Un weekend teatral cu râs şi lacrimi

Premiere pe scena Teatrului Naţional din Timişoara

Naţionalul timişorean propune, duminică, 2 iunie, două premiere în aceeaşi zi.

Astfel, premiera serii, programată de la ora 19.00 în Sala Mare a Teatrului Naţional, o aduce la rampă pe cunoscuta actriţă Claudia Ieremia, protagonistă a spectacolului “Anna Karenina”, adaptare de Helen Edmundson după Lev Tolstoi. Spectacolul abordează o temă extrem de actuală azi, în al doilea deceniu al secolului XXI, reconstruind, dincolo de timp, destinul unei femei în căutarea propriei identităţi, într-o profundă idiosincrazie cu o societate care nu o confirmă decât ca femeie, ca soţie, ca mamă, ca amantă, dar niciodată ca fiinţă umană pur şi simplu. Drumul pe care Anna Karenina îl alege conştient, vizionar este drumul care o transformă pe Anna – omul în Anna Karenina – mitul.

Spectacolul poartă semnătura regizorală a Adei Lupu.

Distribuţia spectacolului îi reuneşte pe actorii Claudia Ieremia, Ion Rizea, Victor Manovici, Matei Chioariu, Mădălina Ghiţescu-Petre / Victoria Rusu, Cătălin Ursu, Ana Maria Cojocaru, Victor Bucur, Daniela Bostan, Mălina Petre, Mirela Puia, Iuliana Crăescu, Paula Maria Frunzetti, Doru Iosif, Valentin Ivanciuc, Ana-Maria Pandele.

Scenografia aparţine Rodicăi Arghir (decoruri) şi Alinei Lăţan (costume). Muzica este compusă de Tibor Cári, iar mişcarea scenică este semnată de coregraful Răzvan Mazilu. Light design-ul este realizat de Lucian Moga.

BASH, premiera la Timisoara

În preambulul acestui eveniment, de la ora 11, la Studio „Uţu Strugari” al Teatrului Naţional are loc premiera spectacolului “Bash” de Neil LaBute. Un spectacol plasat sub semnul sincerităţii crude, “Bash” este un triptic de trei piese într-un act, o explorare în egală măsură lucidă şi emoţională a răului, în complexitatea lui, în aparenţa sa adesea benignă, cotidiană. Cei doi actori care semnează şi interpretează acest spectacol – Alexandra Didilescu şi Colin Buzoianu – pleacă de la premisa că “Bash” este „un foarte bun exerciţiu de căutare în suflet şi în minte, de renunţare la mijloace exterioare de expresie pentru a ajunge la sinceritate extremă – în ambele sensuri”.

Teatru şi muzică la “Odeon”

“Dona Juana”

Don Juan la feminin. Juana îi farmecă pe toţi bărbaţii, cu o preferinţă pentru cei consideraţi inaccesibili. Şi care nu rămân aşa pentru mult timp. Sub forma unei comedii impulsive, această piesă este o constatare serioasă, care „avansează mascat.” O farsă în care râdem de nenorocirile victimelor Juanei (şi care există din plin!) din toate epocile, din toate ţările, de toate profesiile, religiile şi sexele.

Anca Visdei, autorul piesei Dona Juana

Teatrul Odeon are plăcerea să vă invite sâmbătă, 1 iunie, ora 19.30, Sala Studio, la spectacolul-lectură “Dona Juana”, de Anca Visdei. Traducerea: Anca Visdei şi Angela Ioan. Adaptarea, muzica şi coordonarea artistică: Radu Gheorghe

Cu: Cătălina Mustaţă, Angela Ioan, Marius Stănescu, Gabriel Pintilei, Ionuţ Kivu, Radu Gheorghe, Filip Ristovski

Spectacolul lectură este urmat de discuţii cu publicul, în prezenţa autoarei.

Născută la Bucureşti, Anca Visdei a scris prima sa piesa la vârsta de paisprezece ani. La nouăsprezece ani i s-a publicat prima carte şi i-a fost jucată prima piesă.

După studii de regie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, s-a refugiat politic în Elveţia, unde şi-a luat examenul de doctorat în drept. Ca asistent la catedra de drept internaţional public a Universităţii din Lausanne, a început un al treilea ciclu de Criminologie şi a urmat cursurile de teatru ale Verei Gregh.

Autoare şi regizoare, stabilită la Paris, a scris treizeci de piese publicate şi montate în Franţa şi în străinătate, recompensate cu numeroase premii. Cele mai multe dintre scrierile sale au fost difuzate la radiourile franceze.

Scrie teatru pentru tineret, povestiri (« Les petits contes cruels »), nuvele şi scenarii de televiziune (sketch-uri, seriale TV, documentare pentru TF1, M6 şi la Sept) dar şi film (un lung-metraj), alături de romanele „Exilul Alexandrei” la Actes Sud şi „Confesiunile unei seducătoare” la P.M. Favre.

Textele sale figurează în manualele şcolare şi în programa de bacalaureat.

A fost preşedinte al comisiei de buget al SACD, lector la Editura Gallimard Jeunesse, profesor de artă teatrală, jurnalist şi director a două festivaluri de film documentar.

Piesa “Dona Juana” fost tradusă şi în limba turcă şi în limba georgiană şi a fost jucată la Teatrul Naţional din Iaşi, regia Ovidiu Lazăr, Teatrul de Stat „Regina Maria” din Oradea, regia Emil Gaju, “Théâtre du Guichet” Montparnasse din Paris, regia Anca Visdei, “Théâtre du Grütli” din Geneva, regia Anne Bisang, prezentată la Festivalul de la Avignon, Franţa

Producţie internaţională la Ortaoyuncular Theatre din Istanbul, traducerea, adaptarea şi regia Ferhan Sensoy, spectacol format din “Sfârşitul atroce al unui seducător” şi “Dona Juana”, cu titlul “Don Juan ile Madonna”, jucat trei stagiuni cu casa închisă.

Caii la fereastră

 “Dramaturgia lui Matei Vișniec este cu totul și cu totul specială. Matei Vișniec este un om de teatru până-n măduva oaselor! Creier, suflet, spirit – tot ceea ce mișcă în acest mare om de cultură este teatru.  Este un dramaturg foarte ofertant atât pentru regizori, cât și pentru actori. Are subiecte inedite, neaşteptate, surprinzătoare, sigur codificate, cu foarte multă poezie, cu multe profunzimi, cu tristeţi, cu nostalgii, cu multe probleme care sunt cu totul actuale. Le el totul este pe muchie de cuţit.

Caii la fereastra, un spectacol de Matei Visniec

Vişniec rămâne un autor dramatic, un autor poetic, un autor inedit, sigur unic în felul său”.

Spectacolul este programat luni, 3 iunie, ora 19:00 la Sala Majestic a Teatrului Odeon. Cu: Bogdan Muncaciu, Dana Bucătaru, Ioan Crețescu, Volin Costin, Andreea Moțcu, Mirela Nistor, Alexandru Dobinciuc

Regia: Petru Vutcărău. Scenografia: Mihai Pastramagiu.

„Este o piesă care mi-a marcat viața din multe puncte de vedere. Am scris-o cu doi ani înainte de plecarea mea din țară, prin 1985  și a fost piesa cu care era cât pe ce să debutez în România. În Franța, a fost prima piesă care mi-a fost tradusă în franceză. ”Caii…” este un text care figurează și în manualele școlare, socotindu-se că mă reprezintă într-un fel, fiind ca o prelungire a teatrului absurdului în social, pentru că este o piesă în care eu demasc manipularea indivizilor prin marile idei, prin termeni precum datorie, eroism și alte asemenea mari sloganuri. Societățile totalitariste știu să manipuleze foarte bine prin fraze patriotarde, prin apelul la emoție. Eu încercam atunci să denunț isteria antirăzboinică din vremea lui Ceaușescu. România nu era atacată din nicio parte, nu era amenințată decât din interior, de propria sa incapacitate de a evolua, dar se organizau în acei ani niște mari manifestații antirăzboinice”, mărturiseşte autorul, Matei Vișniec.

“Copilăria lui Chopin”

Povestea spune că doi şoricei Sică şi Rică au trăit, pe rând, în vioara lui Antonio Vivaldi, în orga lui Johann Sebastian Bach, în biblioteca lui Wolfgang Amadeus Mozart, în clavecinul lui Ludwig van Beethoven, în pianul lui Frédéric Chopin…

Copilaria lui Chopi

Tatăl lui Frédéric Chopin era francez, mama poloneză, amândoi mari amatori de muzică. Când copilul are abia o lună, familia se mută la Varşovia şi deschide un pension de băieţi solicitat de cele mai bune familii din oraş. Muzica era o parte importantă a unei educaţii alese… În fiecare casă era cel puţin un pian şi cineva care să cânte la el, “uneori chiar excelent” după cum remarcau ziarele vremii. Pani Justina, mama lui Frédéric cânta destul de bine la pian. Dădea lecţii de muzică şi în pension era angajat şi un profesor de dans. Justina acompania micii dansatori care interpretau cele mai populare dansuri ale vremii – valsul, mazurca, poloneza. Micuţul Frédéric era mereu sub pian şi nu numai că asculta cu încântare dar curând, a încercat să şi scrie pagini muzicale asemănătoare acelora pe care le auzea. Prima mazurcă a scris-o în 1817, cand avea doar 7 ani la doar un an după ce începuse şi el să ia lecţii de pian. Urmează alte mazurci, polci, valsuri… Pe aceste melodii Sică, Rică şi Lola învaţă şi ei cu mare bucurie să danseze. Chopin era talentat şi la scris. La 6 ani alcătuia mici poezii pe care le nota pe manşetele ziarelor sau pe hârtia de împachetat sandvişuri. Frédéric Chopin este considerat astăzi cel mai mare muzician polonez şi unul dintre cei mai apreciaţi compozitori în întreaga lume. Marea sa iubire a fost pianul, instrumentul pentru care a scris toate minunatele sale pagini muzicale. Concepţie şi construcţie păpuşi: Aurelia Olteanu, Regia: Monica Ciută,  Scenariul: Emanuel Ciocu, Scenografia: Sânziana Tarţa,  Consultant de specialitate: Cristina Sârbu

Cu:  Alin Olteanu, Monica Ciută, Sânziana Tarţa, Valeria Cristia, Aurelia Olteanu şi Raluca Ouatu (pian).

Aşadar, sâmbătă, 1 iunie, de la ora 11.00 şi 18.00 şi duminică, 2 iunie, de la ora 11.00, nu pierdeţi acest spectacol.

Teatrul Maghiar din Cluj

Vrăjitorul din Oz, un musical efervescent

Sâmbătă, 1 iunie, la ora 11.00, Teatrul Maghiar de Stat Cluj prezintă pentru micii săi spectatori, “Vrăjitorul din Oz” de Frank L. Baum şi Zoltán Tibor, un musical efervescent, jucat cu mult umor. Spectacolul, cu supratitrare în limba română, se adresează în special copiilor, dar părinţii şi bunicii se pot bucura în aceeaşi măsură de acest regal al bunei dispoziţii. Este ultima reprezentaţie cu “Vrăjitorul din Oz” din această stagiune.

Vrajitorul din Oz, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj foto Biro Istvan

Pus în scenă de Zoltán Puskás, musicalul abordează teme etern valabile, precum: prietenia, curajul, dragostea – lucruri cu care copii vin des în contact. Oare câte lucruri se pot întâmpla din cauza unei tornade întâmplate la repezeală? Pe micuţa Dorothy, această tornadă o pune în faţa unor probleme cu care nu se mai confruntase până atunci. Împreună cu câinele Toto, fetiţa se trezeşte într-o lume periculoasă din care trebuie să găsească o scăpare. Căutând drumul spre casă, ei se întâlnesc cu diverşi prieteni care reuşesc să îi scape din ghearele răutăcioasei vrăjitoare din Vest şi din alte încurcături. Spre surprinderea tuturor, vrăjitorul din Oz le destăinuie că tot ceea ce dorea Dorothy şi prietenii săi, Sperietoarea, Omul de tinichea şi Leul fricos, le aveau tot timpul fără știinţa lor.

Dacă drumul parcurs de Dorothy şi întâmplările prin care ea trece sunt vis sau realitate, veţi afla doar venind la spectacol.

La Godot Teatru

“Fă-mi loc!” în  regia lui Radu Beligan

Cea mai indrăgită actriţă de film se întâlneşte în sfârşit cu cel mai „pe val” actor de teatru într-o comedie a cărei producţie este semnată de „Asociaţia INSPIRA”. Regia: Radu Beligan. Cu: Marius Manole, Medeea Marinescu

„Fă-mi loc!”, de Anthony Michineau, spune povestea a doi tineri ce se regăsesc în ajunul Crăciunului în cuşeta unui tren de noapte. Ea, o fată singură, şarmantă, aventurieră, el, un bărbat cu principii, pus în faţa unui eveniment neprevăzut ce-i va răsturna întreaga existenţă.

Fa-mi loc

Ajunul Crăciunului e momentul în care dorim mai mult ca oricând să fim înconjuraţi de familie şi de cei pe care îi iubim cu adevărat.

Hazardul îi aduce pe Manuel şi Camilla împreună, doi oameni ce nu au aparent nimic în comun, ceea ce va genera nenumărate „scântei”. Însă amândoi caută să înţeleagă şi să se înţeleagă, amândoi au nevoie să se destăinuie şi, mai mult, amândoi au nevoie de a se vindeca de singurătate.

„Fă-mi loc!” este un spectacol care ne invită să reflectăm asupra propriei noastre existenţe dincolo de orice convenienţă socială.

Vineri, ora 18.00.

„Cupluri”

“Un tip şi o tipă care au refuzat onoarea de a fi naşii copilului unor vechi prieteni află că tocmai au mâncat la cină ceva ce-ar fi trebuit să-i lege pe vecie de micuţ. Un soţ încornorat de o soţie paraplegică este binecuvântat de apariţia în peisaj a unei foste iubite actualmente hot, dar cu trecut supraponderal. Un poliţist dur, însărcinat cu supravegherea unei ex-dependente de droguri tăinuieşte la piept un trandafir, aşteptând momentul în care să-şi deconspire iubirea. Situaţiile sunt cât se poate de plauzibile”.

Piesa lui David Lindsay-Abaire este regizată de Vlad Zamfirescu. Cu: Diana Cavaliotti, Andreea Vasile, Tudor Aaron Istodor, Mihai Conrad Mericoffer / Dan Rădulescu, Irina Velcescu / Cristina Florea

Spectacolul poate fi văzut sâmbătă la ora 19.00

”Masculin/Feminin”

Un spectacol în care graniţele dintre sexe sunt încălcate, mai întâi cu seninătate, dupa care, cu tristeţe, apoi cu haz de necaz şi, în toate aceste situaţii, cu umor.

Cam cât de puternică poate fi o iubire? La câte schimbări rezistă ea? Cât de radicale sunt schimbările?

Masculin- Feminin la Godot

O comedie la care râsul e cu lacrimi… de tristeţe… Un spectacol despre iubire în toate genurile ei, adică masculin, feminin şi tot ce încape între acestea două. O piesă în care iubirea n-are nevoie de nimic ca să existe, nici măcar de buletin de identitate, nici măcar de dată de naştere.

 „Nu trebuie neapărat să ne naştem ca să ne iubim, deşi iubirea e singurul lucru pentru care merită să te naşti.”

Autoarea piesei, Lia Bugnar asigură, ca de obicei, proviziile de umor şi de emoţie, iar cei care le livrează la mare artă sunt Marius Manole, Andrei Aradits, Ilinca Manolache, Laura Creţ, Teodora Stanciu.

Duminică, la ora 21.00.

Teatrul “Metropolis”

“Gaiţele”, un spectacol la care veţi râde în hohote

“Când spectacolul e corect, e corect. Hazul-haz, poanta-poantă, drama-dramă, isteria-isterie şi cioaca-cioacă. Cu de toate – ca la o pomană oltenească. Cu nume mari pe afiş, cu decoruri şi muzici frumoase, cu câteva roluri minunate, alte câteva mai neizbutite, gaguri pe ici pe colo, în punctele esenţiale, ritm susţinut, poante groase presărate cu moderaţie, umor sănătos şi un refren fredonat la final. Dozele par cântărite la farmacie. Când dai să te încrunţi la o chiuitură stridentă, vine contra-replica seacă şi spusă firesc. Efect garantat. Când să oftezi de plictiseală la un dialog fals şi diluat, vine o intervenţie comică savuroasă care salvează situaţia. Şi tot aşa, aproape trei ore cât durează spectacolul montat pe îndelete, clasic, cuminte şi cu respect pentru text. În fond, «Gaiţele» lui Kiriţescu nici nu au nevoie de multe artificii pentru a avea succes. E chiar de preferat să nu colaborezi cu autorul şi să te laşi pe mâna lui”. Regia: Dan Tudor. Scenografia: Corina Grămoşteanu. Muzica: Vlaicu Golcea.

Trei mari actrite, Ileana Stana Ionescu, Flroina Cercel, Rodica Popescu Bitanescu, in Gaitele

Din distribuţie, nume mari ale scenei româneşti, Florina Cercel, Rodica Popescu Bitănescu, Ileana stana Ionescu, Olga Delia Mateescu, alături de Tomi Cristin, Pavel Bârsan, Răzvan Oprea, Orodel Olaru, Ilica Goia, Mihaela Teleoacă, Monica Davidescu, Anca Ioana Macaria, Carmen Ionescu, Diana Dumbravă, Raluca Petra, Afrodita Androne.

Aplauzele de la sfârşitul apoteotic al spectacolului, când parastasul se transformă în paranghelie, au pecetluit succesul care va fi, fără îndoială, unul de durată.

Sâmbătă, ora 19.00.

Teatrul de Comedie

“Clinica” sau jocul de-a nebunii

Suntem contemporanii unui societăţi de tip kafkian în care noţiunea de absurd şi-a pierdut sensul…

O lume alienată, debusolată… unde dramele noastre devin banale… comice aş spune, iar această comedie a existenţei noastre se naşte din realitatea curentă în care ne manifestăm.

Valentin Teodosiu si George Mihaita in Clinica

Regia este semnată de Aurel Palade. Scenografia, Elena Cozlovschi. Muzica Vasile Şirli.

Din distribuţie: Valentin Teodosiu,  George Mihăiţă Florin Dobrovici Delia Seceleanu Virginia Mirea Şerban Georgevici Bogdan Cotleț / Dan

 “Prezumţia de sănătate mintală e mai subţire decât prezumţia de nevinovăţie. Sănătoşii nu interesează pe nimeni. În schimb nebunii…

Sănătoşii sunt plicticoşi, nebunii sunt interesanţi.

Sănătoşii sunt nebunii care n-au clacat încă. Nebunii sunt sănătoşii care şi-au pierdut răbdarea.

În România, sunt două milioane de depresivi.

Cel care i-a numărat a înnebunit deja.

Şi totuşi, cu atâţia depresivi la un loc, ungurii ne depăşesc la rata de sinucideri. Dar facem totul ca să-i întrecem. Măcar la asta…

Am ajuns să trăim cu toţii într-o clinică mare şi veselă.

Care ne place la nebunie… Şi care ne dă forţa să ne îmbrăcăm zilnic cămaşa…

Şi atunci, dacă România e clinica mare, de ce n-ar fi Clinica o Românie redusă la scară?

Cu personaje care frizează nebunia ca să poată supravieţui.

Prefaceţi-vă că-i credeţi, o să îndure mai uşor.

Nu, n-aţi greşit teatrul: urmează să vedeţi o comedie.

Pe care un nebun de director, George Mihăiţă, a riscat s-o pună în repertoriu.

Deşi autorul e român, în viaţă şi a mai avut şi nebunia să nu plece din ţară. Alta era situaţia dacă ar fi scris comedia asta la Paris: risc zero, cronici neurastenice.

Chiar, de ce-oi fi scris eu piesa asta?

Ca să fac pe nebunu’, de ce altceva?

Terapie plăcută!”, mărturisea cu umor negru autorul piesei, Adrian Lustig

Duminică, la ora 19.00, la Sala “Radu Beligan”

“Chinezii”, la Festivalul International de Teatru din Antalya

Teatrul Naţional “Marin Sorescu” din Craiova a fost singurul teatru din România invitat să participe la cea de-a patra ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru din Antalya, ce s-a desfăşurat în perioada 17-27 mai, sub egida Ministerului Culturii din Turcia şi a Direcţiei Teatrelor de Stat de la Ankara. Actorii români Cerasela Iosifescu şi Claudiu Bleonţ au avut două reprezentaţii în 23 şi respectiv 24 mai 2013, cu piesa ”Chinezii” de Michael Frayn, în regia lui Mircea Cornişteanu.

Chinezii

Spectacolul „Chinezii” este bazat pe ultima parte a piesei „The Two of Us” şi reprezintă o farsă la o petrecere catastrofală, în care cei doi actori joacă toate personajele invitate la dineu. Piesa pusă în scenă de experimentatul regizorul Mircea Cornişteanu este o satiră socială îndreptată împotriva uniformizării şi a golirii de conţinut a relaţiilor interumane în societatea de consum şi în era informatizării globale. Jocul este un tur de forţă al celor doi protagonişti, care tot schimbă costume, peruci, machiaje, jucând mai multe roluri, fără efort aparent, într-un ritm alert susţinut de impecabilii Cerasela Iosifescu şi Claudiu Bleonţ.

La cele două spectacole din Antalya, care au adunat peste 400 de spectatori, publicul turc a reacţionat prompt la energia şi varietatea reprezentaţiei, la final actorii fiind chemaţi de câteva ori la scenă şi aplaudaţi minute în şir în picioare. Directorul Teatrului din Antalya şi în acelaşi timp directorul festivalului, Selim Gurata, a oferit la finalul celei de-a doua reprezentaţii o plachetă de participare artiştilor români.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.