Muzeul Judeţean Buzău a venit cu precizări în contextul discuţiilor purtate pe tema tezaurului României deţinut de Rusia. Tezaurul de la Pietroase face parte din categoria juridică tezaur naţional, se compune din 12 piese valorificate muzeal, însă nu are legătură cu tezaurul naţional aflat în Rusia.
Conform instituţiei de cultură, există o confuzie de termeni între tezaurul descoperit în judeţul Buzău şi cel aflat în posesia Rusiei.
„De multe ori se face o confuzie între termeni, una este tezaurul de la Pietroase, ale cărui piese se află în ţară, alta este tezaurul naţional despre care se face vorbire şi, din fericire, se repune pe tapet, alta este categoria juridică tezaur naţional pentru piesele de patrimoniu. Piesele care fac parte din Tezaurul de la Pietroasele se găsesc în România, în original, expuse la Muzeul Naţional al României şi în ultimii ani a făcut obiectul unor participări internaţionale. Şi mai există o replică a lui care se află la Muzeul Judeţean Buzău. Restul, prin ceea ce se înţelege tezaur naţional care se află în Federaţia Rusă, se compune din lingouri de aur, bijuterii ale Coroanei României, tablouri, efecte bancare”, a declarat pentru Agerpres directorul Muzeului Judeţean, Daniel Costache.
Specialiştii spun că Tezaurul de la Pietroasele a fost trimis spre păstrare la Moscova în iulie 1917, alături de alte valori ale Băncii Naţionale a României, în condiţiile spargerii frontului românesc de către trupele germano-bulgare conduse de feldmareşalul August von Mackensen. După încetarea ostilităţilor, el nu a fost restituit statului român de către guvernul bolşevic. După îndelungi demersuri a fost înapoiat României în 1956, aflându-se acum expus la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.
„Mai sunt piese în ceea ce priveşte tezaurul din Rusia de interes arheologic, însă nu din cel de la Pietroasele. Tezaurul de la Pietroasele face parte din categoria juridică tezaur naţional, se compune din 12 piese valorificate muzeal, există încă din momentul intrării lui în circuitul ştiinţific, mai precis la sfârşit de secol XIX, mai multe teorii vizavi de numărul de piese, care iniţial ar fi făcut parte din acest tezaur, unele piese distruse, unele presupus a fi furate şi nerecuperate, însă fără legătură cu tezaurul naţional din Rusia. La Buzău sunt toate cele 12 piese cunoscute, în copie”, a mai precizat sursa citată.
Potrivit Muzeului Judeţean, locaţie emblematică pentru judeţul Buzău sub multiple aspecte, comuna Pietroasele este cunoscută în ţară, cât şi peste hotare ca locul de descoperire a celebrului tezaur Cloşca cu puii de aur. Găsit în mod întâmplător în anul 1837 de către doi meşteri pietrari, Ion Lemnaru şi Stan Avram, tezaurul avea să provoace în jurul său o întreagă serie de evenimente, dezvoltând o istorie proprie şi zbuciumată. Meşterii au descoperit piesele tezaurului doar prin simpla ridicare a unor blocuri de piatră, într-o alveolare. Deşi astăzi sunt recuperate şi cunoscute publicului doar 12 piese, cu o greutate totală de 19,820 kg, se pare că iniţial tezaurul era compus din 22 de obiecte. După lungi şi numeroase peripeţii, soldate cu moartea celor doi descoperitori şi distrugerea sau dispariţia unui număr greu de precizat de piese, Tezaurul a fost recuperat incomplet şi a intrat în posesia statului român.
Fiind cel mai mare tezaur de aur din lume descoperit la vremea aceea, în contextul în care nu se descoperise mormântul lui Tutankamon, Tezaurul de la Pietroasele a fost expus în marile muzee ale lumii.
Degeaba inchid Supermarketurile de la ora 13 sâmbătă si duminica ca dupa ora 13 se strica Piatza !
Nu am citit o prostie mai mare, deci e clar ca prostocratia e pana la Buzau si nu numai.
îIn anul 1956, în luna iunie, Hrușciov i-a comunicat lui -Dej, hotărârea PC al Uniunii Sovietice de a restitui Romaniei „… valorile istorice ale artei aplicate, decorative și plastice românești” pe care România le-a trimis spre păstrare în timpul Primului Război Mondial
Delegația românească ce s-a deplasat la Moscova în ziua de 28 iulie 1956,a fost compusă din Tudor Arghezi, Andrei Oțetea, George Oprescu, Marius Bunescu, șeful delegației Mihai Ralea și mai multe persoane care s-au ocupat cu ambalarea obiectelor Generalul Vedenin, comandant al Kremlinului, a ținut un discurs din care „… emana o admirație nemărginită pentru Tezaurul nostru de artă. În afară de imensa valoare artistică și istorică a pieselor, ele reprezintă, după părerea sa, o mare valoare materială. Sunt în total 33 kg. de aur, 690 kg. de argint, 22.12 carate de briliante, 30.03 carate de rubine, 184.5 carate de smaralde, apoi 1350 de picturi, gravuri și desene, dintre care 120 de Grigorescu, pe lângă altele de Szathmary, Aman, Luchian, Andreescu, în total, împreună cu cele peste 35.000 monede rare, 39.320 de piese. Numai Tezaurul de la Pietroasa, din sec. al IV-lea al erei noastre, cântărește 19.736 kg de aur,care face parte din Tezaurul National si care tezaur de la Pietroasa era deja celebru in lume.
Tezaurul de la Pietroasa a fost prezentat publicului din România cu ocazia unei mari expoziții deschise la Muzeul de Artă al Republicii care s-a deschis în ziua sărbătorii naționale 23 august 1956
Nu stiu cand a fost predat muzeului judetean Buzau,probabil o mare greseala,cine stie cat din tezaur mai exista
Comunicatul prostalailor buzaoieni lasa impresia funesta ca tezaurul de la Pietroasa e in muzeu de la descoperirea lui,din 1837, alta gogomanie:)))
Bine ca l-au luat Rușii.
Că dacă-l lua Hitler, îl mai vedeam doar în poze.
Cum o să vedem aurul de la Londra !
măR🤮g
(● RumburKaK – 2*perfectMICȚIONATU’ la CEPECAca -RumburKaK●)
Minciuni pe banda rulanta pentru bebeluși sa nu mai țipe.
Ce spune Muzeul de la Buzau are o valoare juridica enorma, si anume, ca-n „tezaur” nu prea era vorba de bunuri din patrimoniul tarii, ci din patrimoanele unor PARTICULARI. Demersurile pentru restituirea lor trebuiau, asadar, sa fie facute de PROPRIETARII LOR, care erau PARTICULARI. Si cred ca ele au si fost facute, si cu rezultate, fiindca n-am auzit familia regala româna sau alte familii din anturajul ei plângându-se de vreo pierdere, când, si dimpotriva, Muzeul din Buzau spune limpede ca BIJUTERIILE erau ale ei. Singura care ar fi avut calitatea de-a le cere restituirea. Ori, familia regala sau alti proprietari ai diferitelor piese pretioase (?) ajunse-n Rusia: si anume, da, ligourile, erau pretioase, titlurile bancare, mult mai putin sau deloc, dat fiindca putine i-au supravietuit WW1 si crizei din 1929-1933, nu s-au plâns de pierderea lor. Tablourile: ele ar putea fi SINGURUL bun de valoare, depre care, însa, presa nu spune daca proprietate personala sau proprietate publica în clipa-n care-au fost evacuate, si daca originale, si-ale carui pictor/caror pictori, sau copii. Aveam, asadar, dreptate s-anticip mult zgomot pentru nimic, INTOX pentru a distruge relatiile cu Rusia, aliat traditional al tarilor române.
@Mărgelatu
Lasă-te de semințele de cânepă, pune-ți funia, tot de cânepă, de turul gâtului să nu mai scoată inepții pe metru cub. Țață bostan, ai lecturi de rahan, nu sunt considerațiile istorice de dovleacul tău!
@ Margelatu (I): numarul de carate despre care vorbesti nu-i mare. Briliantele sunt diamante, în taierea „briliant” (stralucitor). Cele mai pretioase (fiindca rare) diamante, daca nu ma-nsel, fiind, într-adevar, briliantele. Gravurile si desenele îmi închipui sa fie tot de pictori români, care-n strainatate sunt prost sau deloc cotati. Am fost la Barbizon, unde statea si picta Grigorescu, si unde nimeni n-auzise de el. L-am cautat în prostie si fara nici un rezultat printre pictorii „scolii” de-acolo (romantici). Nici o urma de pe unde-o fi stat, nici o placa comemorativa (pe care-ar fi trebuit s-o faca si lipeasca românii): francezii au propriile lor mituri despre respectivele locuri, între care, hanul (l’auberge) Ganne, monument istoric (din toate pdv: inclusiv ca, drept plata, pictorii îi faceau cadou proprietarului propriile lucrari). În care, nici un român. Un Grigorescu = evaluat (în tara si strainatate) la câteva zeci de mii de euro, adica la extrem de putin. Fata de contemporanii lui rusi, la zeci de milioane de $ un tablou. Szathmary, Aman, Luchian, Andreescu, nici nu stiu daca sunt cotati. Pictori mari, pentru România, însa necunoscuti si necotati în Vestul care discrimineaza cu nerusinare. Grigorescu si restul celor de mai sus: desi-n colectiile regale si aristocratice din România, ramura Sigmaringen a familiei de Hohenzollern e privita de sus de propriile rude. Plus ca „Sigmaringen” are conotatii oribile pentru ziaristii francezi care fac pe nevinovatii, fiindca unul din ultimele bastioane ale hitlerismului. Kg de aur, argint, de care spui : nu uita ca Vestul a fost sute/mii de ani în razboaie, si campaniile militare trebuiau platite. Regii – între care, însusi Ludovic al XIV lea al Frantei -, si aristocratii, care-si aduceau tara/domeniile/fiefurile la faliment, îsi dadeau, dupa, bijuteriile la topit, pentru ca aurul sa le fie gaj unor împrumuturi.
@Margelatu (II) : Piese care, astazi, ar avea o valoare imensa, s-au pierdut definitiv din cauza maniilor de grandoare ale
unor apucati ai diferitelor vremuri istorice, pentru care un palat, de pilda, cu sali de joc, obligatorii – era o „bagatela”. Confuzia: tezaurul din Rusia al Munteniei si Moldovei (Transilvania înca nu era-n România) = un total de câteva milioane de euro (vreo 10-15. Nu mai mult, fiindca românii niciodata n-au stiut sa-si fabrice mitologii: i-au lasat pe-altii s-o faca. Dracula însusi fiind al negustorilor nemti carora Vlad Tepesh le cerea sa-si plateasca drepturile/impozitele de trecere prin tara si de vânzare prin piete).
Nu le ai cu limba romana ungure! Precizarile binevenite ale muzeografilor buzoieni sunt clare si nu lasa loc altor discutii prostesti. Te gasisi tu sa le faci din mare oftica. Ce tezaur ati gasit voi pe tarlaua voastra cu ceapa? Sau esti din aia care silabisesc doar titlurile? Cartea si carnea de porc sunt grele pentru voi.
Cum ramane cu restul,
Tezaurul de la Turnu Măgurele
Rhytonul de argint de la Poroina (Mehedinți
Patru planșe cu bijuterii barbare, de aur
Epitafurile de la Măn. Cozia (1396), Măn. Dobrovăț (1506), Măn. Slatina (1556), Măn. Bistrița (1601), de la Preda Buzescu, Marele Ban al Craiovei, din din anul 1683 (Șerban Vodă Cantacuzino)
Aer din anul 1613 (?)
Covoarele de Genua de la Măn.Bistrița (1514, sec.XVI, sec. XVI – alt covor)
Epitrafirele de la Măn. Govora (timpul lui Radu cel Mare), Măn. Bistrița (1521, Barbul, Ban al Craiovei), Măn. Dubrovăț (de la Ștefan cel Mare), alt epitrafir din epoca lui Constantin Brâncoveanu, altul din epoca lui Șerban Cantacuzino (două bucăți)
Rucavițe de la Cotroceni (o pereche), apoi din epoca lui Constantin Brâncoveanu, din epoca lui Ștefan cel Mare
Sfita de la Măn. Cozia (după tradiție, mantia lui Mircea cel Bătrân),
Cădelnița de argint de la Măn. Tismana (secolul al XIV-lea), cele de argint de la Măn. Bistrița (sec. XVI) (2 bucăți), alta de
argint din epoca lui Alexandru Lăpușneanu, de argint din secolul XV/XVI
Cățuie de la Măn. Bistrița (sec. XVI), de la Măn. Tismana
Ripide de argint aurit de la Măn. Cotroceni, 2 bucăți (1675)
Disc de argint de la Măn. Bistrița (sec. XVI)
Taler mare, de argint de la Măn. Tismana (> 1512)
Engolpion de argint aurit de la Măn. Snagov (1431), asemeni al fraților Craiovești de la Măn. Tismana, de la Măn. Bistrița (1512)
Căuș de argint aurit încrustat cu monede antice de la Măn. Tismana (1649), altul tot de la Măn. Tismana, al clucerului Buzinca (1641)
Patru cruci de argint aurit din epoca lui Șerban Cantacuzino
Cruce mare din lemn de chiparos de la Măn. Slatina
Disc de argint din sec. XVI
Evanghelie slavonă, manuscris din anul 1405 de la Măn. Tismana, alta manuscris din anul 1502
Două evanghelii slavone, imprimate ?
Aducem femeile românce la credința creștină sau nu?
citez pentru retardatii troli rusi:”sezvăluirea reputatului istoric Tatiana Pokivailova:
„În țara noastrã,(Rusia ) aceastã abordare [secretizarea de cãtre instituțiile de stat sovietice a unor fonduri și documente arhivistice – n.n.] a determinat, de asemenea, procedura strict reglementatã a studierii de cercetãtori a materialelor de arhivã care se aflau într-un regim special de depozitare. Pânã la «Revoluția arhivisticã» care s-a desfãșurat la sfârșitul anilor 1990, multe documente importante despre istoria Rusiei/U.R.S.S., inclusiv cele capabile sã arunce luminã asupra sorții «aurului românesc», au rămas inaccesibile. «Deschiderea» produsã în instituțiile arhivistice a schimbat, desigur, semnificativ situația: multe documente originale au fost introduse în circuitul științific…din pãcate, doar pânã la începutul anilor 2000″, când „«revoluția arhivisticã» a ajuns la zero, procesul de declasificare a colecțiilor de arhivã a stagnat, blocând posibilitãțile de cercetare ale oamenilor de științã. Mai mult, noile restricții privind accesul la colecțiile de arhivã, comparabile de fapt cu «a doua clasificare» [resecretizarea – n.n.], au fãcut din nou inaccesibile unele materiale care ajunseserã la cercetãtori în timpul «revoluției arhivistice ». Acest lucru a afectat și chestiunea «aurul românesc»” (Tatiana A. Pokivailova-istoric oficial rus)
Din lucrarea scrisã de Aleksandr Gheorghevici Mosiakin și intitulată’ Aurul Imperiului Rus și bolșevicii, 1917– 1922. Documente cu comentarii și analiză,’ publicatã în 2021, la Moscova în Editura „Relații internaționale”(А.Г. Мосякин, З о л о т о Р о с с и й с к о й империи и большевики, 1917 – 1922 гг. Документы скомментариями и анализом, Москва «Международные отношения», 2021; citată în „.. multumita doamnei Tatiana Pokivailova…… și cea a volumului care a lămurit, pentru prima oarã, pe baza documentelor din arhivele ruse, cum au cheltuit bolșevicii Tezaurul B.N.R., încredințat cu acte cu valoare de tratate internaționale Guvernului imperial rus, care s-a angajat sã îl pãstreze și returneze la cererea pãrții române.”
A.G. Mosiakin a facut istoricului Tezaurului B.N.R. la Moscova cu o precizare documentatã arhivistic privind depunerea acestuia în Palatul Armelor și predarea lui către împuterniciții ruși care au semnat protocolul din 16 februarie 1917:
„În 1916, casierul fostei Filiale din Moscova [a Băncii de Stat ruse – n.n.], tovarășul Veniaminov, a primit în Depozitele Kremlinului aur în monete aparținând României în sumã de 117.936.636 de ruble și 99 copeici.”
În plus, titlul dat de autor acestui document, redactat la 1 octombrie 1920, explică, pentru cititorul neavizat, că „rezerva de aur a României” a fost „transferată în decembrie 1916, de regele Ferdinand I și Guvernul român pentru depozitare temporarã în Rusia și a ajuns la dispoziția Guvernului sovietic dupã Revoluția din octombrie.
Păi nu știu de ai văzut fimul-n care rușii au filmat trenul cu ”valori” sosind in gara la ruși,.. cu borfeturile casei regale..Apropoo, mulți tăntălăi cred că ar fi aur dacic. Dar nu este.. Sunt ale unor popoare migratoare care au trecut prin zonă alungate de alții din spate… atunci cînd nici daci, nici romani, nici romîni nu existau pe aceste teritorii,… doar in nord in Maramuuu au supraviețuit cîteva triburi hune din hoardele lui Attila,.Ei au ingropat aurul..Iar brățările ”dacice” sunt făcături, excrocherie a falsului patriot securist procuror Lazăr..
….’Fără a mă dezice de aprecierile critice fãcute la adresa autorului și incluse în Destinul – referitoare la presupusele restituiri sovietice din Tezaurul B.N.R. efectuate în 1934 (sic!) și 1956 sau evaluarea cantitãții de aur depuse în decembrie 1916 la Moscova de la peste 93 tone la doar 70 de tone
Nu în ultimul rând, valoarea aurului românesc (echivalatã de către experții financiari bolșevici la 117.936.636 de ruble și 99 copeici) se regãsește în toate documentele arhivistice rusești care fac referire la integritatea Tezaurului B.N.R., gestionat de Guvernul sovietic – prin Comisariatul Poporului pentru Finanțe (NKF) și Banca Poporului –, de la confiscarea lui (ianuarie 1918) și până în mai 1921.
Pentru a se putea urmãri – cu ajutorul documentelor identificate în arhivele ruse – destinul sovietic al Tezaurului bancar românesc, trebuie plecat de la „Inventarul general” al aurului evacuat la Moscova și depus în Palatul Armelor la Kremlin (document anexat Protocolului încheiat la Iași, la 14/27 decembrie 1916, și semnat la Moscova, la 16 februarie 1917).
.. acest document (redactat în limba rusã și semnat la Moscova de delegații celor două pãrți), e pãstrat în original la Banca Naționalã a României”(Ilie Schipor istoric)
Norocul nostru s-a numit Nikita Sergheievici Hrusciov, ca am vazut tezaurul de la Pietroasele inapoi.
Ca daca ar fi fost atunci Putinantropul Antropoid actual, am mai fi vazut o laie de la banditii asiatici……[Rumburak]
Continui sa debitezi niste prostii mai mari decat ursul.
Trenul nu continea ,,borfeturile casei regale”, ci obiecte pretioase din inventarul bisericilor si manastirilor, colectii particulare de monede din aur, colectii din bani de aur vechi ai BNR, lingourile din aur ale BNR, manuscrise si carti vechi cu valoare istorica mare, tablouri si obiecte de arta valoroase nationale si particulare.
Cat despre ,,nici daci, nici romani, nici romini nu existau pe aceste teritorii”, este una dintre tampeniile humguresti cele mai uriase pe care o debiteaza stirpea voastra. Voi nu puteti sa acceptati ca noi romanii suntem urmasii dacilor si romanilor care au dainuit pe acest teritoriu dupa cucerirea Daciei.
Dovada continuitatii poporului roman este limba romana, derivata din limba latina vulgara. Doar unui imbecil ca tine probabil ca i se pare logic ca toti veneticii care s-au perindat pe teritoriul romanesc sa se fi inteles toti sa vorbeasca latineste? Daco-romanii au fost majoritari, asta si explica de ce toti veneticii migratori au fost asimilati si au devenit romani si de ce s-a pastrat limba latina aici.
Sau crezi ca dacii si-au luat toti lumea-n cap si au parasit toti Dacia, cum ati facut voi cand ati plecat din Asia. Dacia cucerita de Traian a fost cca 1/3 din tot teritoriul ei, asta insemnand pana la Raul Olt, si doar 1/2 din Transilvania.
Esti o mare sk@rba si un antiroman dusmanos……[Rumburak]
Marele urs este un drujbar din tinutul ala fantoma unde au ras padurile romanilor. Nu le are cu cartea. Esti prea pretentios cu el. Se pricepe doar la coviltire cand vine vorba de istorie.
Discul CERESC de la Nebra din epoca PIE/(1800–1600 BC), pe care sunt incrustate in AUR stele, stelele din Pleiade, discul Soarelui si Fazele Lunii, este fabricat din AUR autohton traco-geto-dacic din Carpati.
Masca de AUR a lui Agamemnon/1200 BC din muzeul de la Atena este fabricata din AUR autohton traco-geto-dacic din Carpati. Neamul nostru traco-geto-dacic fiind mentionat ca luptand de partea troienilor in Razboiul Troian din epoca IE/1200 BC.
Tezaurul de la Pietroasa (Buzau) a apartinut lui Athanaric, conducătorul vizigoților/(376-381 AD). Obiectele tezaurului au fost făcute din aur cu un titlu de peste 20 de carate. Nu toate piesele au fost realizate din același aur. Cu ochiul liber se poate constata că fibula cea mare este făcută dintr-un aur mai roșcat decât celelalte. Cel puțin o parte a tezaurului, inclusiv colanul cu inscripție, a fost realizată din aur extras din nordul Daciei. Acest fapt ar indica faptul că obiectele erau în posesie gotică înaintea migrației spre sud (vezi Cultura Sântana de Mureș-Cerneahov și Cultura Wielbark). Un amănunt important este cel al pandantivelor cu lanțuri împletite din sârmă de aur subțire. Acestea fac o trimitere stilistică la prototipurile clasice. Așa cum au fost ele realizate cu o execuție fină, ele amintesc de perioada elenistică a cerceilor cu pandantive. În acest fel se deduce o indicație care afirmă că obiectele de la Pietroasa au fost confecționate inainte de anii de invazie a hunilor, deoarece meșterii au păstrat până atunci tradiția mai rafinată a artei greco-romane.
@08:34 La psihanalist repede!
@Marele Urs
Tu nu crezi nimic nici cand vezi filmul cu tancurie rusesti din 1956 pe strazile Budapestei.