Termoficarea din România pierde până la 35% din energie  

Rețelele de termoficare din România, esențiale pentru furnizarea de căldură și apă caldă în marile municipii, se confruntă cu pierderi care ating cote alarmante. Conform unei analize recente realizate de compania de consultanță Horváth, pierderile din rețelele de termoficare sunt de 30-35% anual, ajungând la 37% în București, dintre care 28% se produc în rețelele de transport.

Această situație reflectă o problemă cronică de subfinanțare, atât în rețelele de transport și distribuție, cât și în unitățile de producere. Aceste deficiențe nu doar că pun presiune pe bugetele publice, dar determină și o migrare masivă a consumatorilor către soluții individuale de încălzire, mai costisitoare, dar percepute ca fiind mai fiabile.

Investiții minime, rezultate dezastruoase

În perioada 2019-2022, investițiile în rețelele de termoficare au fost neglijabile, unele orașe precum Galați, Ploiești sau Tulcea raportând zero cheltuieli în acest sector. Situația este critică și în alte municipii mari: Brașovul a investit doar 74 de euro pe kilometru de rețea, Iașiul 55,76 euro, iar Bucureștiul un simbolic 2,77 euro.

În paralel, numărul avariilor a crescut dramatic, exemplul cel mai evident fiind tot în București: de la 687 de defecțiuni în 2016, la 1.813 în 2021. Aceste probleme au condus la pierderi anuale de aproximativ 100 de milioane de euro doar în capitală.

Migrarea consumatorilor către soluții proprii
Calitatea scăzută a serviciului public de termoficare și lipsa predictibilității au determinat o treime dintre locuitori să opteze pentru sisteme individuale de încălzire, deși costurile sunt cu aproximativ 100% mai mari decât cele pentru încălzirea centralizată, subvenționată de primării. Ponderea acestor sisteme a crescut de la 26% în 2019, la 29% în 2022, accentuând dificultățile financiare ale sistemului centralizat.

Soluții propuse: un model sustenabil
Horváth propune o abordare structurată pentru a evita prăbușirea completă a sistemului de termoficare centralizată:

Analize detaliate și soluții hibride: Zonele cu densitate scăzută de consumatori ar putea beneficia de centrale termice de cartier, evitând necesitatea modernizării unor mari porțiuni de rețea.
Surse alternative de energie: Identificarea potențialului geotermal și utilizarea pe scară largă a pompelor de căldură, în combinație cu energia fotovoltaică, pot reduce dependența de rețelele extinse.
Tehnologii „waste to energy”: Dezvoltarea centralelor de cogenerare în proximitatea depozitelor de deșeuri menajere ar putea transforma deșeurile în resurse energetice valoroase.
Reorganizare economică: Zonele în care densitatea de consumatori nu justifică rețele centralizate ar trebui să migreze către soluții locale de producere.
Management privat: Transferul sistemului către un operator privat, pe baza unor contracte de performanță, ar asigura o administrare mai eficientă și o utilizare optimă a resurselor.
Integrare verticală: Crearea unui operator unic care să gestioneze atât producția, cât și distribuția și transportul energiei termice ar eficientiza întregul proces.