile lui Trump împotriva ”războaielor fără sfârșit” au avut mai degrabă un rol electoral decât de a anunța o strategie coerentă.
Cât despre Joe Biden, va putea acesta să promoveze o politica externă neintervenționistă? Biden, atunci vicepreședinte, nu a văzut cu ochi buni suplimentarea numărului militarilor americani în timpul administrației Obama. Posibila vicepreședintă Kamala Harris a obiectat împotriva implicării SUA în Yemen. Atât Biden, cât și Harris vor să readucă SUA în acordul nuclear cu Iranul. S-ar părea că sunt semne bune pentru o politică mai reținută.
Însă nu va fi așa. O anunță susținerea primită de Biden din partea cercurilor neoconservatoare și o anunță și numele alese de Biden pentru a-l consilia pe partea de politică externă. Anthony Blinken, fost subsecretar de Stat în administrația Obama, a considerat mereu că SUA nu au făcut suficient de multe eforturi pentru a da jos regimul Assad din Siria. Apoi, Jim Townsend si Michele Flournoy, foști înalți oficiali în Pentagon în timpul administrației Obama, au criticat recent, în presa germană, propunerea unui deputat de la Berlin ca SUA să evacueze armele nucleare din Germania. Apoi, trebuie să ținem cont și de opțiunile lui Joe Biden în materie de politica externă. Ca senator, a votat fără reținere în favoarea invaziei în Irak. Mai mult, publicația Politico scria recent că, ”în loc să critice bugetul uriaș al Pentagonului în timpul administrației Trump, inițiativa de politică externă constantă a lui Biden în campania prezidențială a fost să depășească agresivitatea lui Trump în ce privește China”.
Care poate fi concluzia după scurta trecere în revista a realizărilor, promisiunilor și echipelor de politică externă ale celor doi candidați? O spune foarte bine Bonnie Kristian, într-un articol publicat de The Week: ”Cu siguranță, cu Biden președinte ne putem aștepta la mai multă diplomație multilaterală și la mai puține mesaje nesăbuite pe Twitter, însă sunt puține motive de speranță că Biden se va îndepărta de modelul politicii externe din ultimii 20 de ani”.
”Retorica unei politici externe mai reținute este foarte populară în SUA – ultimii noștri trei președinți au mizat pe asta într-o oarecare măsură – opinia publică cere de ani de zile un rol mai redus pentru armata SUA în străinătate, unul care să sustina strict interesele SUA. Ne-am putea imagina că unul sau altul dintre cele doua partide va specula această tendință.
Sau poate că au făcut-o deja. Fiecare candidat a recitat conștiincios discursul despre încheierea războaielor fără sfârșit și a arătat apoi că rivalul lui nu a făcut asta. Oricine va prelua președinția în ianuarie 2021, va continua la fel, cel mai probabil fără mari consecințe la nivel politic. Noul președinte poate să urască bombele, dar tot le va arunca asupra altora. Americanii vor fi preocupați de chestiunile interne; Washingtonul va rămâne împotmolit în consensul intervenționist, iar războaiele fără sfârșit vor ajunge să-și merite numele”.
cine munceste in America va vota Trump. Firmele mici si oamenii care muncesc pentru ei au prosperat de cand este Trump presedinte. cei care au votat democratii inainte acum vor vota cu Trump. Numai corporatiile jegoase sunt cu democratii. Toti lingusitorii si ciracrii hartiilor degeaba si a „corespondentei” cretinoide. CORPORATIE=MUNCA DE IMBECILIZARE SI ADUCERE IN SCLAVIE. GO TRUMP! Sper sa castige lupta impotriva jegurilor globaliste.
Upsss, ce inseamna globanismul pentru voi? Globanismul=sclavie moderna in orice tara! Muncesti sau nu, tot sclav al tarii esti deoarece, dupa un timp esti obligat sa te angajezi, altfel esti alungat din tara respectiva! Orice cetatean este obligat sa contribuie la bugetul localitatii si tarii in care este stabilit, altfel, adio vis frumos! Trump, pe acest individ nu au reusit multi sa il citeasca din punct de vedere comportamental si psihic, este ca oricare lacom, acaparator a orice, doar ca incapatanarea prosteasca de a nu accepta compromisuri pentru tara lui, il vor elimina! Vrea doar pentru el si ai lui, dar nimeni din marii capi ai lumii nu accepta! Nu este el cel mai puternic om al lumii! NNEsteu exista „cel mai puternic om al lumii” decat ca slogan si manipulare! Este un grup destul de mare!
O natiune nascuta prin CRIME nu poate gandi altceva decat RAZBOAIE.