Surpriză mare: Van Garderen îi bate pe Contador, Froome şi Quintana

Duelul supergreilor Contador, Froome,, al greilor „Purito” Rodriguez şi Quintana a fost influenţat de vremea criminală (ceaţă şi zăpadă) de pe cătărarea specială din final, dar cu toate aceste, ultima parte – cea decisivă – a cursei a fost clar controlată de „The Big Four”, pe lângă care s-au alăturat şi alţi câşiva rutieri. Totuşi victoria a revenit unui outsider, Tejay Van Garderen, este adevărat el un este un „nimeni”, dar nimeni nu-i dădea nici măcar o şansă în această etapă. Victoria lui Van Garderen este prima din carieră într-o etapă de World Tour. Marile lui performanţe le-a obţinut până acum doar în Turul Californiei, o competiţie Pro continentală. Şi pentru ca surpriza să fie completă, şi pe locul 2 a venit un rutier pe care iarăşi nimeni nu conta, francezul Romain Bardet.

Victoria rutierului american s-a datorat şi faptului că marii favoriţi se păzeau reciproc şi nu au reacţionat la un atac neaşteptat, chiar pe ulimele sute de metri ale francezului Warren Barguil, care iniţial a fost urmat doar de Van Garderen şi Romain Bardet. Abia când mai erau 200 de metri până la linia de sosire, Contador a accelerat pentru a mai câştiga secunde, Rodriguez şi Quintana au reacţionat rapid, doar Froome a ratat „startul” şi a pierdut 5 secunde faţă de Contador. Tejay Van Garderen a profitat de sufocarea lui Barguil de pe ultima 100 de metri şi a trecut în faţă depăşindu-l la o jumătate de roată pe Bardet.

Surprizele din finalul etapei nu au fost singulare. Chiar înainte start s-au înregistrat „surprize”. 5 rutieri, toţi oameni de clasament general nu au mai plecat în cursă: este vorba de Chris Horner – Lampre-Merida (toată lumea se aştepta ca învingătorul din 2013 din „Vuelta” să iasă la bătaie cu Froome şi Contador, dar se pare că întârzierea de 43 de secunde acumulată după trei etape l-au făcut pe „bunic” să renunţe), Carlos Betancur (Ag2R La Mondiale), recentul câştigător din „Paris-Nice”, Brett Lancaster (Orica GreenEDGGE), Thomas Danielson (Garmin-Sharp) şi David Arredondo (al treilea rutier de la Trek Factory care abandonează).

Etapa a IV-a: Alp – Valter 2000 (166,4 km)

1. Tejay Van Garderen (BMC Racing Team) – 4:49:30

2. Romain Bardet (Ag2R La Mondiale) – a.t.

3. Alberto Contador (Tinkoff Saxo) + 3”

4. „Joaquim „Purito” Rodriguez (Team Katusha) + 4”

5. Nairo Quintana (Movistar Team) + 5”

Tricoul alb cu dungi verzi – clasamentul general

Diferenţa de 4 secunde dintre „Purito” şi Contador nu înseamnă mare lucru ţinând cont că următoarele 2 etape sunt destul de „ondulate” cu căţărări de categoria a 3-a şi cu finishuri în coborâre. O evadare bine susţinută de coechipieri sau aliaţi, cu cca 30 km înainte de linia de sosire poate decide locul 1. Practic trebuie să ne aşteptăm la un duel în doi între „Purito” Rodriguez şi Contador. Va fi foarte greu pentru Quintana şi Froome să recupereze cele 10, respectiv 17 secunde care îi despart de locul 1.

Dintre rutierii de clasament general se pare că nu mai pot emite vreo pretenţie la podium şi propabil nici la top 10 (doar în cazul în care se vor înregistra abandonuri „în faţă” sau alte „minuni”) Daniel Martin (Garmin Sharp), cîştigătorul de anul trecut, aflat pe locul 20 la 1 minut şi 49 de secunde de lider, veteranul (36 de ani) Ivan Basso, omul numărul 1 de la Cannondale, aflat pe locul 25, la 2 minute şi 50 de secunde de lider şi Rigoberto Uran liderul lui Omega Pharma-Quick Step) care este pe locul 30 la 4 minute şi 10 secunde de locul 1.

1. Joaquim „Purito” Rodriguez (Team Katusha) – 17:47:34

2. Alberto Contador (Team Tinkoff-Saxo) + 4”

3. Tejay Van Garderen (BMC Racing Team) + 7”

4. Romain Bardet (Ag2R La Mondiale) + 10”

5. Nairo Quintana (Movistar Team) + 10”

6. Chris Froome (Team Skay) + 17”

7. Andrew Talansky (Garmin-Sharp) + 18”

8. Domenico Pozzovivo ((Ag2R La Mondiale) + 26”

9. Warren Barguil (Team Giant-Shimano) + 42”

10. David Arroyo (Caja Rural) + 48”

„Tricoul roşu – clasamentul căţărătorilor

1. Stef Clement (Belkin-Pro Cycling) – 58 puncte

2. Jack Bobridge (Belkin-Pro Cycling) – 54 puncte

3. Tejay Van Garderen (BMC Racing Team) – 38 puncte

4. Joaquim „Purito” Rodriguez (Team Katusha) – 35 puncte

5. Alberto Contador (Team Tinkoff-Saxo) – 35 puncte

Poveştile turului: Vota acum 90 – 100 de ani

• Primele 3 ediţii, cele din 1911, 1912 şi 1913 s-au desfăşurat cu participare exclusiv spaniolă, cursa contând şi pentru campionatul Spaniei pe şosea. Toate cele 3 ediţii s-au desfăşurat pe parcursul a trei etape, a diferit doar lungimea totală a traseului: 365 km, 424 km respectiv 445,7 km. Suspendată pe perioada primului război mondial, cursa s-a reluat în 1920, tot cu 3 etape, noutatea fiind acceptarea unor rutieri din Franţa.

• Deşi condiţiile de cursă erau foarte dificile la începutul secolului trecut, iar bicicletele erau departe faţă de cum arată cele de astăzi, totuşi în 1911 s-a înregistrat doar o diferenţă de 2 minute şi 46 de secunde între primul şi al doilea clasat. În anul următor însă, diferenţa între câştigător şi locul 2 a fost una mai substanţială, 44 de minute şi 16 secunde. De menţionat că la ambele ediţii, rutierii care au venit pe locul 10 a avut peste 2 ore întârziere faţă de lider, 2:21:48, respectiv, 2:35.28. În 1913, distanţele din top 10 au fost mult mai mari: astfel, rutierul clasat pe locul 4 a venit cu 1 şi 25 de minute întârziere, iar cel de pe locul 10 cu 4 ore şi 18 minute.

• În ediţiile din 1912 şi 1913 marii învinşi din cursele anterioare au obţinut revanşa. Clasat pe locul 2 în 1911, Josep Magdalena a câştigat turul din 1912. Clasaţi pe locurile 2 şi 3 în 1912, Juan Marti şi Antonio Crespo au venit pe locurile 1, respectiv 2, în 1913.

• În 1920 deşi au fost acceptaţi rutieri din Franţa, spaniolii erau convinşi că turul va fi câştigat de favoritul lor, Josef Magdalena. Calculele nu au ieşit, Magdalena nici măcar nu a terminat cursa, iar turul a fost câştigat de vedeta franceză Jose Pelletier.

• Victoria franceză din 1920 i-a dezumflat pe organizatori şi pe sponsori, ceea ce a condus la nedisputarea în 1921 şi 1922 a competiţiei. În 1923 turul s-a reluat cu 4 etape de această dată traseele însumând 644 km. Între podiumul a fost unul francez, câştigător fiind Maurice Ville, care l-a învins pe Jose Pelletier, care a terminat cursa cu 11 minute şi 10 secunde întârziere. „Tripla” franceză din 1923 i-a înfuriat pe organizatori, drept urmare în 1924 şi 1925 turul a fost din nou spaniol 100%. S-a iscat o polemică aprinsă, ciocnindu-se două tabere: cea „naţionalistă” şi cea care dorea ca Volta Catalunya să devină constant o cursă internaţională. Cea de-a doua tabără a avut câştig de cauză şi în 1926 au fost acceptaţi din nlou rutieri străini, din Franţa şi în premieră din Italia. În 1926 turul se desfăşoară pentru prima oară pe parcursul a 6 etape

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.