Urgența Urgenței. Sub 10 medici de urgență pentru un județ întreg. „Oboseala acumulată te poate expune la riscul de greșeală”. Cum poate redeveni specialitatea atractivă

Interviu cu Prof. Dr. Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor RomâniaSpecialitățile dificile, care presupun responsabilitate foarte mare și volum mare de muncă nu mai sunt printre prefernțele viitorilor medici, în multe țări europene, spune Prof. Dr. Cătălina Poiană. Pentru tânăra generație, spune Președintele CMR, echilibrul dintre viața profesională și cea personală are astăzi altă semnificație. Pentru ca această specialitate să redevină atractivă pentru viitorii medici, în opinia Prof.Poiana ar trebui îmbunătățită pregătirea în specialitate. Iar la acest capitol intră și metodele moderne de predare realizate în centre de simulare care țin de Universități. Prezența echipelor multidisciplinare, extrem de importantă pentru un act medical de calitate, dar și o bună comunicare între specialități pot schimba perspectiva asupra acestei specialități. Redăm interviul acordat de Prof. Dr. Cătălina Poiană pentru cotidianul.ro.

Cum stăm acum ca număr de medici de urgență în sistem?

Numărul total de medici de urgență de pe teritoriul României se situează undeva la 1415 medici. Este o cifră care este evident insuficientă pentru această specialitate, dar nu acesta este aspectul cel mai important ci distribuția acestor medici la nivelul întregii țări. Și spun acest lucru pentru că, într-adevăr, avem unele zone din țară unde avem sub 10 medici pentru un județ întreg, de exemplu în Călărași sunt numai 4, în Giurgiu și Tulcea sunt numai 5, în Vrancea 7, în Covasna 8, în Satu Mare 9, deci este o repartiție total inegală. Bineînțeles că și la această specialitate, așa cums e întâmplă la multe altele numărul medicilor care se regăsesc în centrele universitare este mult mai mare, de exemplu, Bucureștiul – 289, Clujul – 100, Iașiul – 78, Doljul – 82, Mureșul 56 și Timișul 89. Este pe undeva firesc, acestea sunt centre universitare , numărul clinicilor din aceste spitale este mult mai mare, dar în general vorbind, în marea majoritate a zonelor țării numărul medicilor de medicină de urgență este insuficient.

Și la medicină de urgență ca și la alte specialități care sunt deficitare în ultimii ani a existat o tendință de a se crește mai mult numărul locurilor la Rezidențiat, dar acestă tendință trebuie urmată cu certitudine și pentru perioada următoare.

Sursă Colegiul Medicilor din România

De ce nu mai aleg viitorii medici medicina de urgență ca specialitate?

Această tendință care se constată în România nu este o situație singulară, în multe țări europene suntem în situația în care specialități dificile, care presupun o mare responsabilitate și un mare volum de muncă nu se mai constituie printre preferinele tinerilor medici.

Și aici cel puțin în condițiile țării noastre cred că se datorează acelei tendințe către medicină defensivă, care s-a înregistrat în ultima vreme. Plus că trebuie să înțelegem că tânăra generație are puțin o viziune să zic așa poate diferită de a generațiilor de acum 20-30 de ani, în sensul că echilibrul între viața personală și cea profesională are alte valențe.

Încărcătura emoțională, starea de tensiune care este într-un serviciu de urgență este maximă. Pe de o parte, aparținătorii sunt încărcați emoțional din cauza gravității unor cazuri, în multe situații. Medicii sunt suprasolicitați, de cele mai multe ori în burn out, sunt cu un număr foarte mare de prezentări la camerele de primiri urgențe, și atunci situațiile uneori devin într-adevăr tensionate.

Colegiul Medicilor din România a militat în permanență pentru înlăturarea agresiunii și violenței pentru că societatea trebuie să înțelegă că nu așa se poate lucra și că agresiunea și violența nu pot să ducă decât la agresiune și violență și că sub nicio formă nu se poate desfășura un act medical de calitate în aceste condiții. Noi am început o adevărată campanie prin care spunem „Stop agresiunii față de personalul medical”, este un clip publicitar care a fost difuzat de multe televiziuni, și acestă acțiune va continua.

Este vorba și de gărzi și la medicina de urgență, așa cum se întâmplă și în alte specialități. Ce ar trebui să se întâmple cu plata gărzilor?

În general la medicină de urgență situația este poate un pic mai bună ca în alte părți, cel puțin pe vechea lege a salarizării, pe de o parte, iar de pe de altă parte durata gărzilor este mai mică deși acum prin reorganizarea Ordinului care reglementează activitatea în gărzi regimul de gardă este mult mai flexibil, lăsându-se la latitudinea managerilor de spitale să organizeze durata și programul gărzilor în funcție de specificul specialității respective și al unității sanitare pe care o coordonează.

Cum poate redeveni atractivă specialitatea de medicină de urgență?

Cred că în primul rând pregătirea în specialitate trebuie îmbunătățită, să devină cu mult mai atractivă, pentru tinerii medici, punând la dispoziția tinerilor medici atât o curiculă actualizată și updatată cât și prin metode moderne de predare. De exemplu, utilizarea diverselor manevre în Centrul de simulare care se derulează acum la UMF „Carol Davila: este într-adevăr o oportunitate, și în celelalte centre universitare există aceste centre de simulare care acum se dezvoltă și care pot să asigure o mai bună pregătire a tinerilor noștri.

Pentru că, cu cât tinerii vor fi mai bine pregătiți, și vor vedea că în specialitățile respective pregătirea este de calitate, deja atractivitatea este mai mare pentru că foarte mulți își doresc să învețe. Și atunci dacă au de la cine învăța și dacă este un curiculum de pregătire care să corespundă așteptărilor lor aceasta poate să fie o soluție.

Bineînțeles că normalizarea relațiilor din societate, o mai bună comunicare între specialități, pentru că și acest lucru este important, medicina anilor pe care o trăim presupune o medicină mult schimbată, cu o tehnologie care a evoluat,cu provocări în sistemul medical care sunt din ce în ce mai complexe și practica actului medical la ora actuală nu se poate realiza de calitate și în beneficiul pacientului decât în condițiile unei echipe multudisciplinare.

O întărire a comunicării în echipa medicală, între specialități sau în cadrul aceleiași echipe medicale cred că este, de asemenea, un element care ar putea să amelioreze activitatea și în această specialitate.

Cum impactează numărul mic de medici de medicină de urgență din anumite zone din punctul de vedere al îngrijirii medicale în acele zone? Ce fel de situații pot apărea?

Bineînțeles că în asemenea zone unde din cauza numărului mic de medici le vine rândul mult mai frecvent la a efectua gărzi, asta înseamnă o încărcătură mult mai mare, înseamnă oboseală acumulată și orice oboseală de acest gen poate să te expună la greșeală, la riscul de greșeală. Dincolo de burn out și dincolo de acele situații tensionate care pot să apară tot pe acest fond de oboseală. Cred că atât medicul cât și pacientul pot să sufere în condițiile în care există deficit de personal medical în aceste zone pentru că suprasolicitarea este mare, dificultatea acestei specialități este sporită, cazurile pot fi de multe ori complexe, de multe ori decizia trebuie luată în minute, în secunde și atunci acest lucru înseamnă un foarte mare grad de responsabilitate și de decizii care trebuie luate imediat, luarea unor decizii în aceste condiții pot face diferența între viață și moarte.

De cine poate fi ajutat medicul de urgență în sistem? Cum ar trebui să arate lucrurile în zonele cu puțini medici de urgență ?

Cel puțin la ora actuală există o legislație care prevede și reglementează activitatea la aceste unități de primiri urgențe și care permit și, într-un anumit procent, angajarea unor alte specialități, cum ar fi ati-ul, dar bineînțeles că nici acolo nu aș putea spune că există un procent foarte mare de medici.

De asemenea pot să mai fie și alte specialități, mai pot fi de exemplu medicii rezidenți din medicina de urgență alături de seniorii din medicina de urgență, pot să mai fie angajați medici de radiologie și imagistică, care pot, mai ales în regim de gardă, dar și aici este o problemă că avem multe instituții de stat publice în care gărzile pe radiologie sunt greu de acoperit, de asemenea pot să mai fie și medici de medicină generală sau medici de familie care au competență sau atestate în medicina de urgență și care pot să fie angajați cu contract individul de muncă pe perioadă determinată în condițiile legii, deci echipa conține întotdeauna și asistenți medicali, asistenți sociali, pot să mai fie medici în specilaitatea de pediatrie, în regim de gardă. Dar mare parte din specilaitățile pe care vi le-am enumerat sunt specialități care, de asemenea sunt deficitare, cel puțin dacă ne referim la spitalele de stat unde există gărzi, nu mă refer la serviciul de Ambulatoriu sau sistemul privat.