Surpriză uriaşă în etapa a doua a Turului Franţei

Jan Bakelants da lovitura în Turul Franţei. Două grave accidente evitate în ultima secundă. Duelul Froome – Contador încă nu a început. Povestea extraordinară a Turului Franţei din 1903.

Prima victorie din carieră

Etapa a doua a Turului Franţei (Bastia – Ajaccio: 156 km) a produs una dintre cele mai mari surprize din ultimii ani. Victoria de etapă (şi tricoul galben, cel puţin până luni seara) a fost adjudecată de olandezul Jan Bakelants de la americană cu sediul în Luxemburg, RadioShack-Leopard, un rutier care în 5 ani de când aleargă ca profesionist nu a câştigat vreodată vreo etapă, nici măcar în vreo cursă de rangul trei sau patru. În clasamentul pe anul în curs, Bakelants nu se regăseşte printre cei 170 de rutieri care au acumulat până în prezent puncte, iar în clasamentul pe 2012 nu se regăseşte printre cei 247 de rutieri care au luat puncte în diferite competiţii de-a lungul anilor. Menţionăm că ultimii clasaţi în top-urile anuale au câte 1 punct !!!. Bakelants vine şi după o operaţie complicată la genunchi şi el nu ar fi concurat în Turul Franţei, dacă celebrul Fabian Cancellara nu s-ar fi retras pe motiv că vrea să se pregătească pentru Campionatul Mondial pe şosea.

A câştiga o etapă într-un mare tur (Turul Franţei este cel mai mare), reprezintă enorm pentru CV-ul unui ciclist, parctic îi asigură lui nu doar contractul pentru anul următor, ci reprezintă şi o garanţie privind că sponsorii vor fi generoşi cu echipa din care face parte şi în sezonul următor. Culmea, RadioShack-Leopard a venit în Franţa fără vreo pretenţie, neavând printre cei 9 componenţi nici măcar un sprinter pentru a câştiga puncte la etapele de plat şi la cele de contratimp.

O evadare care a ţinut până la finish

Surpriza înregistrată la Ajaccio – victoria rutierului olandez – este cu atât mai mare, cu cât ultimii 10 km ai cursei erau pe plat şi se anticipa o victorie la sprint masiv a unui dintre specialiştii genului, slovacul Peter Sagan (Cannondale) fiind marele favorit al etapei, mai ales că acesta ataca şi „tricoul verde” (acordat liderului din clasamentul pe puncte) şi „tricoul alb” (acordat liderului din clasamentul celor mai tineri rutieri).

Cursa în sine nu a fost una spectaculoasă până cu 12 km înainte de final. Singurul eveniment notabil l-a reprezentat întârzierea mare (cca 10 minute) faţă de pluton a câştigătorului primei etape, Marcel Kittel, dar acesta, cu o etapă câştigată (relativ surprinzător, în urma „măcelului”- căzătura colectivă înregistrată cu 4 km înainte de final, căzătură care a triat favoriţii – de sâmbătă) la activ, şi-a „făcut norma”.

Cu 12 km înainte de finish, unul dintre marii favoriţi ai Turului, Chris Froome (Team Sky) a lansat pe o căţărare de categoria a III-a un atac menit însă mai mult să testeze reacţia celuilalt mare favorit, Alberto Contador (Saxo-Tinkoff), dar acesta nu a răspuns, aşa că britanicul a renunţat şi a reintrat în pluton.

Cu 10 km înainte de linia de sosire, un grup de 6 rutieri (printre care şi Bakelants) schiţează o evadare, dar avansul faţă de pluton nu a depăşit niciodată 10 secunde (foarte puţin într-o cursă pe plat). Cu 2 km înainte de sosire, când plutonul se afla la 6 secunde în spate, 5 dintre evadaţi încetinesc, iar Bakelants pleacă de unul singur spre victoria de etapă. Pe ultimii 300 de metri olandezul este atacat de pluton (aflat la 2 secunde în spate) care declanşează sprintul masiv, dar Bakelants rezistă miraculos şi trece linia de sosire cu o secundă înaintea sprinterilor, relizând victoria vieţii lui.

Două accidente evitate în ultima secundă

Şi în această etapă erau să se înregistreze evenimente cu efecte incalculabile. În plină urmărire a celor 6 evadaţi, plutonul era să lovească un spectator care din senin s-a trezit să traverseze pe o zebră. Respectivul a făcut un salt înapoi exact în momentul în care era să fie acroşat de ciclistul din fruntea „trenuleţului” care conducea plutonul. Dacă l-ar fi acroşat, cu siguranţă am fi asistat la o căzătură colectivă cu mulţi răniţi, viteza de rulare fiind foarte mare. Cu 3 km înainte de linia de sosire, un spectator scapă câinele din lesă şi acesta sare în faţa plutonului şi doar a minune a făcut să nu existe impact, care de asemenea ar fi generat o căzătură colectivă.

Clasamente

Etapa a II-a

Jan Bakelants (RadioShack-Leopard) – 3h,43’,11”

Peter Sagan (Cannondale) + 01”

Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) +01”

Davide Cimolai (Lampre-Merida) +01”

Edvald Boasson Hagen (Team Sky) +01”

Clasament general (tricoul galben)

Jan Bakelants (RadioShack-Leopard) – 8h,40’03”

David Millar (Garmin-Sharp) +01”

Julien Simon (Sojasun) +01”

Clasamentul pe puncte (tricoul verde)

Marcel Kittel (Argos-Shimano) – 47 puncte

Peter Sagan (Cannondale) – 43 puncte

Alexander Kristoff (Katusha Team) – 41 puncte

Clasament căţărători (tricoul alb cu buline roşii)

Pierre Roland (Team Europcar) – 5 puncte

Biel Kadri (Ag2r la Mondiale) – 5 puncte

Cyril Gautier (Team Europcar) – 2 puncte

Clasamentul tinerilor (tricoul alb)

Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) – 8h,40’,04”

Romain Bardet ((Ag2r la Mondiale) – acelaşi timp

Alexander Rojas Quintana (Movistar Team) – acelaşi timp)

Trivia – Le Tour 2013

Cel mai în vârstă rutier prezent în competiţie este germanul Jens Voigt de la echipa RadioShack-Leopard. Pe 17 septembrie el va înplini 42 de ani.

În top 5 veterani, se mai află: Mario Tosatto, 39 de ani (Team Saxo-Tinkoff), Stuart O’Grad, 39 de ani (Orica-GreenEDGE), Andreas Kloden, 38 de ani (RadioShack-Leopard) şi Christian Vande Velde, 37 de ani (Garmin-Sharp)

Cel mai tânăr participant în competiţie este Danny van Poppel, care va împălini 20 de ani la 5 zile după terminarea competiţiei. El se află la primul sezon de alergător profesionist şi face parte din echipa olandeză Vacansoleil-DCM. El are un frate mai mare, Boy, care îi este coechipier şi este şi el prezent în acest tur; tatăl său, Jean Paul a fost de asemenea ciclist profesionist şi are 2 etape câştigate în Turul Franţei în 1991 şi 1992.

În top 5 „juniori” mai fac parte: Alexey Lutsenko, 20 de ani (Astana), Moreno Moser, 22 de ani (Cannondale), Tom Dumoulin, 22 de ani (Argis-Shimano) şi Romain Bardet, 22 de ani (Ag2r-La Mondiale).

Cei 198 de rutieri care s-au aliniat la start sunt provin din 34 de ţări: cei mai mulţi sunt din Franţa – 42, Spania – 27, Italia – 18, Olanda – 17 şi Belgia – 12. În 2012 la start s-au aliniat tot 198 de rutieri dar din 31 de ţări. Cei mai mulţi: Franţa – 44, Spania – 21, Olanda – 18, Italia – 15 şi Belgia – 14.

42 de rutieri concurează pentru „tricoul alb” cel care se acordă celui mai bine clasat tânăr în vârsta de până la 25 de ani. Dintre aceştia, Peter Sagan (Cannondale), Tejay van Garderen (BMC Racing Team), Alexander Kristoff (Katusha) sunt rutieri de clasament general, şi împreună cu Marcel Kittel (Argos-Shimano), Andrew Talansky (Garmin-Sharp), Ramunas Navardauskas (Garmin-Sharp) şi Gorka Izagirre (Euskatel-Euskadi) se bat pentru primele locuri în clasamentul tinerilor, dar, unii dintre ei şi pentru „tricoul verde” cel care se acordă rutierilor care obţin cele mai multe puncte în cursă.

Poveştile Turului Franţei

Ediţia nr. 1 – 1903

Prima ediţia s-a desfăşurat în anul 1903, ideea organizării unei astfel de competiţii a venit din partea ziarului L’Auto, care căuta o cale de evitare a falimentuluiu în bătălia cu publicaţia Le Velo.

Competiţia trebuia să înceapă pe 1 iunie şi urma să se dispute pe parcursul a 5 etape. Cum s-au înscris doar 15 concurenţi – taxa de participare era foarte mare, 20 de franci – totul s-a amânat pentru luna iulie. S-a redus taxa de participare la 10 franci şi s-a garantat primilor 50 clasaţi câte 5 franci pe zi.

La prima ediţie s-au înscris 84 de concurenţi (profesionişti, semi-profesionişti şi amatori), dar la start s-au aliniat doar 60 (49 – francezi, 4 belgieni, 4 elveţieni, 2 germani şi un italian). Regulamentul de atunci pare foarte bizar pentru …cei de acum. Turul se desfăşura pe parcursul a 6 etape, dar concurenţii nu erau obligaţi să participe la toate cele 6 etape. Doar integraliştii intrau in calculele clasamentului general. Cei care nu contau pentru clasamentul general luau startul când concurau într-un fel de grupă a doua care pleca cu o oră sau două după prima grupă. Un concurent care nu mai conta pentru clasamentul general avea însă toate drepturile în etapa la care participa. Este şi cazul lui Hippolyte Aucouturier care a abandonat la mijlocul parcursului primei etape, deci nu mai conta în clasamentul general, dar a câştigat etapele a II-a şi a III-a.

Se alerga şi pe timpul nopţii

După cum am arătat, regulamentul de atunci era unul foarte ciudat pentru noi cei de astăzi. Şi mai ciudată era însă desfăşurarea propriu-zisă a curse. Prima etapă, Paris – Lyon (471 km) a avut startul la ora 15.16 !!!. Câştigătorul primei etape, Maurice Garin (cel care a câştigat de altfel şi competiţia) a ajunsla Lyon la….9 dimineaţa a doua zi. Deci, după cum se vede se rula şi pe parcursul nopţii. (Faptul că la o eventuală trecere peste un nivel de cale ferată era lăsată bariera, este inutil să va mai spunem că rutierii trebuiau să se oprească şi să aştepte să treacă trenul – în ziua de azi, traseele nu se mai „intersectează” cu astfel de „obstacole”, sau dacă nu pot fi evitate, circulaţia trenului este modificată).

Totuşi, ţinând cont că se alerga multe ore, inclusiv noaptea, după fiecare etapă urmau 3 zile de odihnă.

20 de ore diferenţă între primul şi ultimul loc în prima etapă

Prima etapă a primului Tur a fost câştigată de Maurice Garin în 17h, 45’,13”. Credem că pe cicliştii de astăzi îi apucă fiorii gândindu-se la chinul colegilor lor de acum 110 ani. Pe locul 2 a venit Emile Pagie, la numai 55 de secunde. Faceţi vă rog un exerciţiu de imaginaţie pentru a „vedea” cum s-a derulat duelul celor doi. Practic, Garin şi Pagie au condus cursa cap-coadă într-o evadare „avant le lettre”. O evadare totuşi în 3, dar Hippolyte Aucouturier a acuzat crampe stomacale şi a abandonat în jurul orelor 23.00, iar un alt concurent, În timpul nopţii Pagie a înregistrat o căzătură destul de urâtă, dar şi-a revenit l-a ajuns pe Garin, dar diferenţa dintre cei doi s-a făcut pe ultimii doi km în oraşul Lyon. Pe locul 3, la 34’59” a ajuns Leon Georget. Dacă vi se pare prea mare timpul lui Georget, vă prezentăm întârzierea (timpul în plus faţă de primul clasat) lui Eugen Brange, clasat pe locul 37 (ultimul) în această etapă: 19h,57’,36” !!! Deci, adunând timpul câştigătorului cu întârzierea ultimului clasat observăm că Eugen Brange a străbătut cei 471 km în 37 de ore, 42 minute şi 49 secunde !!! Credem că orice comentariu este de prisos, cu excepţia unuia singur: vai de mama celui (eventual a celor, dacă au lucrat cu schimbul) însărcinat cu cronometrarea timpului rutierilor. Media întârzierilor a fost de peste 8 ore, 5 rutieri trecând linia de start după 8 ore şi mai bine după câştigător.

Culmea, în etapa a II-a, Marseille – Touluse (374 km), Eugen Brange şi-a luat o strălucită revanşă terminând pe locul 2 după învingător (Hippolyte Aucouturier cu timpul de 17h.55’.04”) cu (doar) 32 minute şi 22 secunde întârziere. Tot o diferenţă uriaşă între primul şi ultimul sosit s-a înregistrat în etapa a V-a, Bordeaux-Nantes (425 km), când Arsene Milocheau, clasat pe locul 22 (ultimul) a trecut linia de sosire la 16h.08’.29” faţă de învingător, Maurice Garin, care a terminat cursa în 16h.26’,31”. Deci Milocheau a parcurs etapa în 32 de ore şi 35 de minute.

Acest Milocheau are însă meritul că a rulat şi a terminat toate cele 6 etape, deci a contat pentru clasamentul general. El a obţinut locul 21, ultimul, cu un timp general în plus faţă de câştigător de 64h,57’,08”. Timpul general al învingătorului a fost de 94h,33’,14”.

Câţi bani a luat câştigătorul

Suma alocată pentru premii în prima ediţie a Turului Franţei s-a ridicat la 20.000 de franci. Premiul pentru câştigarea turului a fost de 3.000 de franci. Învingătorul, Maurice Garin a câştigat în total 6.075 franci (cca 40.000 de dolari la cursul anului 2008), cumulând şi sumele din celelalte premii. Suma era una foare mare pentru vremurile respective. Un muncitor câştiga avceastă sumă în şase ani de zile. Primul Tur al Franţei a fost un uriaş succes în lumea sportului, dar şi un boom comercial: Publicaţia L’Auto iniţiatoarea competiţiei, s-a salvat de la faliment, iar de la tirajul de 20.000 de exemplare (tiraj care genera pierderi uriaşe publicaţiei) a ajuns la 130.000 de exemplare vândute. Publicaţia concurentă, Le Velo a fost măturată de pe piaţă.

Notă: un adevărat film de acţiune, cu urmăriri, împuşcături, bătăi, răniţi etc. Toate acestea în viitorul episod al Poveştilor Turului Franţei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.