Trecerea discretă a Croației la euro

După ce a achitat „nota de plată” a aderării la UE, Croația se pregătește pentru o adoptare tăcută a monedei euro. Guvernul de la Zagreb a semnat deja un memorandum de înțelegere cu Comisia Europeană pentru a produce monede euro cu simbolurile croate, începând de pe 1 ianuarie 2023. Trecerea oficială la moneda euro se va face un an mai târziu.

Croația trebuie să îndeplinească mai multe condiții pentru acest pas: să mențină stabilitatea prețurilor și a ratei de schimb cel puțin doi ani; să mențină finanțele publice în anumiți parametri, pentru a evita creșterea dobânzilor pentru obligațiunile suverane cu mai mult de 2% față de cele mai performante state din zona euro la acest capitol. Croația a intrat în Mecanismul Ratei de Schimb a UE (ERM II) în urmă cu un an, iar asta a presupus asumarea obligației de a nu reduce dobânzile, de a integra și mai mult economia croată în Piața Unică, de a reduce sub 3% deficitul bugetar. Sunt sarcini greu de îndeplinit în vremurile de inflație care se anunță în întreaga lume.

Guvernul condus de Andrej Plenkovic (acum la al doilea mandat), un diplomat devenit europarlamentar și reciclat repede în președinte al Uniunii Democratice Croate, într-o încercare a pro-europenilor liberali de a pune capăt unei guvernări de stânga, este însă decis sa înlocuiască moneda națională, kuna, cu euro, începând cu 1 ianuarie 2023. Rata de schimb a fost fixată la 7,534 kuna pentru un euro, aceeași rată de schimb cu care Croația a intrat în ERM II.

Presa europeană relatează extrem de puțin despre aderarea la euro a Croației, o tara cu 4 milioane de locuitori. Aflăm doar despre disputa apărută cu Serbia: guvernul croat a decis ca pe monedele de 50, 20 si 10 de eurocenți emise de Croația să se afle Nikola Tesla, iar guvernul de la Belgrad a protestat, susținând că Tesla s-a născut pe teritoriul Croatiei de astăzi, însă într-o familie de sârbi. Bancnota sârbă de 100 de dinari are și ea portretul lui Nikola Tesla, iar guvernul sârb consideră că Zagrebul profită de aderarea la euro pentru „croatizarea” lui Tesla.

Până să ajungă la această dispută pe marginea simbolurilor cu Serbia, Croația a trebuit să își privatizeze industria turismului, șantierele navale, companiile de utilități, să-l aresteze și să-l judece pe premierul Ivo Sanader, cu puțin înainte de aderarea la UE. Croația a scăpat de impunerea MCV, instituit deja la vremea respectivă pentru România și Bulgaria. Croația a sacrificat un premier corupt, însă a reușit (tot înaintea aderării) să întoarcă verdictul de la Haga pentru generalul Ante Gotovina, condamnat inițial pentru crime de război, și să-l aducă în țară cu onorurile unui erou național. Croația a mai reușit să introducă compania Podravka pe lista companiilor care nu pot fi privatizate și să-și mențină astfel piața în această zona a Europei. Spre deosebire de România supusă MCV-ului, Croatia a impus un administrator special al statului pentru marea companie privată Agrokor (cu afaceri în alimentație în Balcani și Ungaria) și a acordat companiei ajutor de stat (interzis de UE pentru salvarea de la faliment). În același timp, în România erau amenințate cu dosare companiile private care încercau să scoată capul pe piața europeană și eurasiatică.

Aderarea Croatiei la euro, un pas de care guvernele și băncile centrale din Polonia și Cehia se feresc, nu va însemna nimic pentru zona euro, câtă vreme vorbim despre o țară cu o piață de doar patru milioane de consumatori și un PIB modest față de marile forțe ale UE. Acest pas va provoca însă pierderi economiei croate, susțin nu puțini economiști, deoarece Croația va intra într-o paradigmă economică și monetară care avantajează Germania, ale cărei exporturi beneficiază de un euro subevaluat în raport cu puterea economiei germane, totul însă pe spezele celorlalte economii euro. ”Rata de schimb de 7,53 kuna la un euro va sufoca industria croată, pentru că nu va mai renta să produci pe plan local. Din acest motiv, ultimii 25 de ani au fost caracterizați de investiții în centre comerciale, nu în industria croată. Aici, produsele importate sunt mai ieftine decât cele fabricate în țară, iar asta se datorează ratei de schimb. Nu mai este rentabil să produci în țară”, spune profesorul Ljubo Jurcic, de la Universitatea din Zagreb, fost ministru al Economiei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.