Sâmbătă, pe Aeroportul Internațional Henri Coandă, la plecarea sa la Consiliul European de toamnă, Traian Băsescu a făcut câteva afirmații de lăsat europenii cu falca atârnată. I-a făcut responsabili de situația României, dar și a Greciei. Din chiar primele propoziții, președintele a sărit cu ranga pe omologii săi europeni.”Din cauza situaţiei din Grecia, toată regiunea este contaminată de neîncredere şi aici nu este doar responsabilitatea Greciei. Liderii din zona euro, care întârzie la nesfârşit o decizie pentru Grecia, fac foarte mult rău, nu numai Greciei. Băncile greceşti au o expunere majoră pe piaţa românească şi sigur că şi CDS-ul României creşte ca urmare a indeciziilor, a întârzierilor legate de Grecia, iar din acest punct de vedere poziţia noastră va fi foarte fermă: România nu poate plăti la nesfârşit indeciziile liderilor europeni din zona euro”.
Cu alte cuvinte, România plătește de oarece timp pentru nehotărârile liderilor europeni. S-ar putea ca asemenea propoziții să conțină adevărul sau o mare parte din acesta. Chiar și într-o asemenea situație, ieșirea președintelui României este una neobișnuită. În primul rând pentru că iese cu mult din codul declarațiilor politice în general. În al doilea rând, România nu este în situația de a trece la asemenea acuzații directe. Politica externă a României ține țara într-o situație marginală. La Uniunea Europeană încă mai figurăm cu două dosare importante. Aderarea la Spațiul Schengen și Mecanismul de Verificare și Cooperare ne țin dependenți de votul celor incriminați.
Mai mult, declarația respectivă, destul de confortabilă la intern, a fost făcută și în numele premierului. Pentru prima dată în ultimii 22 de ani, șeful statului își arogă și dreptul de a vorbi și în numele primului ministru. Nu că ne-am fi așteptat la un alt punct de vedere al acestuia sau la un eventual protest. Dar discursul de sâmbătă, în fața presei reprezintă și o escaladare a Constituției. Traian Băsescu a anunțat în fața camerelor de luat vedrei că vorbește și în numele celui care de multă vreme nu mai are un punct de vedere personal în nici o chestiune importantă pentru Executiv și pentru România.
Dar să revenim la declarația țâfnoasă a președintelui. O fi având aceasta rolul de a accelera deciziile europene? Personal, mă îndoiesc! Celebrele imagini cu un Traian Băsescu ignorat de toată asistența la o întrunire similară îmi stăruie în minte. Nu are cui transmite și dacă totuși enunțurile sale circulă nu au nici o însemnătate. În spațiul european, Traian Băsescu nu mai este un interlocutor nici măcar la Chișinău. Şi atunci care să fie explicația?
Vine o criză și mai puternică și șeful statului s-a grăbit să pregătească populația pentru o cauză externă. Nu el și regimul său sunt de vină pentru ce trăim și pentru ce va veni, ci liderii europeni. Ei au întârziat deciziile, iar România mai plătește o dată „indeciziile liderilor europeni din zona euro”.Cu alte cuvinte, românii au președinte deștept, premier serios și chivuță harnică la dezvoltare, dar se împiedică de indecizia și prostia europenilor. Probabil că la Pătârlagele, Bobohalma și Urlați mai trăiesc destui români care să înghită o asemenea interpretare.
Fermitatea lui Traian Băsescu nu poate veni de aici. Nu este el omul care să încerce câștigarea bunăvoinței poporului său. L-a catalogat în fel și chip și l-a făcut leneș fără să se teamă prea mult de reacția lui. Lungul său discurs aero-portuar a fost făcut pentru a ajunge mai devreme la Bruxelles (unde șefii de state și de guverne așteptau cu nerăbdare scriptul vorbelor opărite de pe aeroportul Bucureștilor!)
Un asemenea atac al unui șef de stat la adresa președinților și premierilor din țările europene nu poate fi întâmplător. Mai ales că acestora nu le prea pasă. Ce a spus transmis președintele din aerogară a fost mai degrabă pe placul Whasingtonului decât al țăranior din Ghimpați și Clipicești.
De ce să privească Traian Băsescu cu ochiul său treaz spre Washington, nu spre Bruxelles? Explicațiile ar putea fi de mai multe feluri. La Washington se consideră a fi un aliat. La Bruxelles este un soi de rudă săracă și gălăgioasă. Pentru Uniunea Europeană este o belea. Pentru americani, un punct de sprijin.În aceleași timp, mi-e greu să cred că americanii i-au solicitat o asemenea piatră în fereastră. După cum l-au tratat pe Traian Băsescu în ultima sa călătorie pe pământ american, mai degrabă i-au spus doar un surâzător „bye-bye”!
Şi totuși, fidelul și devotatul filoamerican de pe Dâmbovița, privit de sus în SUA, a tras un perdaf reprezentanților Uniunii Europene. Adică oamenilor și țărilor de care România ar trebui să-și lege cele mai multe speranțe. De ce a făcut-o? Doar de dragul spectacolului? Sau ca să le câștige atenția și simpatia americanilor? Sau Traian Băsescu, speriat de sfârșitul cumplit al lui Ghadaffi s-a gândit că mai important decât sprijinul european, decât reacțiile românilor este totuși garantarea protecției sale după sfârșitul mandatului de președinte al României.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.