„Nu îmi imaginez că o conducere a Rusiei să returneze ceva României, nici acum, nici în viitor”, declara, cu niște ani în urmă, Alexander Konovalov, directorul Institutului pentru Evaluări Strategice din Moscova. Fără să o spună explicit, demnitarul moscovit făcea referire la returnarea Tezaurului României, furat de URSS cu peste un secol în urmă. Încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, românii nu au avut și nu au nici în ziua de azi, încredere în ruși, pe care, de obicei, îi înjură ori de câte ori au ocazia. Iar în ultimele decenii, unul dintre motivele cel mai des invocate pentru a explica această atitudine este furtul Tezaurului României. Dar, în ultimele decenii, s-a anunțat, periodic, înființarea unor ,,comitete și comiții” care s-au lăudat că vor anula efectele acelui jaf național, iar Tezaurul va reveni în România. Dar, toate acele promisiuni au fost, și au rămas, vorbe în vânt. Iar acum, la peste un veac de la acel jaf național, prea puțini sunt cei care mai știu despre este vorba: ce a fost acel ,,Tezaur” și mai ales cum de a ajuns el pe mâna rușilor.
Ieșirea din neutralitate
Regatul României a întrat în Primul Război Mondial, în vara anului 1916, după doi ani de neutralitate. A fost o decizie dramatică, care a fost luată la scurt timp după ce i se ceruse, ultimativ, să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Până la urmă sub presiunea acestei cereri categorice, dar și într-o situație militară catastrofală, Guvernul Român a acceptat să intre în război de partea Antantei. Primul episod militar în care s-a angajat armata noastră a început în seara de 27 august 1916, prin lupta de la Fundata. Este vorba de o localitate amplasată în mijlocul culoarului Rucăr-Bran, un sat prin care trecea granița dintre România și Austro-Ungaria. Acolo și-a pierdut viața primul militar român implicat în prima conflagrație mondială: locotenent-colonelul Gheorghe Poenaru Bordea, împușcat de unguri chiar în seara zilei în care România a intrat în război. Inițial, implicarea României în război a luat pe nepregătite Puterile Centrale, iar milionul de militari aduși pe front de țara noastră părea că va înclina balanța în avantajul Antantei. Dar, acel avantaj a durat puțin căci aliații României nu și-au respectat angajamentele militare asumate prin convenții. În plus, câteva decizii de strategie militară neinspirate ale acelorași aliați au modificat raportul de forțe dintre cele două tabere combatante: trupele inactive din Italia și Balcani au fost aruncate în luptă pe frontul românesc. În plus, s-a dovedit rapid că armata noastră nu era pregătită, din punct de vedere strict militar: tehnica de luptă era învechită și de proastă calitate, iar soldații slab instruiți. Astfel că rezultatele negative s-au văzut rapid. În circa patru luni, cea mai mare parte a teritoriului nostru, inclusiv Capitala, au fost ocupate de trupele inamice. Au fost luni cumplite, în care România părea să fi ajuns la un pas de a fi ștearsă de pe harta lumii. Atunci, cu puțin timp înainte ca și Bucureștiul să fie ocupat, Guvernul, Casa Regală și cele mai importante instituții ale statului s-au retras în Moldova, într-un refugiu despre care nimeni n-avea habar cât va dura. Atunci Iașiul a căpătat statutul de capitală provizorie a Regatului României. Iar odată cu acest statut, ce-i drept tranzitoriu, l-a căpătat și pe cel de centru financiar al țării. Astfel se face că, pe 15 noiembrie 1916, Banca Națională s-a mutat, și ea, tot acolo. Iar odată cu ea au fost mutate și rezervele sale, aur și alte metale prețioase care garantau acoperirea financiară a monedei naționale. Executată în mare grabă, acest mutare avea să fie doar primul pas din odiseea fără sfârșit a Tezaurului național. Din păcate, situația de pe front s-a agravat de la o zi la alta, iar în decembrie 1916 s-a luat în calcul chiar și posibilitatea ca întregul teritoriu național să cadă sub ocupația inamică. Erau momente de cumpănă pentru însăși existența noastră ca stat, fapt care a obligat autoritățile politice ale vremii să ia o serie de măsuri excepționale. Iar una dintre aceste măsuri a fost punerea tezaurului național la adăpost, undeva dincolo de granițele care păreau din ce în ce mai greu de apărat. Din păcate, atunci, în acea situație disperată, oficialii români au decis că locul cel mai apropiat și cel mai sigur unde putea fi trimis tezaurul erau seifurile „Tezaurului Imperial” de la Kremlin, din capitala Rusiei țariste.
Decizia lui Brătianu
Cum de s-a ajuns în această situație? Printr-o decizie politică! Atunci, cu peste un secol în urmă, după o analiză a situației politico-militare, puternicii vremii au decis că răspunderea pentru averea Băncii Naționale și implicit pentru soarta Tezaurului, revenea Consiliului de Miniștri. Astfel se face că, înainte de a lua o decizie, marele om de stat Ioan I.C. Brătianu, în calitatea lui de șef al Guvernului, a examinat mai multe variante de salvare a tezaurului țării, care ar fi urmat să fie dus în străinătate. Mult mai târziu, Mihail Gr. Romașcanu a relatat că atunci, în noiembrie-decembrie 1916, Brătianu s-a consultat cu cei mai importanți bancheri ai vremii. Mauriciu Blank, unul dintre aceștia, a propus mutarea tezaurului la Londra. Dar Brătianu s-a opus acestei idei, sub motiv că drumul pe mare ar fi fost deosebit de periculos, din cauza submarinelor germane. Din același motiv a fost respinsă și ideea trimiterii tezaurului în SUA. Tot Blank a mai propus trimiterea averii Băncii Naționale în Elveția ori Danemarca, țări neutre, neimplicate în război. Dar Brătianu n-a acceptat nici aceste variante. Și, de parcă nu ar fi înțeles nimic din lecțiile istoriei, Ioan I.C. Brătianu a fost cel care a propus și apoi a susținut trimiterea tezaurului la Moscova. Argumentul său, la fel de greu de înțeles, și atunci la fel ca și acum, a fost că „Rușii s-ar putea simți jigniți dacă am prefera puternica Anglie în locul țării lor”. Mult mai lucid decât liderul politic, bancherul Mauriciu Blank i-a atras atenția lui Brătianu: ,,Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo si nesiguranța terenului pe care se calcă în acest vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale și vom avea deziluzii amarnice.” Din păcate, timpul i-a dat dreptate bancherului și nu politicianului. Dar, nici acum nu este prea clar ce a avut Brătianu în vedere atunci când a vorbit despre ,,supărarea rușilor” și nici cât ar fi contat aceasta în condițiile în care, peste doar câteva luni, regimul țarist avea să fie eliminat în mod violent de bolșevicii lui Lenin. Cert este un lucru: Rusia țaristă, devenită aproape peste noapte Uniunea Sovietică, nu s-a simțit niciodată jignită de postura morală în care s-a pus odată cu refuzul de a ne restitui tezaurul.
Două ,,transporturi”
Cantitatea de obiecte trimise la Moscova, precum și condițiile speciale din acea perioadă au impus organizarea a două transporturi diferite.
PRIMUL TRANSPORT.14 Decembrie 1916, gara Iași: O parte a Tezaurului României, concret 1.738 de lăzi pline cu lingouri de aur, bijuteriile Reginei Maria și obiecte de patrimoniu cultural extrem de prețioase, toate estimate la peste 320 milioane lei-aur au fost încărcate în 17 vagoane. Semnat într-o situație deosebit de dramatică pentru țara noastră, Protocolul româno-rus de garantare a tezaurului pe perioada transportului și depozitării, semnat la 14 decembrie 1916, între generalul Mosolov, împuternicitul Rusiei, și ministrul de finanțe Victor Antonescu, a fost primul pas care a pecetluit soarta tezaurului României. Citând izvoare istorice ale vremii, istoricul Ioan Ioan Scurtu menționează, în lucrarea „Tezaurul României de la Moscova”: ,,Tezaurul Băncii Naționale a României, precum și celelalte lăzi se găsesc, începând din ziua în care au fost încredințate delegatului Guvernului Imperial și încărcate în vagoane, sub garanția Guvernului Imperial al Rusiei în ceea ce privește securitatea transportului, securitatea depozitării, precum și a înapoierii în România”.
AL DOILEA TRANSPORT. Peste doar câteva luni, în vara anului 1917, pe fondul temerilor că armata română va fi învinsă pe frontul din Moldova, autoritățile române au luat decizia să mai trimită un tren cu valori la Moscova. De această dată, a fost vorba despre 24 de vagoane în care au fost încărcate valori de circa 1,6 miliarde lei aur aparținând Băncii Naționale şi 7,5 miliarde de lei aur, bijuterii, tablouri şi multe alte obiecte prețioase aflate în seifurile Casei de Depuneri și Consemnațiuni. Documentele oficiale semnate înaintea acestui transport, menționează că toate bunurile „trec sub garanția guvernului Rusiei în ceea ce privește securitatea transportului, depozitării, precum și a înapoierii în România”. Omul însărcinat de Guvernul român să supravegheze al doilea transport până la Moscova cu ceea ce a fost numit „Trenul băncilor“, și depozitarea Tezaurului României a fost Alexandru Lapedatu. Din jurnalul său aflăm că drumul spre Moscova a fost plin de peripeții: ,,În ziua plecării, însoțitorii au aflat că au un vagon mai puțin, de era să rămână peste noapte cu lăzile pline de documente sub cerul liber, în ploaie. Călătoria a fost amânată. Vagoanele de clasa I fuseseră deja rezervate pentru rude, prieteni și chiar metrese ale mai-marilor vremii. Rușii, care nu asistaseră la îmbarcare, n-au vrut să ia în primire vagoanele, până când încărcătura n-a fost descărcată, reîncărcată și inventariată în fața lor. Trenul a plecat cu trei zile întârziere. Dincolo de graniță, soldații ruși dădeau năvală în vagoane. Au fost împiedicați să urce acolo de cazacii care păzeau cu arma în mână trenul ce le fusese încredințat”. Iar pe 6 august 1917, Lapedatu menționează: ,,La ora trei am ajuns la Kremlin, unde am depus lăzile într-o sală mică și umedă, sală care a fost acceptată, negreșit, fără să fi fost văzută” (…) „9 august 1917. Ocupați cu aranjamentul de la Casa de Depuneri, pe care l-am terminat. În subsolul acestei case avem 48 de lăzi, deasupra 26, iar la Kremlin 99” (…) „23 august 1917. Azi noapte am început mutarea lăzilor de la Kremlin la Casa de Lombard. Am dus, în 11 camioane, cam jumătate din ele, cele mai multe ale Ministerului de Externe și Interne, restul ale noastre, ale Ministerului Cultelor și ale Domeniilor”.
Un inventar fabulos
În total, cele două transporturi au transferat în Rusia un inventar fabulos: 91 de tone în monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care reprezentau Tezaurul Băncii Naționale a României. Acestora li s-a adăugat o bună parte a tezaurului nostru cultural, compus din comorile antice descoperite pe teritoriul României, inclusiv celebra „Cloșcă cu puii de aur”. În plus, au fost acțiuni, obligațiuni, titluri de credit; arhiva și colecția numismatică a Academiei Române, tablouri semnate de Grigorescu, Amann şi Luchian, cărți rare, odoarele mănăstirilor din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, precum și colecții ale multor alte instituții publice și particulare. Tot în Rusia au ajuns atunci și majoritatea hârtiilor de valoare aflate în gestiunea și visteria Casei de Economii și Consemnațiuni. Dacă lingourile din metal prețios și valuta-aur din primul transport a fost evaluate la circa 2,7 miliarde de lei-aur, bunurile din cel de al doilea transport au valorat peste 7,5 miliarde. Iar aceasta a fost doar valoarea strict contabilă, așa cum a fost ea consemnată în actele care au fost aduse și la cunoștiința autorităților de la Moscova. Așadar un total de peste zece miliarde de lei-aur. În urmă cu cinci ani, Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR Mugur Isărescu, a declarat pentru presă că ,,valoarea tezaurului Băncii Naționale a României, depozitat, în 1916 și 1917, la Moscova este, potrivit unei estimări contemporane de câteva miliarde de euro. Este vorba despre 93,4 tone de aur fin în monede și lingouri.”
Istorie potrivnică
Din păcate, atunci când au decis trimiterea tezaurului în Rusia, politicienii români n-au evaluat corect realitățile de acolo și nici evoluția ulterioară a evenimentelor. Pe 3 noiembrie Alexandru Lapedatu scria în jurnalul său: ,,S-a isprăvit! Bolșevicii sunt victorioși pretutindeni. Paza militară s-a retras de pe străzi. Guvernul bolșevic e stăpân. Ceea ce lumea tot mai spera să nu se întâmple s-a întâmplat. Soarta noastră e pecetluită.” Și avea perfectă dreptate: la începutul anului 1918, noul conducător al puterii de la Răsărit, V.I. Lenin, a rupt relațiile diplomatice cu România. Fondul român de aur a fost declarat intangibil pentru autoritățile de la București. În limbaj diplomatic, bolșevicii au declarat că își asumă răspunderea de a-l „conserva” și de a-l înapoia poporului român cândva, la o dată neprecizată. Practic, era vorba de sechestrarea Tezaurului. După încheierea Primului Război Mondial, România a încercat în mai multe rânduri să obțină tezaurul de la ruși, însă negociatorii sovietici au lansat ideea că „ar fi dispuși să-l înapoieze doar la schimb cu Basarabia”.
Kakoi tezaur?”
Primele tentative de recuperare a Tezaurului au început imediat după încheierea primei conflagrații mondiale și s-au efectuat direct cu URSS, în calitatea sa de moștenitor politic al Rusiei țariste. Tratative încheiate, după cum era de așteptat, cu o serie de eșecuri repetate. Există informații conform cărora, în iunie 1935, URSS ar fi restituit României o parte din bunurile culturale ce făcuseră parte din Tezaur. În ciuda faptului că până atunci se afirmase că acele comori românești s-au pierdut în cursul războiului civil din Rusia post-țaristă, în 1958, pe vremea lui Hrusciov, „Marele frate de la Răsărit” a mai făcut un gest de bunăvoință: a restituit încă o mică parte a tezaurului. A fost vorba doar de bunurile cu valoare istorică, cea mai mare parte a vestigiilor arheologice, inclusiv celebra ,,Cloșcă cu puii de aur”. Acestora li s-au adăugat și o serie de tablouri și alte obiecte de artă care fac parte din patrimoniul cultural național. O altă tentativă de recuperare a rezervei de aur trimise în Rusia odată cu Tezaurul s-a produs prin 1965 când, abia venit la putere, Ceaușescu a trimis la Moscova o delegație care ar fi urmat să negocieze restituirea Tezaurului.
,,Comitete și Comiții”
De-a lungul timpului, liderii sovietici de la Kremlin s-au prefăcut că nu știu mare lucru despre Tezaurul românesc. În 1965, Leonid Brejnev i-a spus lui Nicolae Ceaușescu: ,,Eu nu știu nimic! Ce tezaur? Hai să facem o comisie!”. După 26 de ani, în 1991, Mihail Gorbaciov i-a spus, și el, lui Ion Iliescu: ,,Nu sunt la curent cu problema Tezaurului. Hai să facem o comisie!” Ceea ce până la urmă, într-un alt context, s-a și întâmplat. Dar asta a fost după anul 2000, când problema Tezaurului a intrat în ,,zodia” birocrației. Pe 4 iulie 2003, atunci când s-a încheiat Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federație Rusă, partea rusă a refuzat să discute despre problema Tezaurului. Totuși, a fost de acord cu înființarea unei comisii de istorici români și ruși care să studieze chestiunea. Dar înființarea acelei comisii a fost o simplă formalitate. Prima întrunire a acesteia a avut loc între 18 și 21 octombrie 2002. Următoarea a fost între 19 și 21 octombrie 2004, urmată de o alta, care a avut loc în toamna anului 2006. A urmat o ,,pauză” de zece ani și, abia pe 28 martie 2016, Ministerul român al Afacerilor Externe a anunțat că ,,În perioada 25-26 martie 2016 a avut loc, la Sinaia, cea de-a IV-a sesiune a Comisiei comune româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. (…) întâlnirea s-a desfășurat într-o atmosferă deschisă și constructivă, marcând un nou și important pas în direcția studierii problemelor care intră în competența Comisiei. Părțile au continuat schimbul de opinii privind diferite aspecte referitoare la Tezaurul României, inclusiv la valorile Băncii Naționale a României depuse la Moscova în timpul Primului Război Mondial…”, Cu aceea ocazie s-a convenit ca următoarea întâlnire să aibă loc în Rusia, în a doua parte a anului 2017. Apoi, întâlnirea a fost amânată pentru prima parte a anului 2018. Dar, anul trecut negociatorii români au fost anunțați că și această ședință a fost revocată. Motivul invocat a fost că ,,factorul politic”, mai precis Kremlinul, nu a agreat evenimentul. De fapt, anul trecut, reprezentanții Rusiei s-au retras definitiv din această comisie comună. Iar odată cu această decizie s-a pus capăt, definitiv, oricărei discuții privitoare la retrocedarea Tezaurului. Iată cum Istoria este cu adevărat implacabilă: Primul Război Mondial s-a încheiat de peste un secol, la fel ca și cel de al Doilea Război Mondial. Rusia țaristă s-a preschimbat în URSS iar apoi, și aceasta a părăsit scena istoriei. Fața politică a lumii s-a schimbat și s-a preschimbat de mai multe ori. Dar, un lucru a rămas neschimbat: Tezaurul României este, și acum, prizonier în gulagul rusesc.
Mai nou, U.K. refuza sa predea aurul Venezuelei depozitat la Londra fiindca nu-i convine de el prezidente. Rezulta ca, daca romnaii cu drept de vot aleg un prezident care nu face politica Londrei, Romania se linge pe bot de aurul depozitat la Londra asa cum s-a lins pe bot cu aurul depozitat la Moscova. Asa baieti, trebuie sa mergeti pe axa Washinton-Londra-Bucuresti si sa luati imprumut de la FMI cum ne-a invata tartorul romanilor! Asa se intampla cand stai cu fundul in doua luntrii!
Rusia e ce mai criminala tara dupa glob. Nu numai ca nu o sa inapoieze ce a furat catre nico o natie din lume, dar va incerca sa fure si mai mult. Doar o China puternica o sa opreasca hegemonia alcoolicior rusi.
1. Tezaurul spaniol – furat de comunistii lui Stalin si dus (asemeni tezaurului românesc) pe drumul fara de intoarcere la MOSCOVA , in timpul razboiului civil cca 100 miliarde dolari
2.Rusii le cer britanicilor zeci de miliarde de dolari furati de oligarhii rusi: Pastrati infractorii, dar dati-ne banii!
3.Aurul Rusiei,aproximativ 80 de tone de aur pe care le-ar fi ascuns trupele lui Napoleon Bonaparte în timpul retragerii din Rusia după campania din 1812.marea armată a lui Napoleon a plecat din Rusia cu 80 de tone de aur şi alte obiecte preţioase furate de la Moscova\
4.Autoritatile de la Moscova doresc sa inceapa discutiile cu Japonia in legatura cu recuperarea aurului ultimului tar rus, evaluat la mai multe miliarde de dolari, care a ajuns la o banca din Tokyo in timpul razboiului civil din Rusia, a indicat Ministerul de Externe, citat de Reuters. Aurul, transportat in Japonia de amiralul Aleksandr Kolciak, comandant al „armatei albe“, in ultimele zile ale rezistentei anti-bolsevice,cca 80 miliarde dolari
Vorba romanului ” caca lupe ce mancasi”!
Bolshevicule cu 1000 de nikname-uri degeaba incerci sa aburesti citiorul roman. Noi romanii stim cine ne-a furat cel mai mult in ultimii 100 de ani. HOTUZUL SI TALHARUL Romaniei se numeste RUSIA. Ne-a furat Basarabia, Bucovina de Nord, tezaurul, uraniul, granele , si milioane de vieti de romani. Aceaste crime nu vor fi uitate de romani nicodata. Acest fost imperiu o sa sfarseasca rau, poate vom fi s noi martori la destramarea sa.
@Herr Odott: Ai omis sa mentionezi ca tonele de aur rusesc jefuite de Napoleon sint doar o legenda. De altfel, pentru o armata infrinta si in conditiile retragereii, adica iarna pe drumuri inexistente, mereu sub atacurile rusilor, transportul a 80 de tone ar fi fost imposibil cu mijloacele de atunci. La urma urmei, chiar existau 80 de tone de aur la Moscova cind capitala era la Petrograd? Aurul lui Kolciak este tot atit de tenebros iar Japonia are si ea ceva de revedicat de la Rusia: Insulele Kurile.
Mai si termina, Mister Surcel ! Termina, trotzkist provocator si veleitar, xenofob ordinar! De ce nu esti în Ministerul de Externe, daca tot dai din gura? Peste Tezaur (în mare parte restituit, inclusiv prin ajutoarele nerambursate în reconstructia Românei dupa WW2), peste Tezaur au trecut WW2 si Tratatul de pace, unde NIMENI, si repet, NIMENI, adica NICI O MARE PUTERE, VESTICII, MAI ALES, NU I-AU RECUNOSCUT ROMÂNIEI STATUTUL DE COBELIGERANTA! 23 August 1944 fiind ultima tentativa (nereusita, numai c-asta abia dupa WW2 se vede) de-a alinia România între tarile Aliate! Dupa invazia nefasta de la 22 iunie 1941, masacrele din URSS (între care, la Odesa, unul intrat în anale), si dupa ce soldatii români mai si sunt condamnati la linia I la Stalingrad, ca nu erau temperaturi de -30° acolo, si nici numai sobolani de mâncat … asta e! „Tezaurul”, rahat! Când Nastase Adrian si Catarama au devastat România, prin „privatizari” si-asa-zise „restituiri” DUPA ’89, si când, de fapt, arunci si tu alte rahaturi peste sacrificiile INUTILE, ÏN TRANSEELE PROMISCUI, în WW2, ale taranilor români! Daca esti asa de destept, de ce n-ai pledat tu cauza României la tratativele de pace de dupa WW2? fiindca ce nu s-a restituit din „tezaur” = despagubire de razboi, si mai si termina odata, Surcel, DESPAGUBIRE DE RAZBOI, dupa invazia aiurea de la 22 iunie 1941! Germania si-acuma-i ocupata militar, Mister Surcel trotzkist xenofob, pion al SUA-n România!
Vorbesti iar prostii. Care ajutor de reconstructie dupa WWII cind a fost jaf la drumul mare, direct, prin jaful soldatilor sovietici si indirect, prin Sovromuri? Capacitati industriale au fost demontate si duse in URSS fara nici un drept, cum a fost cazul liniei care producea automobilul Malaxa. Prin astfel de masinatiuni, Romania a platit cu virf si indesat, se pare ca de 10 ori mai mult, datoria de razboi stabilita la 300 milioane dolari la valoarea din 1938. Industria romaneasca, edificata de regimul Dej-Ceausescu, a fost dotata preponderent cu echipamente occidentale, beneficiind de licente occidentale probabil mai mult decit oricare alta tara din lagarul sovietic. Aurul din tezaur nu s-a restituit decit prea putin. S-au restituit tablouri, care nu se puteau expune in Rusia, stiindu-se bine ca sint romanesti. Tezaurul nu a fost subiect in tratativele de pace de la Paris, deci nu a fost luat in calcul la stabilirea reparatiilor de razboi. Batii cimpii si cu ocupatia militara a Germaniei. Se poate vorbi de ocupatie militara (de care sint convins ca nu ai habar ce inseamna) doar pina la unificarea zonelor de ocupatie amaricana, britanica si franceza si crearea RFG. Ca aceasta, politic, este aliniata lumii vestice dirijata de SUA este alta poveste, oricum preferata celei susurate de rusi est-germanilor, ca nu degeaba sareau acestia zidul din Berlin spre a ajunge in Occident.
Numesti „ajutor” existenta sovromurilor care au jefuit Romania? Hai siktir coarda muscaleasca.
din cand in cand ziarele ,scot acest subiect,pentru cat mai multe accesari si ptr. k forumisti sa se incaiere intre ei.
acum a venit si randul lui nea surcica ,sa mai provoace niste reactii xenofobe a diferitor forumisti care vor sa-si mai linisteasca nervii.
succesuri !!!!!!!!!!!!!!!
Acest subiect este principala rana a poporului roman. Furtul cel mai mare facut de rusi in Romania nu poate fi iertat.
Articol de doi bani.Aurul a fost trimis de buna voie in doua transe a doua transa cand revolutia iudeobolcevica era in toi.Cat de idiot trebuie sa fi sa trimiti Aurul intr-o tara unde are loc o revolutie.De aici se vede ce IDIOTI au guvernat tara ce banditi plus situatia tarii in acea vreme situatie económica si nivel de trai de lumea treia.Dar autorul de ce nu ne povesteste de Aurul trimis de tradatorul ITZAKrescu cica la Londra cu siguranta a luat cale Americii unde fratii lui ITZAK-rescu au tiparnita si reserva de Auru in mainiile lor.Aurul asta o sa il vedem cum o sa il vedem pe cel trimis Rusiilor.Aurul din Rusia cat si teritoriile ar fi putut fi recupérate dar jeguriile slugarnice de dupa 89 slugiile sionismului la ordinele lor baga batul prin gard rusului.Bratianu agent al englezoiilor.
Natie mai spurcata care a jefuit Romania nu cred ca exista… rusii.
Orice articol despre Rusia este acompaniat imediat de comentarii proruse, unele frizind grotescul ca acela al omniprezenteii doamne IR. Tezaurul Romaniei nu este singular in diplomatia rusa, daca totusi se poate vorbi de asa ceva. Mai putin cunoscut dar aproape identic este cazul tezaurului Spaniei Republicane, evacuat si el in Rusia devenita URSS. URSS a ajutat Spania Republicana in lupta ei cu insurectia franchista sustinuta de Germania nazista si Italia fascista dar acest ajutor a fost unul oneros, tranzactiile fiind subiect de inginerii financiare obscure. Rusia a refuzat sa discute despre acest tezaur chiar si dupa revenirea Spaniei la democratie, pretinzaind ca tezaurul a fost epuizat cu materialul militar achizitionat de Republica. Erau totusi peste 500 de tone de aur. Naravul din fire nu are lecuire.
@Anonim: iar scrii de doi bani, dle Coposu. Apropo, ce nume de cod ai „Anonim”-ule ? @Nelamuritul : absolut de acord.
Nu pot să nu dau replică unei Goleme mankurtizate cu un balșoi uger propagandistic sovietic, drept perucă, ale cărui urme nu se șterg nici în mormânt, strivind orice urmă neuronală, fa, Ileană cu suflet de stană! Avea dreptate Cinchiz Aitmatov! Ce ai cu marii noștri Oameni de Stat, martiri ai Neamului, Rusalkon?! Cu ce-ți deranjează șederea în Franța, unde ronțăi resurse de proveniență dubioasă, mirosind a tezaur românesc și-a Ana Pauker? Rușine, să te iei de un Neam ce te-a găzduit și ospătat, ca pe o… doamnă! Nu meriți nici disprețul nostru, darmite un pic de atenție, TOTUȘI încalci prea grosolan orice cod al bunului simț, ca și codul lui Moise! Rușine, ar trebui să-ți spun, deși știu că aceasta nu trece de un obraz blindat ca al tău!
Care tezaur al Romaniei? Din inventarul prezentat in text 91 tone de aur au fost proprietate particulara si 2.4 tone au fost ale BNR. Daca maine s-ar preda Romaniei cca 94 tone de aur de poimaine ar incepe cererile de retrocedare si cand „drepturile” ar fi cumparate de cine trebuie s-ar restitui contravaloarea a cca 300 tone aur Aurul preluat de BNR ar fi transfert la Londra si am plati taxe pentru depozitarea lui. Ce ar castib=ga Romania de aici?
BNR a făcut precizarea dar unii nu citesc. La Moscova a fost trimisă 2,6 t aur în lingouri și restul monede și bancnote străine care atunci valorau 91 t aur, dar nu erau din aur, și după 1920 toate valutele s-au devalorizat. Cu cele 2,4 t aur se pot cumpăra acum 2 avioane noi F16 care pot fi doborâte cu 2 rachete la prețul de 100.000 dolari, sau dacă este frig nu pot decola și scapă.În prezent România are 103 t aur rezervă(din care 57 t la Londra) asigurând 96% din acoperirea circulației monetare și nu mai cumpără aur fiindcă n-are ce face cu el.Rezerva se valută a României se află scriptural adică în conturi în mai multe bănci în străinătate.
@Nicu: Gresesti. Cele 91 de tone erau tot aur, dar in monede. Chiar daca aceste 91 de tone apartineau unor entitati private, ele nu schimba situatia: reaua credinta a Rusiei.
Acuma, tu ce-ai face in locul lor? Ai da ceva unui dusman? Incearca sa te pui in locul lor. Cat timp vom continua cu atitudinea dusmanoasa, inclusiv la nivel oficial, ca stat, nu avem cum sa fim tratati altfel.
Nemtii si francezii, dar si alte popoare din Europa, au avut mai multe razboaie in care s-au omorat reciproc, decat noi cu rusii. Dar dupa ultimul, au inteles ca asa nu mai merge si au inceput sa construisca relatii de prietenie si au reusit si azi au relatii excelente.
Rusii incearca de mai bine de 30 de ani sa construisca relatii de prietenie cu romanii, dar noi nu si nu, o tinem cu dusmania. E adevarat, si la recomandarea „partenerului strategic”. Culmea, rusii au ajuns sa aiba relatii mult mai bune cu nemtii, decat cu romanii, returnandu-le in timp si prada de razboi.
Ce au spus atunci (ca își asumă răspunderea de a-l „conserva” și de a-l înapoia poporului român cândva, la o dată neprecizată) asta inseamna: ca il vor returna cand vom avea relatii bune.
Din pacate diplomatia romana nu mai exista si politica externa la fel, blocata de lupta permanenta intre guvernul roman si presedintele… strategic. Daca ar fi existat, ar fi facut ce e intelept si anume sa promoveze relatii bune cu toti vecinii si cu toate marile puteri.
Rusia, nu Romania, are forte dislocate in afara teritoriului national, respectiv pe Nistru care, alaturi de cele din Crimeea, au un real potential de invazie. Fortele Rusiei, nu ale Romaniei, exerseaza fortarea unui curs major de apa. Fortele Rusiei, nu ale Romaniei, au dorit achizitionarea de nave de desant pentru a-si dota flota din Marea Neagra, respectiv navele Mistral a caror achizitie a fost blocata in ultimul moment datorita anexarii Crimeiei. Rusia se amesteca mereu in spatiul romanesc, instigind separatismele la est si vest de Prut, nu Romania. Razboiul pe Nistru si amenintarile la adresa Romaniei s-au produs pe cind Romania nici nu visa sa adere la NATO si UE. Amenintarea Rusiei a facut Romania sa intre in NATO, desi neutralitatea era mult mai de dorit. Rusia nu a demonstrat nici cea mai mica bunavointa in rezolvarea amiabila a rapturilor teritoriale ce au premers razboiul, cautind tot felul de noduri in papura. Cine deci dusmaneste pe cine?
Dacă Tezaurul României ar mai fi fost la Moscova, l-au fi cerut cei ne stăpânesc acum. Dar pt că din vest e doar tăcere… Vă dați seama… De altfel Cotidianul a revelat acest lucru întru articol mai vechi pe care îl puteți reciti aici. https://www.cotidianul.ro/tezaurul-romaniei-lucruri-pe-care-bruxelles-ul-nu-ar-vrea-sa-le-aflati/
Indiferent unde se afla acum tezaurul, raspunzator de el a fost si este Rusia. Deci Romania nu are ce discuta cu nimeni inafara de Rusia. Daca acel articol este adrvarat, el demonstreaza inca odata reaua credinta a Rusiei.
In afara de elita decidenta, totusi cati din rusi normali s-au infruptat ori se infrupta di aurul romanesc? Cei mai multi romani chiar nu-si doresc nici echipe de fotbal prin Anglia, nici vilane prin Monaco /Coasta de Azur …, ci li s-ar parea corect sa li se inapoieze ceea ce a apartinut Romaniei. De ce oare nu se gandeste nimeni cum ar fi ca Romania sa fie joace carti cu tezaurul rusesc? Loby-ul rusesc functioneaza brici pe sit-uri, chiar de situatia e oarecum hilara: ceva de genul dreptatii iepurasului in contradictoriu cu lupul turbat (lup ce pretinde si apa din lacul de unde bea urecheatul, oarece vina are si iepurasului care nu a fost si nu este capabil sa-si faca aliati de nivelul ursilor de cuvant). Parerile ca Romania nu vrea relatii amiabile cu Rusia sunt false si incorecte, e vorba de o intelegere intre aliatii anului 1916 (chiar daca si aceasta alianta a fost oarecum fortata – si nu de romani), iar, chiar si-n situatie de conflict, beligerantii fac si respecta intelegerile facute. Explicatia este extrem de simpla: cerbicia si existenta imperiilor nu se construieste prin relatii normale (cum de exemplu ar fi cuvantul si diplomatia) ci prin: forta, intimidare, jaf si hrapire (care in final le vor aduce obstescul sfarsit – se pare ca va mai dura ceva). Asta pentru a intelege „lipsa” de respect, invocata de ambasada rusa, fata de misiunea „apostolica” (davai ceas, davai palton) a soldatilor rusi scapati in buiestru pe plaiurile mioritice in perioada 1944-1955 – cand „frati” ortodoxi nu au uitat sa-si incaseze direct de la sursa despagubirile de razboi impuse iepurasului – moneda de schimb.
rusia v-a inapoia ce a furat, doar cand la conducerea ei va ajunge un om de onoare. Adica nici-odata!
Consider ca Bratianu in acele vremuri nesigure pentru o Romanie care devenea Mare, stiind ca nici vestul nu prea era sigur decit cu sprijin american, ca bun crestin a intuit sa intoarca obrazul catre cel mai mare dusman din toate timpurile, adica Rusia. Asta a insemnat alierea Vestului la interesele Romaniei, care stiind de aceste valori, aveau tot interesul sa mentina Romannia pe harta, asa cum orice pradator este atras de prada.
Sunt convins ca viitorul ne va oferi returnarea bunurilor furate de accesti bolshevici, care acum se declara mai democrati ca niciodata in toata istoria lor, pentru ca vor fi obligati de noile realitai politice mondiale.
A nu se uita de „marea diplomatie Rusa” ca exista documente certificate si de alte tari, ex.Franta,etc…asa ca din punct de vederee legal stau mai rau ca Sadam Hussein. Daca vor sa faca pe nebunii, este treaba lor, dar exista si tratamente…
O zi buna.
Con
articol de kkat ca sa mai invarta rahatul nationalist contra Rusiei. cum zice cineva la comentarii, tot voi ati aratat si cum tezaurul ala a ajuns de fapt la jermanica, al 4lea reich de azi (de aia si mucles la „comunitatea internationala” pe subiect) cat au furat vesticii astia din Romania din 89 incoace nu bate nimeni. in concluzie: unde se fac recrutari pentru Tudor Vladimirescu? in fond Independenta cu ei am facut-o. si ma pishh pe toti securisti care latra la comanda pe aici. o sa platiti! greseala romanilor a fost ca v-au lasat in pace in 89; lustratie ca in Turcia scrie pe voi la urmatoarea ocazie; in cel mai fericit caz, vedeti ca la Hanoi n-au incaput toti in elicoptere 😀
Evacuarea cu elicoptere s-a facut de la Saigon, nu de la Hanoi iar divizia Tudor Vladimirescu nu mai exista. Asa cap, asa caciula.
Exista si o parte comica amara ! De zeci de ani exista o comisie mixta ruso-romana , menita sa gaseasca solutii pentru inapoierea tezaurului Romaniei ! Ei si ? Cucu ! Cat timp aceasta comisie exista , Romania nu se poate adresa unei instante internationale. Daca Romania se va retrage din aceasta pseudocomisie , Rusia o va acuza ca refuza sa mai negocieze retrocedarea si ca din aceasta cauza nu-i poate inapoia tezaurul ! Ce ar putea sa faca in acest caz o instanta europeana ? Nu stiu ! Zic si eu precum Catavencu : ” Din aceasta dilema nuputem iesi ! Am zis !” .
„(…) la Kremlin, din capitala Rusiei țariste”. Eronat – capitala Imperiului țarist a fost, până în 1918, Sankt Petersburg! Tezaurul românesc a fost evacuat și transportat la Moscova, unde se află și Kremlinul.
„Există informații conform cărora, în iunie 1935, URSS ar fi restituit României(…)”. Formulare inadecvată – nu sunt doar informații, sunt date absolut certe, documentate arhivistic clar și precis.
„(…) în 1958, pe vremea lui Hrusciov, „Marele frate de la Răsărit” a mai făcut un gest de bunăvoință: a restituit încă o mică parte a tezaurului”. A doua restituire, după cea pomenită mai sus, nu s-a făcut, în 1958, ci cu doi ani înainte, în 1956!
Cei interesați de subiect pot consulta, cu mare folos, cea mai recentă lucrare pe această temă: Marian Voicu, Tezaurul României de la Moscova. Inventarul unei istorii de o sută de ani (Buc., Ed. Humanitas, 2016).
SI …. astazi Isarescu a instrainat majoritatea tezaurului de aur a Romaniei strainilor. NIMENI NU STIE UNDE SE AFLA TONELE DE AUR ALE TARII, nimeni nu a documetat cine profita de el, jongleriile cu aur aduce profituri uriase doar ca, de pe urma lor profita bancherii starinii, prietemtii la catarana a lui Isarescu, aurulo poporului roman a disparut ceva … ca cel aflat in Rusia, ce mai conteaza.