Tibi Ușeriu, românul care sfidează legile naturii

Epuizat, înfometat, abia mergând, Tiberiu Ușeriu cade și se ridică spectaculos, tocmai când se credea că va abandona. Deși foarte obosit, el nu renunță la cursă. Impresionați de voința sa, medicii de la punctul de control din Inuvik l-au examinat și i-au dat voie să continue. La ora publicării acestui material, mai avea 50 de kilometri până la finiș. Probabil cei mai grei.

„Cel mai așteptat telefon de la Tibi: «Ne auzim la final!». Tibi a plecat din ultimul check-point și se îndreaptă spre finiș! Ba chiar e atât de rapid, încât, până am editat noi telefonul, el a mai înaintat aproape 15 kilometri! În acest moment, mai are 73 km până la final, pentru un total de 618 km! Go Tibi!“, scria ieri pe pagina de Facebook, Tăsuleasa Social.

Când se credea că abandonează, a continuat

Temperaturi care ajung și la -50 de grade Celsius, vântul care bate uneori și cu 200 de km pe oră, gheața, întinderile nesfârșite de zăpadă, toate fac din Maratonul de la Cercul Polar de Nord 6633 Arctic Ultra cea mai grea competiție din lume. Concurenții au halucinații, suferă degerături, sunt răsturnați în zăpadă, le îngheață ochii. Majoritatea abandonează. Ceilalți se târăsc.

Tiberiu Ușeriu este însă aproape de cel de-al treilea succes consecutiv la Maratonul de la Cercul Polar. 120 de km din cea de-a doua parte a cursei a fost pe Ice Road, un drum extrem de greu, plin de gheață și zăpadă, cu vânt puternic. S-a echipat cu 4 perechi de pantaloni pentru a putea face față temperaturilor scăzute și a mers mai încet. „De acum începe greul“, spunea el.

S-a crezut că aici va abandona traseul, însă a ajuns cu 3 minute mai devreme decât era programat la punctul de control de la Inuvik. „N-am mai dat niciun semn. Adică nici n-am putut. Când mergeam, nu puteam efectiv să scot telefonul, că eram om de zăpadă, nu puteam să deschid un fermoar, cu mască, cu ochelari, deci efectiv nu puteam. Și la frigul ăla, îmi și îngheață mâna, nu pot să vorbesc la telefon. Și când ajungeam în puncte, eram atâta de praf, încât nu puteam să fac nimic“, se aude în înregistrarea telefonică a apelului lui Tiberiu Ușeriu, postată pe pagina de Facebook a fundației sale, Tasuleasa Social.

La 7 ore distanță de el se afla un irlandez, care a părăsit însă competiția din cauza problemelor de sănătate, iar următorul concurent se află la o zi depărtare. „Mă cam dezintegrez un pic, dar acum am un pic de energie să duc partea asta de ice-road. Numai să vedem cât pot să merg. Cred că nu mai e acum de locul întâi, doi, cred că e pentru cine termină cursa asta. Că e destul de dificilă. Nu-s obosit, sunt praf“, spunea Tibi Ușeriu. I-au degerat degetele, îl dureau picioarele, iar corpul a început să se umfle, însă doctorii au acceptat ca el să continue cursa când i-au văzut hotărârea de a merge înainte.

În ziua a 6-a era amețit de foame, dar nu a reușit să mănânce nimic. A căzut și s-a ridicat de nenumărate ori.

În primele 73 de ore ale cursei, a parcurs 300 de kilometri, înregistrând astfel o medie de 100 km/zi.

S-a înscris în competiție ca urmare a invitației primite de la  organizatorii Maratonului, cu ocazia ediției aniversare de 10 ani.

Renăscut din propria cenușă

Tiberiu Ușeriu a terminat pentru prima oară maratonul de la Cercul Polar în 2016. A mers pe temperaturi de -52 de grade și a ajuns cu 12 ore înainte de termenul limită. Trebuiau parcurși 566 de km în maximum 180 de ore. Spunea atunci că au fost momente când a avut halucinații, însă nu consideră că efortul fizic este cea mai mare problemă. „Pregătirea fizică este 30%, iar restul de 70% e psihic. La un moment dat, cred că duci totul psihic. Corpului, dacă îi dai ce îi trebuie, funcţionează, dar psihicul te lasă, aşa că, psihic, trebuie să fii destul de tare ca să duci la bun sfârşit o asemenea competiţie“, spunea Tiberiu Ușeriu în 2016.

Un an mai târziu, în 2017, a revenit și a trecut din nou primul linia de sosire.

În februarie 2017 și-a lansat cartea autobiografică „27 de pași“, în care spune povestea vieții și a detenției sale în Germania, unde a fost condamnat pentru jaf armat și tentativă de omor. Sentința prevedea 23 de ani de închisoare într-un penitenciar de maximă securitate. Pedeapsa i-a fost redusă la 13 ani, ca urmare a schimbării legislației, din care a executat 9 ani. A fost liberat în 2010.

„În doar 35 de ani, am trăit multe vieţi disparate: copil bolnăvicios terorizat de un tată violent, slugă dată pe vară pe brânză, adolescent dezorientat visând să ajungă şofer de tir ca să poată fugi de toţi, porcar în armata română, sub comanda unui locotenent diliu, azilant politic în Berlin, holbându-mă la vitrine fără un ban în buzunar, bucătar şi pizzar într-un restaurant italian, muncit până la extenuare, martor într-o galerie de alba-neagra din Gran Canaria, bodyguard în familia unui mafiot sârb, tâlhar la drumul mare, furând de la bogaţi, ca Robin Hood, dar nu ca să dau la săraci, fugar prin toată Europa, evadat din două puşcării şi, în cele din urmă, client al unui «stabiliment de lux» din care nimeni nu a reuşit să se furişeze în toată istoria lui de 100 de ani.“

S-a întors apoi în România, unde, împreună cu fratele său, a înființat una dintre cele mai cunoscute organizații pentru protejarea naturii.  Fundația „Tasuleasa Social“ a strâns de-a lungul timpului peste 25.000 de persoane în acțiuni de voluntariat pentru ocrotirea mediului înconjurător. Au reabilitat drumul Via Maria Theresia din Munții Călimani, construit în timpul Imperiului Austro-Ungar, pe care se desfășoară anual o competiție de ultramaraton.

A început antrenamentele abia în 2012, însă scopul era doar o mai bună condiție fizică, nicidecum participarea la competiții internaționale. Treptat, a început să-și fortifice organismul, și-a  desensibilizat corpul la frig alergând semidezbrăcat zeci de kilometri, prin  munți și pe drumuri forestiere, la temperaturi între -5 și -20 de grade. Face periodic baie într-un lac înghețat din apropierea casei sale și iarna doarme de multe ori afară.

Cel mai greu maraton din lume

Competiția se desfășoară pe teritoriul canadian. Traseul pornește de la Eagle Plains spre James Greek, Fort McPherson, Aklavik, până la Tuktoyaktuk. În acest an, distanța care trebuie parcursă de participanți este de 617 km, cu 60 de km mai lungă față de anul trecut. Cursa a început pe 9 martie și se termină pe 17 martie.

Un drum dificil, cu furtuni de zăpadă, temperaturi care ajung până la -50 de grade Celsius și vânt ce bate și cu 200 km/oră. În cea de-a doua parte a cursei sunt 280 de km care trebuie parcurși pe Ice Road, un fluviu înghețat și periculos.

Concurenții trebuie să se descurce singuri pe întreg traseul, iar punctele de asistență medicală și odihnă se află la zeci de kilometri distanță unele de altele. Concurenții aflați în dificultate pot cere ajutor prin gps. Majoritatea participanților renunță pe parcurs, foarte puțini reușind să ajungă la final. În acest an s-au înscris 23 de persoane.

Românii de la Cercul Polar

Patru români au fost înscriși în acest an la maraton. Printre ei s-a aflat și o femeie. Trei au abandonat în prima zi.

Avram Iancu s-a accidentat la un picior în timpul furtunii polare și a renunțat după 75 de km.

Levente Polgar este de profesie zidar și îi lipsește o mână, ca urmare a unui accident din copilărie. Vântul l-a aruncat de 4 ori de pe traseu, cu tot cu echipament. La kilometrul 107 a intrat în furtuna polară și i s-a răsturnat sania. A chemat ajutor prin gps, apoi medicii i-au interzis continuarea traseului.

Florenția Iofcea, o româncă din Canada, a suferit degerături în zona ochilor și a abandonat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.