Un film de ficțiune pentru o nouă prostire

La Caracal se toarnă un film de ficțiune în care se dorește a fi integrată întreaga societate românească, cu explicitarea unor aiureli propagandistice. Dovada acestei situații este chiar faptul că elementele cheie ale anchetei judiciare au fost demontate, prăbușind ideea unui singur făptuitor. Cei care au ordonat ducerea în ficțiune cazului nu puteau decât să apeleze la ficțiune, care dă cazului dimensiune care a făcut televiziunea OTV regină a audiențelor.
Delirul de la Caracal a compromis deja Parchetul, DIICOT, Poliția, Ministerul Justiției, INML, Guvernul, Președinția, o parte a presei, încrederea în simplii cetățeni, vecinătatea cu personalul de la Deveselul. Într-o asemenea împrejurare e tot mai posibilă libertatea pe motive procedurale a unui personaj incriminat concludent, însă cu mijloace care țin de ficțiune aplicată nu de elementele unei cazuistici. Avându-se în vedere timpul trecut până la declanșarea operațiunii de salvare, în fapt amânat, toate celelalte elemente s-au configurat cu totală superficialitate.

Cazul de la Caracal se dovedește a fi gaura neagră a întregului sistem, datele de aici, în varii forme și ipostaze, fiind în lungul și latul României. Tăcerea președintelui țării, titularul CNSAT, este dovada implicării sistemului. Denunțarea internațională a principalilor actori ai puterii din România, ca implicați direct-indirect în fenomenul din sudul și vestul țării, ar trebuia facă obiectul unui litigiu la CEDO. Instituțiile din România, prin unii responsabili temporari care au preluat nelegalități istorice, depășește orice suportabilitate, perturbând normele dreptului. Statul paralel stă în picioare tocmai prin neputința justițiarilor de-a găsi soluționări în justiție, cum ar fi normal. Apărarea statului actual este o eroare enormă. Statul actual este captiv în totalitate și își dezvoltă nestânjenit aceasta nelegalitate.

Cazul de la Caracal este primejdia de moarte a sistemului actual. Oricâți avocați din oficiu și-ar planta în acolo sistemul, pentru a limita cauza, indirect pune în scenă filmul României de azi, partea a doua a unui Memorial al Durerii. Dacă mai era vreo îndoială, este momentul constatării că ordinea publică și aceea de drept a fost transferată conivenței cu mediul criminalității.

Aghata Christie, George Simeon și colegul nostru scriitorul George Arion intră în faliment. Jusțiția din România a trecut la literatură de ficțiune.