Pînă în 2010 n-am vorbit niciodată cu marele prozator Dumitru Radu Popescu. Nu am avut nici o legătură de nici un fel. În toată această mare de depărtare și tăcere au fost totuși 30 de secunde de neuitat, în care mi-a vorbit de aproape.
Era 26 mai 1984, cînd revista Flacăra ne-a delegat pe Adrian Dohotaru și pe mine să scriem despre inaugurarea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Am ajuns pe Litoral în seara de 25 mai. Cu Trabantul lui Adrian Dohotaru am ajuns pînă la vaporul pregătit pentru ziariști. „Tovarășul” și conducerea de partid și de stat împreună cu ambasadorii au urcat pe puntea primului vas, impunător, lustruit, împodobit cu drapele de partid și de stat. Al doilea, ceva mai mic, era pentru presa străină, jurnaliștii români și echipe de televiziune și de la studiourile Alexandru Sahia, aduse să imortalizeze momentul istoric.
Nicolae Ceaușescu se apropia de noi cu valuri de urale, scandări și aplauze. Nu știu cît erau de adevărate și cît amplificate, dar te băgau în sperieți. Puterea lui de a electriza m-a contrariat întotdeauna. La un moment dat, m-am gîndit că ar trebui să încerc să stau cu mîinile în buzunare. Mi-aș dovedi că am curaj și stăpînire de sine. În ultimul moment, cînd a trecut prin fața mea, am scos mîinile din buzunare.
Tovarășul și conducerea de partid și de stat au urcat pe primul vapor, așa-zisul vas prezidențial. Apoi noi, ziariștii, unul cîte unul, trebuia să ne ținem de o frînghie și să călcăm pe o scîndură pentru a ajunge pe puntea vaporului destinat presei. Cînd am dat să calc pe podișca de acces la punte, un civil mi-a pus mîna în piept și a zis scurt:
– Dumneata, nu!
Am înghețat. Nu știu de ce. Arătam ca speriat de bombe. Văzuseră poziția mea rigidă cu mîinile în buzunare? Nu figuram pe o listă? Nu știu nici azi!
Preț de două secunde m-am scufundat în propria-mi transpirație, ca în secunda a treia un braț să mă cuprindă părintește de după umăr și să aud o voce salvatoare:
– Dânsul merge cu mine!
Era Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, membru al CC al PCR. Nu vorbisem cu el niciodată și nici n-am făcut-o pînă prin 2010, cînd am inițiat Premiile „Constantin Brâncoveanu”. Am parcurs scîndura aceea de acces la puntea principală în fața lui Dumitru Radu Popescu, iar sus, la provă, m-a prins iarăși de după umăr și mi-a spus destul de stins:
– Privește cu atenție și scrie tot ce vezi! Oamenii trebuie să afle prin ce am trecut!
S-a depărtat și m-a lăsat singur în fața unui ospătar cu tava întinsă spre mine.
Era protocolul pentru ziariști, cameramani și invitați, un whisky bun, scos de la rece, însoțit de alții cu tăvi încărcate cu finger food, cu pahare de apă minerală și Pepsi-Cola.
Am luat o cafea și m-am rezemat de balustrada punții și i-am căutat privirea lui DR Popescu ca să-i mulțumesc. Nu i-am mai prins-o și nu ne-am mai apropiat unul de altul.
Privea lung și fără expresie spre malul Canalului și departe spre zare sau într-un gol de gînduri.
Pe malurile Canalului Dunăre-Marea Neagră, mii de oameni ovaționau convoiul, iar dansatori în costume populare mimau o horă țopăind prin iarbă sau pe pămîntul încă proaspăt după amenajările pentru inaugurare. Vasele alunecau pe Canal prin fața corurilor și a fanfarelor, iar din loc în loc populația mobilizată local striga din răsputeri:
– Ceaușescu-PCR, Ceaușescu-PCR!
Pe puntea vasului, ziariștii străini savurau băuturile reci și priveau nepăsători, uneori cu accente de dispreț, la tot spectacolul și la peisajul care luneca pe lîngă noi.
IQ100, sa luam din viata, ce ne place! Sa ne fereasca Dumnezeu, sa auzim urletul lupilor!
Sa ai un an bun!
Doamna Core, pacat de românii respectivi sa ii alaturati citatelor din VT, cartea de căpătâi stiti a cui și care justifica stiti ce anume.
Articol de exceptie.Final demn de o povestire ZEN.
Sorry, o sa dupat.Amicus Radu Humor, sef veritas.. cum o fi…Radu Humor no offense, Imnul golanilor e manea: versuri pt oameni cu nevoi speciale si/sau activisti, prodzodie sublima, far care lipseste cu desăvârșire si interpretare hipnotica, pe model de manipulare a maselor ( gen A.Paunescu sau evanghelizari in public).Dacă a avut si un coautor cult sau nu se vede sau a fost special compus simplist.Paturca saracul, chiar credea, a traot si murit cu iluzia in suflet.Credea si ca are vreo valoare artistica, pe langa cea umana, pe care nu o contesta nimeni.Daca ar fi cantat :” Iliescu si poporul” sau „Nicule, cui ne ai lăsat?” azi nu il mai pomenea nimeni.
Încep să ne părăsească Oameni minunați :După Dunitru Radu Popescu și Mitică Popescu , pleacă și „dr.Barbi” :
„A plecat dintre noi marele om de cultură Prof. Petre Constantin, pentru prieteni, Dr Barbi: poet și pictor de mare anvergură, autor al textelor din Cântecele Golanilor, golani și huligani fiind cei care au înfăptuit Revoluția din 1989, ambasador al României la Tunis.”,
Citirea Stâlpilor a avut loc la capela Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena (București, P-ta Muncii, Bdul Basarabia 3) iar slujba și înmormântarea vor avea loc la cimitirul din Zamora, Strada Splaiul Zamorei, Bușteni, miercuri, 4 ianuarie, începând cu orele 11:30.
Profesorul muzician a încetat din viață la 76 de ani, chiar pe 31 decembrie 2022. Împreună cu Valeriu Sterian și Cristi Pațurcă, dispăruți dintre noi, dar și alți muzicieni, cel supranumit „Dr. Barbi” a încântat cu versurile sale zecile de mii de demonstranți anti-comuniști din timpul Fenomenului Piața Universității 1990. A fost unul dintre autorii Imnului Golanilor, alături de Laura Bodolan. A participat, de asemenea, și la revolta anticomunistă din decembrie 1989.”
Charlie,dulaul care latră, nu mușcă.
Dar nici nu lasă lupul care schimba blana, dar năravul, ba, să fugă cu oile.
Charlie, ești plictisitor, adu ceva nou în comentarii, ceva ce merită să știm, nu ceva ce putem găsi din mii de surse.
Doar Dumnezeu stieTot, iar tu nu ești Dumnezeu.te superi ca vacarul pe sat, caută, găsește și înțelege, nu te sabotează nimeni.
La mulți ani, Charlie și sa ai viață demnă, liniștită.
Din nou a avut loc un schimb de tura in Ograda intrand Dulaul care-mi latra comentariile, azi la 14:08…
Hmm..ce mai tevatura pt acest DR Popescu…imi amintesc vag de el ca scriitor, erau citeva texte ale lui prin manualele de romana…simplu fapt ca a fost stab pe vremea lui Ceausescu spune multe…nici dupa Lovilutie nu am auzit despre el..daca era valoros se auzea..vezi Preda,etc…
Cu certitudine, meriti premiul pentru „cea mai stupidă” postare!
„Nu l-am citit , am auzit ca …”, zici, dar ai convingeri beton.
PUMNUL si PALMA , nua fost COMUNISTO-SOCIALISTA , ci CAPITALISTA !!! Sa vedem reactiile lui NEULANDER (vesnicul JUNE PRIM ANALFABET ) dar si conditiile secrete semnate de BOMBONEL !!! Ce ne spune TOV.ILICI ???NO COMENT !!!
rene spune:
28 SEPTEMBRIE 2020 LA 23:58
Vânzători de stele
Cămătari de vise
Ce ştiţi despre ele
De sunt interzise?
GhiGhicitoare
Băieți, pe loc repaus !
…și totuși Cineva Contează
Când Cineștie Clar, Citește !
Un Firicel de Adieri de toamnă
Verbalizează-n zodia…Berbec?,
Cu Vorbe fine în Măscuță
Cu Vise, Glume, Dor…, o doamnă !
Doar Cesevede? Inutil!
Există Aiureli, Oriori,
Intr-o Campanie, dar Cine
Extrapolează Vise, Dor ?
Acelui înger ce veghează
La cele toate de mai sus,
Aș oferi urări de bine,
și toate florile din lume !
Dacă premiza e greșită, asta e!
Am reparat…
Așa se întâmplă, găsești ceva căutat abia în ultimul loc, dar găsești.
Cineva o să râdă în hohote. Dacă.
Da, multa senzualitate, George Tarnea:
„si-am tot cazut din vis in vis
pana la marele abis”
Multa sensibilitate, Radu Gyr:
„Ne vom intoarce intr-o zi…
Si cei de azi cu pasii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simti
Cum vom patrunde-ncet in ei.
Ne vom intoarce ca un fum,
Usori, tinandu-ne de mani,
Toti cei de ieri in cei de-acum,
Cum trec fantanile-n fantani.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
in toate dragostele noi
Si-n cantecul pe care si-l
Vor spune altii, dupa noi.
In zambetul ce va miji
Si-n orice geamat viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o samanta-n taina lor.”
Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă.”
Leviticul 19:34
Cat despre genul meu, odata un prieten i-a spus unei colege ca are o inteligenta masculina.
Eu sper sa am o inteligenta feminina, feminitate pe care mi-o asum cu drag si nu mi-o ascund.
Cred că educația și lecturile tinereții, modelează caractere și
educă în spiritul integrării în societate. A fi introvertit sau extrovertit, ține de sinele profund al fiecăruia, de o conduită autoimpusă, aplicată conform unor precepte morale și expertize diferite. Este bine ca oamenii să fie diferiți, cu opinii ce nu îmbracă uniforma suficientei.
Sigur că diferența de opinii este benefică pe forum. Cert este că fiecare dintre noi are loc sub soare și libertatea opiniei.. Apreciez că Ilenei îi place poezia, anumiți poeți străini,dar și poetul național Mihail Eminescu din care a citat la ziua națională. . Am remarcat că „Eterna Terranova” are un mesaj apreciat de Ileana, chit că versurile aparțin lui Adrian Păunescu. Apreciez în egală măsură pe doamna core, cu postări relevante în spațiul acestui forum, o româncă cu suflet mare și drag de România.
În concluzie, nu cădeți în depresie din cauza unor comentarii agresive, destinate dezbinării. Ignorați și comentați la subiect.