Nu se ştie de ce, după 1965, responsabilii pentru treburile culturale din Securitate au lăsat să existe o oază de libertate a spiritului critic într-un anume domeniu: critica literară. Au gândit, probabil, că e necesară o astfel de supapă ca să nu apară spiritul critic în domeniul ideologic. Cei care erau tentaţi să respingă marxismul o puteau face, mascat, în lumea elitistă a comentariilor asupra literaturii. În fapt, chiar aşa s-a şi întâmplat: noi n-am avut comentarii critice asupra ideologicului de la bazele regimului politic socialist, cum au avut ungurii, cehii şi polonezii. Ceea ce a fost şi bine, şi rău. A fost bine pentru că am putut conserva exerciţiul libertăţii în spirit. A fost rău pentru că nu am dus acest exerciţiu spre înnoirea societală şi această lipsă de atunci se vede până în ziua de azi, când nu suntem capabili de proiecte de societate (de ţară le spun unii, ca şi cum ar fi vorba de o unire a tuturor românilor).
În lumea criticii literare au funcţionat două fronturi ale libertăţii. Unul era tactic şi era reprezentat de Nicolae Manolescu, Eugen Simion şi comilitonii lor. Acest front a ales să apere autonomia esteticului şi să o contrapună cerinţelor oficiale.
Mult mai pervers şi mai puţin cunoscut azi a fost frontul strategic. Era reprezentat de un erudit autentic al literaturii noastre vechi, un fost puşcăriaş al regimului, Dan Zamfirescu. Recunoscut în valoarea sa de către un ilegalist respectat, George Ivaşcu, fostul puşcăriaş Dan Zamfirescu nu s-a putut mulţumi să lucreze în calitate de „negru” al patronului său politic, ilegalistul. Dan Zamfirescu a căutat să devină colaborator al responsabililor pentru treburile culturale din Securitate. Pentru a parveni la această „mare cinste”, eruditul şi ucenicii săi au elaborat o strategie: să-l ridicăm în slăvi pe Ceauşescu până într-atât încât securiştii să ne ridice în slăvi pe noi şi să adopte doctrina noastră. Ce era această doctrină? Un naţionalism delirant. În cele din urmă, a fost botezat protocronism. Rezulta din doctrina aceasta că românii au fost buricul târgului în toate cele culturale şi că Ceauşescu este sinteza voievozilor cu viziunea independenţei ţării. Terenul pe care au avut succes comilitonii lui Dan Zamfirescu a fost unul ţinut în ascuns de Securitate: antisemitismul. Simptom al semidocţilor, antisemitismul era apogeul cultural al ofiţerilor de Securitate. Dan Zamfirescu nu era atât de incult încât să creadă în ceea ce crezuse Hitler că ar fi adevărat, dar, din poftă personală de putere, a alimentat cu argumente cât mai tari ceea ce puteau şi doreau să creadă securiştii lui Ceauşescu.
Antisemitismul din străfundul naţionalismului cultural protocronist a fost continuat, după 1990, de Corneliu Vadim Tudor, aparent un om cult, dar, în esenţa educaţiei sale, un spirit superficial, cu o bună memorie de tocilar şi cu un mare talent de pamfletar.
Azi asistăm la răsturnarea pe dos a acestui semidoctism românesc. Tineri cu o cultură cu nimic mai rafinată ca a lui Corneliu Vadim Tudor, aflată la piciorul broaştei din balta în care a dat cu băţul eruditul Dan Zamfirescu, semidocţi în toată gloria cuvântului, compun o formaţiune politică nelipsită de elemente delirante: traiul sexual în comun, vinovăţia istorică a proprietăţii… Aceşti indivizi, parveniţi până la „graţiile” guvernării, nu au niciun proiect societal pozitiv pentru ţară.
Este cu adevărat îngrijorător că nici aceia care s-au educat după 1990, aşadar fără sechele culturale comuniste, nu reuşesc să gândească societal. În fapt, acesta este fructul cel mai tipic al deceniilor noastre postcomuniste, în care politicul românesc a lăsat în chip constant impresia că este doar un joc de societate, nu o şcoală despre socialul societal.
Delir. Dan Zamfirescu pușcăriaș ? A fost iefitină poșirca de azi.
O alta forma de rezistenta, este prin flatulatie, s-o facem pentru acest minunat Guvern
Unde este tactica pentru cultura?! Cumva aici? https://www.stiripesurse.ro/angajatii-bibliotecii-nationale-fac-acuzatii-grave-sediul-nostru-este-un-instrument-imobiliar-la_1851749.html
Sau, in retrocedari cu acte in fals, vanzari ale imobilelor bazate pe cultura?
Ioan Buduca ai impresia ca folosind „adjectivul societal din engleza” devi mai interesant in „articolasi”.
Bun. Dar, poate ne spuneti cand au gandit ( ca de trait-nici vorba ) romanii societal. Se vor repezi destui sa spuna/scrie ca cei educati dupa ’90 au fost marcati vrand-nevrand de ceea ce s-a intamplat inainte.Asadar, n-ar fi lipsit de interes sa analizati daca romanii,inainte de primul razboi mondial, sau in interbelic au gandit societal.Inafara de Cioran, Vulcanescu si cei de langa ei, care aveau ca proiect curatarea etnica a Romaniei. Apropo : Cioran a fost un antisemnit feroce.Dupa razboi a negat, fireste,dar nici un om corect nu poate accepta asta, ca a ramas scris.A fost Cioran un semidoct, cu o gandire la nivelul celor mai rasariti ofiteri de securitate ?
O mizerie plina de falsuri istorice este acest articol, desi incearca sa loveasca la final in USR, se pare, dar loveste, parsiv, in romani. Nu este de ajuns ca guvernantii fabrica pe banda rulanta acuze de „anti-semitism” la adresa romanilor, acuze false, dar mai vine si un delirant ca Ioan Buduca sa toarne gaz pe foc. Ioan Buduca emite sentinte fara probe. Scrie ca si cand stie, dar de fapt scorneste. Oamenii murdari se vad si prin opiniile pe care le emit despre altii, fara ca ceea ce descriu sa aiba vreo baza.
Ei, hai Luciane, nici chiar asa.Ion Buduca scrie,in fond, despre rezistenta prin cultura.Ca ar fi avut doua componente: una tactica,, constand in apararea ( dar si promovarea ) literaturii de calitate si o a doua ” strategica „.Cu prima afirmatie sunt perfect de acord ca unul care am inceput sa citesc literatura anilor ’50-inceputul ’60 si am putut sa observ ( ca toti cei din generatia mea ) uriasul salt facut in anii ’70.Literatura, arta de calitate in general, formeaza in bine, cateodata chiar la modul inconstient, foarte multe personalitati.Literatura anilor ’70 a dat rezultate palpabile, a creat oameni lucizi.Cu chestia „strategica „discursul d-lui Buduca se incurca rau, dupa parerea mea. Cei care au inceput cursul desantat al persoanalitatii lui Ceausescu ( facandu-i si lui un deserviciu pe masura)au creat isteria in cauza spre a-i descuraja pe rusi, a-i convinge ca in Romania ii asteapta ” lupta intregului popor” pe bune.O operatiune de P.R, cum ar veni.O treaba simplista in fond, nu o „strategie”. Ca unii au supralicitat,de capiati, ori pupincuristi ce-or fi fost , e altceva, dar ” strategie”-nu prea.Ca unii dintre ei, ori din securitate or fi fost antisemiti -se poate.Nu se face afirmatia ca poporul roman ar fi fost antisemit ( desi nici filosemit n-a fost el) Dealtfel,in lipsa „semitilor”,chiar si presupul antisemitism al activistilor nu putea fi decat un antisemitism de hartie. Pe de alta parte, daca editarea Volumului IX din Opera politica a lui M.Eminescu ( considerat antisemit de rabinul care se reprezenta pe el singur in Romania ) a fost o miscare a Securitatii, atunci tot respectul pentru ea. .Asa ca articolul nu poate fi considerat ca o mizerie plina de falsuri istorice, din moment ce nici nu trateaza la modul real probleme de istorie , ci cateva speculatii( inteligente ) despre rezistenta din anii totalitarismului.
Cultura ESTE prin ea insasi un act de rezistenta la orice. La invazii straine, la decaderea sociala, la nazism, la bolsevism, la globalism, la idiotie, lasitate si colaborationism.
Cel mai bun act de rezistenta este emisiunea Tezaur Folcloric. Emisiune care, „nu se stie din ce motive”, a inceput sa contina foarte multe melodii ale ALTOR POPOARE…ceea ce nu e rau in sine, dar se pare ca cineva acolo sus unde se numara banii si-a dat seama de valoarea rezistentei prin cultura si ce si-a zis: trebuie anulata forta de rezistenta nationala reprezentata de aceasta emisiune, in care se canta prea mult despre plaiul romanesc!
Cultura, sub domnia globalista, trebuie sa devina un talmes-balmes anti-identitar, uniformizator, nivelator, un buldozer.
Rezistenta prin Cultura era sa ne facem sa Gandim Liber ! Ne plimbam pe Strazi si Gandeam Liber , Observand Lumea , si intr-un Carnetel , Abstractizand Realitatea , dand in viitor , Noi Forme de Arta Abstracta . Muzeul de Arta , era o Insula de Libertate , cand priveam vre-un Tablou al unei Imparatese , sau Picturi , de Pictori Italieni .